1,939 matches
-
din preajma Primului război mondial; n-o am la îndemână, dar știu că parcurgerea ei confirmă aprecierile lui George Călinescu din Istoria literaturii române. Acesta cita, parțial, și "Ploaia" (din 1912) - un poem delicat unde, parcă în pofida versificației laborioase și a lexicului vestejit, cu epitete automate ("plânsu-i cel zadarnic"), se înfiripa o abstracțiune antropomorfică, cea a ploii văzută ca o femeie elegantă din afișele "de la Belle Epoque": Azi am văzut, înfiripata, ființa ploii mlădioase: avea o haină cenușie și foșnitoare de matase
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
Călugăru o "prevestește" îndeosebi pe Ileana Mălăncioiu, prin obsesia vitalității, mai limpede spus prin intuiția vizionara a acesteia. Întâia piesă (în ordinea antologiei), "Torsul", pare un joc de lenevii în 10 versuri, unde poeta își încearcă puterile vrăjitorești asupra propriului lexic (tors - torsul - torsul fusului - întorsul -torsuri - toarce - re'ntoarce): Din odaie, vin la vatră toți motanii să s'adune, si'mpreună torc, - un cântec parcă din ascunse strune, torc cu ochii'nchisi de lene, lângă focul ros, si torsul lor
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
a te lăsa în voia reprezentărilor e un mod de a terfeli rostul muzicii, imaginația fiind o piedică în trăirea sunetelor. În plus, un comentariu în marginea unui concert nu are legătură cu muzica, iar un intelectual care folosește un lexic pentru a descrie o experiență scenică iese din condiția muzicii. Și atunci ce e muzica? E o vibrație care se manifestă prin om în vederea atingerii unei armonii colective. „Armonie“ înseamnă consonanță în mișcare, iar „colectiv“ înseamnă unitate între subiecți. O
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
sine stătătoare; în al doilea rînd, dezamă girea de a constata că forța demiurgică a scăpătat din cauza alterării iremediabile a limbilor. Omului i s-a dăruit o unealtă mirabilă de care și-a bătut joc în urma căderii în păcat, înjosind lexicul pînă la a-l preschimba într-un banal mijloc de comunicare. De aceea astăzi cultura e căzută din condiția logosului, singurul leac fiind forțarea convențiilor. Stîlcind regulile, Nichita obține din zgura vorbelor cîteva fulgurații autentice. Dar pentru a le surprinde
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
de comunicare. De aceea astăzi cultura e căzută din condiția logosului, singurul leac fiind forțarea convențiilor. Stîlcind regulile, Nichita obține din zgura vorbelor cîteva fulgurații autentice. Dar pentru a le surprinde, poetul trebuia să renunțe la „cuvinte“ - forma comună a lexicului lumesc - și să îmbrățișeze „necuvintele” - forma revelată a unor energii al căror cîmp nu încape în matca cuvintelor. Rezultatul e o poezie excentrică, ce pare nefirească doar ochiului înrobit de preocupări estetice, în schimb o lectură în cheie teologică lămurește
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
în priza vieții aduce a pișcătură monotonă. Aberațiile care se nasc de aici sînt de o diversitate de ospiciu: teșirea sensibilității pînă la a nu mai simți emoții, neputința de a te concentra timp îndelungat și sentimentul constant de inadaptare. Lexicul sărăcește pînă la agramatism și sentimentul identității scade, alături de senzația neplăcută că ești supus unor constrîngeri stupide. Și cum toate aceste neajunsuri pot fi înlăturate repede, tînărul se recuplează la internet, elixirul electronic revărsîndu-se din nou: e liber, apt a
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
fără semnătura autorului lor, i-au fost atribuite grație darului cercetătorului de a recunoaște "cadența duhului și a frazei lui Caragiale", dar pe care-l dobândise criticul și editorul în urma îndelungatei frecventări a operei scriitorului, a cunoașterii ortografiei speciale, sintaxei, lexicului, ortoepiei acestuia. Într-un studiu, din "Revista Fundațiilor Regale" (1940, nr. 5), Pompiliu Constantinescu releva că, în editarea operei lui Caragiale, Cioculescu "și-a înmănunchiat... toate fibrele sale de istoric, vizibil în cercetarea migăloasă de texte și variantele lor, de
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
de pasul poetului, pe deplin conștient că ,vid absolut nu există". Spectacolul diurn și nocturn al lumii, mișcarea ei browniană sub cupola protectoare a Divinității sunt însoțite și exprimate de un nesfârșit spectacol verbal, în care sunetele fac dragoste și lexicul foșnește complice. Citatul Tablou dimovian e numai unul între altele: ,Din negrele cetăți hitite/ Veni un zvon de zinc și nea/ Arhipelaguri Aramite/ Cu vânturi dulci de acadea// Și de la țărmul mut și rece/ Porni o flotă de mărgean/ Prin
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
