4,839 matches
-
urmărită și prin examinarea volumelor de corespondență ale unor personalități culturale din trecut; am ales pentru acest mini-experiment Scrisori către Ion Bianu, ediție de Marieta Croicu și Petre Croicu, vol. I-V, București, Minerva, 1974-1980. O clasificare formală (gramaticală sau lexicală) a încheierilor epistolare nu spune mare lucru. Clasificarea sociolingvistică - în funcție de nuanțele exacte ale contextului și ale raporturilor (de vîrstă, profesie, intimitate) dintre corespondenți - e mai interesantă și este desigur indispensabilă utilizărilor practice ale materialului. Prefer însă, în acest spațiu limitat
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
controverselor - transmis manualelor și devenit aproape o dogmă - postula existența indubitabilă în limba literară a stilurilor (sau limbajelor): științific (și tehnic), juridic (și administrativ), literar, eventual și publicistic. Descrierile detaliate ale acestora, cu particularitățile diferitelor lor nivele lingvistice (fonetic, morfo-sintactic, lexical, pragmatic), rămîn perfect valabile și pline de utilitate. Mai puțin fericită ne apare ideea separației nete dintre stiluri, și mai puțin acceptabile excluderile: de pildă, în schemele vremii nu intrau ca entități aparte limbajul religios și cel politic. Justificările erau
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
cele mai atrăgătoare din volum: "Ministerul Voluptății. Agenția Națională a Ființei. Departamentul dragostei la prima vedere. Departamentul Eutanasiei. Ministerul Prozei scurte etc." (Guvernul perfect). De altfel, umorul, elementele intertextuale ("dragostea s-a născut la pat", "monumentul ecoului necunoscut" ș.a.), compoziții lexicale proprii (pisicitate, adulterinul) condimentează întreaga poezie fără însă să diminueze gravitatea unor teme, întrebări, perspective și neliniști prezente în poemele lui I. Tănase (și) nu doar pentru orice eventualitate. Iulian Tănase, Poeme pentru orice eventualitate, Editura Crater, București, 2000, 88
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
sintagma limbă de lemn, larg încetățenită în uzul lingvistic al ultimului deceniu - presupune o 'alunecare' semantică, circumscrisă situațional și favorizată de structura sa originar metaforică. Deși evoluția semantică - schimbarea sensului, ca și îmbogățirea semnificațiilor unui cuvînt sau ale unei grupări lexicale mai mult sau mai puțin fixate - reprezintă un fenomen lingvistic general și firesc, mutațiile înregistrate de sintagma limbă de lemn reprezintă o situație oarecum aparte sub aspectul modalităților specifice de realizare, care implică o complexă condiționare socială atît din perspectiva
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
nu înseamnă că lipsesc ingeniozitățile. Regia textului nu are mari subtilități. Singura echivalență metaforică insolită mi s-a părut aceea dintre pădure și oraș (p. 51 și 87). E diminuat, chiar neutralizat, accentul ardelenesc, remarcat de G. Călinescu în coloratura lexicală a poeziei coșbuciene. Versificația ușoară construiește o poezie a elogiului solar, a muncilor câmpului, o poezie a celebrării naturii și a anotimpurilor. Uneori e adoptat modelul folcloric, ca într-un fel de invocație sau descântec: "Ieși, sfântule soare!/ Ieși din
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
puțin elemente morfologice. Sînt, se vede treaba, un caz izolat! În țara noastră, în care nimeni nu moare de foame, sînt totuși unii cărora alimentele comune li se par neîndestulătoare. Și atunci, ei halesc părți de vorbire, bucăți din fondul lexical, concepte. Le devorează pur și simplu în orice anotimp, proaspete sau conservate. Așa de pildă, cineva îmi semnala că un mare romancier român utilizează maximum 500 de substantive. Au rămas numai cele indigeste. Pe celelalte le-a mistuit. Dar dintre
Furtul de prepoziții by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11993_a_13318]
