1,038 matches
-
devină cunoscut mai târziu ca regizor), Harald Dohrn (socrul lui Christoph Probst), arhitectul Manfred Eickmayer, în atelierul căruia se întâlneau adesea membrii grupării, pictorul Wilhelm Geyer, care închiriase atelierul lui Eickmeyer, punându-i-l la dispoziție lui Hans Scholl, și librarul Joseph Söhngen, a cărui pivniță a servit ca ascunzătoare pentru foile volante. Așa cum afirma Franz J. Müller, nu este cert încă de unde provine numele de „Die Weiße Rose”. Acesta s-ar putea datora "Divinei Comedii" a lui Dante, unde sufletele
Trandafirul Alb () [Corola-website/Science/306242_a_307571]
-
a sacrului la Brâncuși”. Hearst Publications (500 de ziare și reviste) “O carte glorioasă”. Library Journal (Revista Societății Bibliotecarilor Americani) “Un splendid omagiu adus unuia dintre cei mai influenți sculptori ai secolului; o profundă analiză a procesului sculptural”. Diversion (Revista Librarilor Americani) “O carte extraordinară”. Sites (Revista de Arhitectură și Urbanism) “Ca studiu și analiză asupra lui Brâncuși, nimic nu poate fi comparat cu această carte, iar coordonarea fotografiei de către Varia, în special la Târgu Jiu, impune admirație și mulțumiri. Odată cu
Radu Varia () [Corola-website/Science/325466_a_326795]
-
APL pentru a-l folosi, IBM 5100 nu ar ajunge să devină un computer personal. Acesta a încercat să explice că un computer personal trebuie să fie simplu de utilizat pentru a fi acceptat de public. IBM a oferit trei librarii pentru rezolvarea problemelor, fiecare aflată pe câte un cartuș cu banda magnetică, pentru a asigura peste 1000 de rutine interactive aplicabile pentru probleme matematice, tehnici statistice și analize financiare. 5100 a fost bazat pe conceptul inovativ al celor de la IBM
IBM 5100 () [Corola-website/Science/337529_a_338858]
-
cărților considerate a fi cele mai bune 100 din secolul al XX-lea, realizat în primăvara anului 1999 în urma unui sondaj organizat de societatea franceză Fnac și ziarul parizian "Le Monde". Pornind de la o listă de 200 titluri creată de librari și jurnaliști, 17.000 de francezi au votat răspunzând la întrebarea, " Ce cărți v-au rămas în memorie?" (în ). Lista titlurilor alese amestecă marile romane cu volumele de poezie și de teatru, precum și cu benzile desenate. Primele 50 de lucrări
Cele 100 de cărți ale secolului după Le Monde () [Corola-website/Science/322134_a_323463]
-
de către meșterii și lucrătorii tipografi. În memoriul adresat regelui de către tipografii greviști din Lyon în 1571, se insistă că meșterii și lucrătorii sunt adevărați tipografi, făcând cea mai grea și cea mai mare parte a muncii în tipografie, în timp ce majoritatea librarilor și a pretinșilor meșteri sunt mai curând negustori, care procura materialele, utilajele și uneltele. Ziua de muncă a lucrătorilor tipografi era îndelungată. În 1571 lucrătorii tipografi greviști din Lyon reclamau că activitatea, atât vara cât și iarnă, începea de la 2
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
Project Gutenberg verifica foarte atent starea lucrărilor, bazându-se pe legeile referitoare la copyright din Statele Unite Ale Americii. Lucrările sunt adăugate în arhiva PG doar după aprobarea lor, informațiile despre copyright sunt salvate pentru orice necesitate. Spre deosebire de alte proiecte de librarii digitale, Project Gutenberg nu își asumă dreptul de copyright pe titlurile pe care acesta le publică. PG încurajează reproducerea și distribuirea gratuită a lucrărilor. Majoritatea lucrărilor din colecția PG sunt distribuite domeniului public sub legile dreptului de copyright ale Statelor Unite ale Americii
Proiectul Gutenberg () [Corola-website/Science/302428_a_303757]
-
din cauza diferențelor de mentalitate. Projekt Gutenberg-DE protejează toate lucrările prin copyright și limitează accesul la aceste lucrări oferind doar versiuni pentru Internet ale acestora. Pentru o listă cu proiecte similare, unele inspirate de Project Gutenberg, vedeți lista de proiecte de librarii digitale.