Tudorel Urian Scandaloasă pentru unii, adulată de alții, dătătoare de dulci visări voluptos-erotice, literatura lui Emil Brumaru se naște dintr-un melanj ,imposibil" între inocență și trivialitate, pălăcere a rostirii vorbelor mustoase și timiditate la nivelul acțiunii, prozodie tradiționalistă și lexic menit să șocheze spiritele pudibonde, nostalgie și grotesc, puritate adolescentină și transformarea frumuseții feminine în înfricoșătoare forme planturoase. Poemele sale (mă refer aici cu deosebire la cele din prezentul volum, Submarinul erotic, sunt o prelungire cu alte mijloace a obsesiilor
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
de suspensie (care nu ascund nimic, dar subliniază roșeața din obrajii ,rafinatului" care citează astfel, în fața ,grosolăniei", ,mitocăniei" unui autor excesiv de teluric, gest sinonim cu grațioasa ridicare a degetului mic la apucarea ceștii de cafea)? Cu siguranță mai rău. Despre lexicul poeziei lui Emil Brumaru se pot scrie lucrări de doctorat. La fel ca Șerban Foarță, poetul ieșean știe toate subtilitățile limbii române și nici un cuvânt din versurile sale nu este pus la întâmplare. Întotdeauna expresiile sale, chiar cele mai triviale
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
celebre din literatura lumii: ,Căci n-am nici chef, nici frișcă să mă fut/ În căutarea timpului pierdut..." (Cafeaua de cicoare-mi dă avânt, p. 13) Poezia lui Emil Brumaru ține de zona jongleriei. Cu multă dexteritate poetul mânuiește sentimente, lexic, literatura lumii, formele poeziei și chiar curentele literare. Submarinul erotic îi oferă autorului său șansa ca, în cu puțin peste o sută de pagini, să treacă în revistă mai multe forme ale genului liric, de la baladele medievale la poemele suprarealiste
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
Pietro Barcellona și Fabio Ciaramelli și "Genealogie della globalizzazione. L'Europa a venire" (2009). În această ultimă lucrare, autorul analizează procesele care au început să se manifeste imediat după căderea Zidului Berlinului (1989), ce au condus la o "sărăcire" a lexicului tradițional al modernității. În opinia lui Fai, acestea au permis la trecerea către o altă etapă în care, democrația a fost înlocuită de o retorică cu caracter tehnic. Concluzia autorului siracuzean este că limbajul, metodele și principiile ce provin din
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
din ?Jurnalul Național??), se sufocă uneori în câte o gustoasă sintagmă ori propoziție din fondul de aur caragialian: ?hidra pesedistă?, ?tot puroiul națiunii?, ?balaurul reacționar ce stăpânește România?... Alteori, virulența tonului și expresiile propriu-zise utilizate de autor aduc aminte de lexicul inflamat al anilor ?50: ?căpușele politice?, ?grajdurile lui Augias?, ?pubela istoriei?, ?urna cu bile negre a istoriei?, ?crocodilii trecutului?... Numai textul ce dă titlul arghezian al volumului, Baroane!, dedicat lui Adrian Năstase, se justifică prin culoarea și natura pamfletară, cu
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
mare. Din acest punct de vedere, perspectiva este destul de tristă. }in să menționez că specificul stilistic al limbii imperiale și al terminologiei ei joacă parcă rolul unui virus lingvistic, ce paralizează sinergetica imunitară a limbii naționale, prin pătrunderea ei în lexic, iar prin acesta și în fonetică, sintaxă, morfologie. Drept urmare, limba națională riscă să fie coborâtă la nivelul unui dialect casnic, de bucătărie, astfel încât, peste câteva generații, este posibil să intre într-o perioadă de ,irlandizare". Dar depistarea și analiza unor
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
românească. Deși perioada pe care o acoperă articolele e foarte mare - anii 1958 - 2004 - , textele mai vechi nu ne apar deloc ca depășite, (doar lista de referințe le marchează vîrsta). În această carte, morfologia, legată permanent de sintaxă și de lexic, este văzută în dinamica proceselor de gramaticalizare și în deschiderea interpretărilor alternative. Impresionează, la lectura în ansamblu a acestor texte, importanța acordată perspectivei contrastive și tipologice, plasarea fenomenelor românești în context romanic, dar și în raport cu limbile slave din jur. În
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
contorsionează expresia și întreprinde veritabile atentate semantice, definindu-se stilistic prin ,felul elaborat al amalgamării" de registre expresive. Prețioase mi se par și observațiile autorului în legătură cu materialitatea, frecvent adusă în discuție, a poeziei argheziene, la nivelul viziunilor desfășurate și al lexicului utilizat. Cuvântul popular, suculent este ales mai mult ca element de contrast, ,vulgaritatea" vocabularului nefiind căutată pentru sine, ci pentru a face corp comun cu estetismul atitudinii. Tehnica poate fi urmărită în poezie, ca și în pamflete (atât în cele
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