-
de cei de la moravuri. Dintr-un concept care privea, inițial, o problemă de receptivitate și de seducție, în speță una de comunicare, interesantă deopotrivă pentru public, pentru pedagogi și pentru sociologi, audiența a devenit, simultan, o categorie mistică, un fetiș lexical și un tabu juridic în numele cărora infracțiunea propriu-zisă ori, în cel mai fericit caz, potențialul infracțional, capătă măreție, demnitate și putere de exemplu. Cînd, în numele audienței, Vacanța mare își transmite mesajele direct din băile de sulf, Gheorghe pizduiește națiunea și
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
acces neautorizat la date și informații secrete), e apărat - din interior - cu argumentele pasiunii și ale plăcerii sportive. Rezultatul nu e departe de mitul romantic al haiducului, reactualizat cu recuzită modernă. Din punct de vedere lingvistic, e interesantă și familia lexicală pe care împrumutul recent și-a constituit-o. Hacker și hacking sînt atestate în Florica Dimitrescu, Dicționarul de cuvinte recente (ediția a II-a, 1997), pe baza unor citate jurnalistice din 1997 (hacker - "spărgător de programe de calculator"). Pe lîngă
"A hackui / a hăcui" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16068_a_17393]
-
definiția regățeanului e aproape identică cu aceea deja citată, dar este descrisă, în plus, acoperirea geografică a sintagmei Vechiul regat - "nume dat Olteniei, Munteniei și Moldovei după primul război mondial". Dicționarul furnizează mai multe citate lămuritoare și cuprinde și familia lexicală a termenului; din ea fac parte adjectivul regățenesc, adverbul regățenește și chiar un verb - a regățeniza (folosit de Cezar Petrescu). în Dicționarul limbii române moderne (DLRM 1958), cuvîntul regățean era definit în mod destul de exact - "locuitor din provinciile care constituiau
"Regățean" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16081_a_17406]
-
dintre termenii de bază ai Internetului: substantivul care, preluat ca atare din engleză, are grafia site și pronunția (în transcriere aproximativă) sait. În adaptarea acestui termen tehnic de tot mai largă circulație publică, alte limbi romanice au recurs la fondul lexical preexistent. De fapt, cuvîntul englezesc e unul din cele (numeroase) de origine latino-romanică; sensul lui informatic, transparent, e tocmai acela de "loc virtual" din rețea, în care sunt puse la dispoziție "vizitatorilor" diferite informații. Integrarea acestui sens alături de semnificațiile mai
Situl, saitul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16141_a_17466]
-
finețea de muzician baroc, cu o meticuloasă legare a frazelor. E genul de scriitor la care inspirația depinde de clipa de transă în care, intrîndu-și în nerv, își găsește acel ritm care îl poartă apoi singur de-a lungul melodiei lexicale. La Bernhard stilul e scop în sine, conținutul fiind secundar, putînd fi ignorat fără nici o pierdere estetică. Extincția, ultimul din seria romanelor de inspirație cvasiautobiografică, nu are fir epic. La Bernhard nu există un șir de întîmplări ce pot fi
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
extrem de unitară. Trăsătura ei fundamentală pare a fi discreția, o discreție ce ține în fr`u pornirile contradictorii și impulsurile anarhice. Piesele de mare valoare ale lui Pillat s-au format prin reduceri succesive, nu prin adăugiri. În această discreție - lexicală, compozițională, figurativă - citim astăzi aristocratismul funciar al scriitorului, aristocratism ce se identifică în stil, adică în marca lingvistică adîncă. A rezultat o poezie rondă, șlefuită, perfectă în plastica ei. Nu poate fi atacată în nici un fel, pentru că nu prezintă nici o
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