prin presă zonala a Olteniei sau prin reviste indicate tematic chiar din titlu. Poetul, cu o cultură stabilizata în domeniu - din timpul și după absolvirea Institutului de Limbi Străine din București -, n-a pregetat să uceni ceașcă asupra cuvântului din lexicul românesc, pândindu-i mereu polisemantismul degajat în varii contexte. Așa încât Cuvântul a devenit punct de plecare în combinațiile morfosintactice ale unei gândiri exprimate pe structuri lirico-epice. Depun măr turie, în această privință, cele trei volume de versuri apărute până mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
poartă un titlu. Acesta rămâne învingător și pește celelalte nișe tematice pe care le-am consemnat. La cercetări în retorta, se poate dovedi că acestea intra în rezonanță cu supratitlul, dar că fiecare în parte are altă construcție și alt lexic. Semn clar de unitate în diversitate. Ba că Virgil Dumitrescu și-a organizat întreg volumul (inclusiv reluările) să-l reprezinte nu numai pe el, la vârsta creației de azi, ci să fixeze o altă borna de grafeme și lexeme ale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
revelația obiectivității pe care nimeni, niciodată, n-a judecat-o temeinic, despre darul identificării cu lumea, pentru că centrul tuturor acestor înălțimi este țintit de tine, ca de orice creație adevărată. Doar o mică observație cu privire la o expresie. Mă tem că lexicul nostru nu coincide întru totul, că, în similara noastră apostazie, încă din fragedă vârstă, noi n-am respins în același fel clișeele consecvent dominante. Cuvintele artist și obiectivitate au putut fi părăsite de tine în vocabularul cercurilor din care tu
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
firea.// Plânsu-mau iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” O atmosferă de arhaicitate, realizată printr-un lexic străvechi creează o atmosferă cețoasă de Ev Mediu, care se va perpetua până la ultimul text, cu o identică vigoare dantescă, ca în Sonetul CCCLXVI: „Ultim sonet! Sunt viu după coridă!/ Am sângerat destul! Am plâns în mine!/ Cu ceam rămas
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
Păunescu se încadrează perfect acestor rigori. În volumul de versuri Aleargă cu mine impresionează plăcut conservarea unor tehnici compoziționale clasice, precum: versul rimat (o rara avis, în poezia contemporană), iambul endecasilabic, fraza epică, sinestezia, refrenul-laitmotiv etc. Se acordă o atenție lexicului și nivelului lexico-semantic al termenilor care nu doar sensibilizează, cât mai ales, devin purtătoare de sensuri conotative. Remarcăm și tehnici de subtilitate specifice poeziei lirice. Spre exemplu, în Primenire, suprapunerea chiasmului cu refrenul-laitmotiv (strofele I și VI) accentuează o stare
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
muzicianul e un gînditor care nu are conștiința că face metafizică. Parafrazîndu-l pe Leibniz, Schopenhauer scrie: „Muzica e un exercițiu de metafizică ocult, în care spiritul nu știe că filosofează.” (p. 307) Straniu e că filosofarea aceasta se face fără lexic, muzica fiind scutită de ingerința noțiunilor, care au dezavantajul că impun o tentă abstractă ce merge pînă la alterarea prospețimii voinței. Dumnezeu nu se lasă prins în concepte, ci doar în sentimente, ceea ce înseamnă că voința mai întîi se trăiește
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
în sine) și sfîrșește în deznodămîntul lui Budda: negarea voinței de a trăi. Între cele două capete de drum se desfășoară patosul retoric al unui gînditor la care stridențele de limbă fac casă bună cu îndrăznelile de interpretare. Neavînd superstiția lexicului abstract (pentru neamț, abstracțiunea e semnul gîndirii superficiale), Schopenhauer se leapădă de distincții aride spre a se scălda în matca cuvintelor încinse, cu o fluență care crește pe măsură ce atenția îi trece de la probleme de cogniție la cele de estetică și
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
semnificând scurgerea bruscă a unei lungi durate. Ivirea ruginii marchează ciocnirea între ființa umană și limita existențială : „Ieri seară la vremea cinii / au lătrat câinii ruginii / și-am privit într-o fântână / și-am văzut lumea bătrână.” Fabuloasă este stăpânirea lexicului și a versificației! Versul are o neverosimilă fluență pentru încărcătura sa de idei ; cuvintele i se supun lui Cezar Baltag „cum vine calul la palmă” (Ultima ursitoare). Într-o strofă de descântec, o ursitoare îl „leagă” pe cel chemat cu
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
întruniri în Cișmigiu. Trecând acum la poezie, din păcate, nu mai rămân multe de spus. Pe o sută de pagini, Adrian Urmanov scrie același plictisitor poem, reluându-l enervant în zeci de variante, niște texte subțiri de tot, cu un lexic redus, reluat over and over, mecanicist și tâmp. Mă gândesc nu fără umor la impresia pe care trebuie să o aibă poetul despre cei care-i citesc poezia. Mesajul lui, despre care vorbește atât în manifest, poate fi ceva de
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13636_a_14961]