poet, pentru că acestea sînt, oricum, ținute la „fondul secret“ al bibliotecii borgesiene, ci să (re)construiască în orizontul semnelor și simbolurilor dominante care jalonează culoarele înguste, întunecoase, misterioase ale labirintului (ipostaziat în cele mai diverse imagini: „litera ocultă“, „monahala grotă lexicală“, scara de incendiu, „scorbura obscură“), parcurs într-o „înlănțuire peregrină“, între „rune înnodate“; dar la capăt așteaptă iluminarea, locul luminii și al inițierii. Acesta e pariul scrierii/ citirii unei poezii unde totul e semn: carnea, cripta, lupul get, sîni hermetici
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
categorie fac parte autorii care, dacă se recitesc, o fac cu o strîngere de inimă, atinși de rușinea de a recunoaște că odinioară scriau deplorabil. „Deplorabil” însemnînd: moliciunea unor pagini calofile în care cadențele înghit conținutul. Vibrație joasă fără ținută lexicală. La melodici, virtuozitatea e scop în sine, precum dansatorii profesioniști a căror ambiție e să se miște fără stîngăcii pe scenă. La canonici, eufonia textului e secundară, ca un efect de trenă. Bilanț: voința de a impune un canon de
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
și a unui extraordinar de interesant caz de retraducere, în primul rînd pentru că același traducător își revede propria versiune (la noi, a mai făcut-o regretată Irina Mavrodin cu opera lui Proust), apoi, desigur, pentru că deosebirile calitative, decurgînd din opțiunile lexicale, din abordarea diferită a formei și conținutului, ar putea oferi material de dezbatere serioasă multor filologi, poeți și traducători. Iar aceasta (re)traducere are și o poveste, sau un „romanț”, cum îl intitulează autorul în preambulul noii ediții, din care
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
trădează prea din cale afară originalul, iar asta cu cît traducerea e mai sclipitoare și cu cît sună mai firesc. În confruntare cu fanceza bogată, colorată, foarte liberă încă a poeziei lui Villon, limba română da măsură uriașelor ei resurse lexicale și a plasticității sale gramaticale. Diferența dintre cele două traduceri ale lui Romulus Vulpescu o dovedește încă și mai convingător, pentru că prima exploatează posibilitățile fondului lexical vechi și ale formelor gramaticale arhaice, care îngreunează de multe ori înțelegerea, iar cea
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
foarte liberă încă a poeziei lui Villon, limba română da măsură uriașelor ei resurse lexicale și a plasticității sale gramaticale. Diferența dintre cele două traduceri ale lui Romulus Vulpescu o dovedește încă și mai convingător, pentru că prima exploatează posibilitățile fondului lexical vechi și ale formelor gramaticale arhaice, care îngreunează de multe ori înțelegerea, iar cea de-a doua se bazează aproape exclusiv pe resursele limbii române moderne, mult mai potrivite cu directețea, modernitatea și caracterul universal al operei lui Villon. Din
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
în Dacoromania, IV, 1927 (pe atunci era profesor la Universitatea din Cernăuți) un fundamental studiu despre Elementele vechi grecești din limba română (p. 393-516), prea puțin luat în seamă de filologi. Autorul analizează in extenso urmarea grecității antice, aducînd dovezi (lexicale) din toponimie, fitonimie, religie și, bineînțeles, din limba comună de pe tot teritoriul românesc (Transilvania inclusiv). Această răspîndire geografică arată că elementele eline provin din (ceea ce se numește) „substratul“ limbii române, direct, dar și prin latină - ceea ce conferă romanității noastre românești
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
morfo-sintactică îndeajuns de supravegheată, poate prea intenționat supravegheată la nivelul fiecărui enunț în parte. Toate, dar absolut toate enunțurile din prima parte, se ipostaziază în fața lui non sau anti. De aceea, încărcătura formulărilor este locuită de cele mai îndrăznețe asocieri lexicale care jubilează, totuși, în cămașa lor de forță, pentru a da o coerență, un sens și o cursivitate întregului ansamblu epic. În permanență, poetul „de ieri” dă un ajutor prozatorului de astăzi. Fie și atunci când pe tabla de șah se
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
ale fanfaronului „intelectual”. Taciturnul este singur acum la marginea ceții. Textul, aparent alambicat, prin întorsăturile de caz și de macaz în etnia cuvintelor, are o calculată exprimare răsucită spre Orhan Pamuk (n. 1952), premiatul cu Nobel în 2006. Tot eșafodajul lexical din partea întâi a succedaneelor prozastice converg spre ideea de inițiere. Nu însă spre o doctrină ezoterică. Mai degrabă spre o înțelegere a vieții cu toate meandrele ei, despre care Maestrul vrea să-l prevină pe ucenic. De aceea, jocul de-
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
cuprinzătoare decât aceea de poem. Caracterul imaginar nu e o condiție a poeziei ci a genului, altfel spus, a poeticului din poeme. Limbajul real, obișnuit, poate fi la rându-i poetic, în măsura în care comunică intuiții individuale prin mijloace exclusiv sintactice și lexicale, adică prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie să atragem atenția că o serie întreagă de expresii inițial poetice se degradează și se pierd prin folosință repetată. Figurile de stil se gramaticalizează, metaforele înseși pot muri ca simple concepte
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380073_a_381402]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AMINTIRI DINTR-UN ORAȘ GOLAN Autor: Daniel Samuel Petrilă Publicat în: Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului deasupra bucureștilor cântă luna tu ești cu 9 etaje deasupra câmpului lexical al sufletului poate sunt un puști defazat îți ascult neîntrerupt zgomotul tocurilor când bei vin și respiri ca un bărbat orice gest și orice cuvânt pătrunde-n mine ca un mort așezat încet și sigur în locuința nimănui îți citesc
AMINTIRI DINTR-UN ORAȘ GOLAN de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380307_a_381636]
-
exprimă această operație. ◊ Expr. Prin definiție = prin însăși natura lucrului, decurgând în mod necesar din totalitatea notelor sale caracteristice. - Din fr.définition, lat. definitio. SEMÁNTICĂ s.f. 1. Ramură a lingvisticii care studiază sensurile cuvintelor și evoluția acestor sensuri; semasiologie. ♦ Sens lexical; (p. ext) semnificație; semantism. ◊ Semantica artei = ramură a semanticii care se ocupă cu înțelesul cuvintelor folosite în limbajul literar. 2. Parte a semioticii care studiază raportul semnelor cu obiectele semnificate. ◊ Semantica generală = curent teoretic care cercetează limbile „naturale” din punct
EDUCAŢIA ESTE OARE EDUCAŢIE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377244_a_378573]
-
o fotografie de familie. Iată ce avem, în linii mari, aici. Foarte interesant pentru gradul de destindere discursivă la care ajunge prietenul deghizat în critic mi se pare capitolul numit Frumosul anotimp al calambururilor. Nu pentru că, în sine, aceste răstălmăciri lexicale s-ar număra printre reușitele genului, ci pentru că ele conțin, pe lângă miza primordial lingvistică, atât de exploatată analitic, și o anume detentă individuală. De la asemenea violentări în doi peri până la poemele tragice de mai târziu, distanța e - firește - insurmontabilă. Dar
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
sintagme care desemnează specializarea: "era șut la panacoate" (p. 144); "era șut la caramane" (p. 164). Nu toate derivatele au o circulație largă în interiorul și mai ales în afara mediului argotizant. În seria "rarităților" - totuși perfect normale ca tip de formație lexicală și ca evoluție a sensului - ar putea intra termeni ca zdrențar, lămar, ploconar ș.a. Zdrențar a fost înregistrat de Nina Croitoru Bobîrniche, cu o explicație formulată stîngaci ("hoț care fură de pe culmile de rufe"), corectată de George Volceanov ("hoț specializat
Specializări interlope by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8239_a_9564]