Proiectul Gutenberg () [Corola-website/Science/302428_a_303757]
-
pentru sume mari de bani. Cu ceva vreme în urmă, el câștigase 420 de lire, jucând în pereche cu colonelul Sebastian Moran. Intrigat, doctorul Watson se duce la locul crimei unde găsește o mulțime de curioși, printre care și un librar bătrân de care Watson se împiedică din neatenție. Revenit în cabinetul său de consultații, doctorul are supriza de a primi vizita omului cocoșat pe care-l dăduse jos în Park Lane. Bătrânul librar îi propune lui Watson să-i cumpere
Casa pustie () [Corola-website/Science/324087_a_325416]
-
mulțime de curioși, printre care și un librar bătrân de care Watson se împiedică din neatenție. Revenit în cabinetul său de consultații, doctorul are supriza de a primi vizita omului cocoșat pe care-l dăduse jos în Park Lane. Bătrânul librar îi propune lui Watson să-i cumpere cărțile, argumentând că etajera din spatele doctorului ar părea mai impresionantă dacă nu ar fi atât de goală. Watson se întoarce către etajeră și rămâne stupefiat când revine în poziția inițială, pentru că în fața sa
Casa pustie () [Corola-website/Science/324087_a_325416]
-
în fața sa era vechiul său prieten Sherlock Holmes pe care îl crezuse mort timp de trei ani în urma luptei cu profesorul Moriarty în Elveția. Sherlock Holmes a avut la dispoziție câteva secunde pentru a-și înlătura deghizarea într-un bătrân librar, gârbovit de ani. Aflat în stare de șoc, Watson leșină. Revenindu-și în fire, Watson îi pune mai multe întrebări lui Sherlock Holmes pentru a afla ce se întâmplase la lupta de pe marginea cascadelor Reichenbach și apoi în cursul celor
Casa pustie () [Corola-website/Science/324087_a_325416]
-
din "Casa pustie" au fost utilizate în seria de filme cu Sherlock Holmes din 1939-1946 cu Basil Rathbone și Nigel Bruce. În "Sherlock Holmes and the Secret Weapon" (1943), Holmes apare ca un pretins agent secret german german deghizat ca librar în Elveția. "The Woman in Green" (1945) utilizează scena în care un pușcaș încearcă să-l ucidă pe Holmes de pe stradă și trage într-un bust de ceară, fiind prins de Holmes și Watson care-l pândeau. Colonelul Sebastian Moran
Casa pustie () [Corola-website/Science/324087_a_325416]
-
poeme a lui Blake, "Schițe Poetice", a apărut în 1783. După moartea tatălui său, William și prietenul său din perioada de ucenicie la Basire, James Parker, au deschis un atelier de gravură în 1784, și au început să lucreze cu librarul și editorul Joseph Johnson. Casa lui Johson era un loc de întâlnire pentru intelectualii de marcă disidenți ai timpului: teologul și omul de știință Joseph Priestley, filozoful Richard Price, artistul John Henry Fuseli, feminista Mary Wollstonecraft sau revoluționarul anglo-american Thomas
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
profesor extraordinar al Universității din Berlin și a fost numit preceptor al prințului Frederic de Prusia (viitorul rege Frederic III al Prusiei și împărat Frederic I al Germaniei). În 1850 Curtius s-a căsătorit la Berlin cu Auguste Besser, văduva librarului Wilhelm Besser. Ei au avut un fiu, Friedrich Curtius. Auguste a murit însă după un an de căsnicie, iar în 1853, Ernst Curtius s-a căsătorit cu Clara Reichhelm. Din această căsnicie au avut o fiică, Dora, care s-a
Ernst Curtius () [Corola-website/Science/307732_a_309061]
-
(n. 25 aprilie 1817, Paris; d. 26 aprilie 1879, Paris) a fost tipograf, librar, scriitor și inventator francez. A creat "fonoautograful", în traducere liberă "aparatul care scrie sunetul", un precursor al "fonografului" inventat mai târziu de către Thomas Alva Edison. La 25 martie 1857, își inregistrează brevetul privind un "aparat de înregistrare grafică a sunetului
Édouard-Léon Scott de Martinville () [Corola-website/Science/308473_a_309802]
-
Sloane îi spune lui Peyton că are nevoie de a o anumită carte, pentru a-și termina descifrarea și o trimite cu un mesaj la o anumită librărie. Apariția Nadiei dezvăluie faptul că el a terminar deja descifrarea; mesajul către librar era, de fapt, o metodă de a-l contacta pe Julian Sark. Data originală de difuzare: 17 mai, 2006 Sydney se întâlnește cu Sloane -care crede că ea este Anna-, pentru a fi informată despre ultimul indiciu al lui Rambaldi
Episoade Alias (Sezonul 5) () [Corola-website/Science/307989_a_309318]
-
că o recunoaștere a strălucitelor lui realizări literare, caracterizate prin noblețea stilului, o adâncă simpatie față de oameni, grație și un autentic temperament galic"”. Jacques Anatole François Thibault s-a născut la 16 aprilie 1844, la Paris că fiu al unui librar erudit, care-l inițiază în meseria să îndreptându-l totodată către studii umaniste. Devine absolvent al "Colegiului Stanislas din Paris", perioadă în care colaborează la "Bulletin du bouquiniste" și la "Le Chasseur bibliographe". Autor de poeme de dragoste inspirate de
Anatole France () [Corola-website/Science/299900_a_301229]
-
a fost folosit pentru prima dată în anul 1639, de Bernhard von Mallinckroth, și se referea la prima "tipographiae incunabula", pentru a denumi perioada de început a tiparului, nu cărțile propriu-zise. Termenul a fost consacrat în 1688, la Amsterdam, de librarul olandez Cornelius van Beughem, care a publicat un catalog intitulat "„Incunabulele tipografiei sau catalogul cărților și scriitorilor editați în orice limbă, din primii ani de la inventarea tiparului, până la anul de la Hristos 1500 inclusiv“". Primul incunabul cunoscut este "Biblia de 42
Incunabul () [Corola-website/Science/309532_a_310861]
-
Gazeta de Transilvania", primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. În același an a început la Blaj publicarea Foii pentru minte, inimă și literatură, una dintre primele reviste literare românești. Difuzarea lor peste munți era asigurată de prietenul sau librarul Iosif Romanov. George Bariț fost una din figurile cele mai importante ale Revoluției de la 1848 în Transilvania. În 1861, din inițiativa sa și a canonicului Timotei Cipariu, a luat ființă Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (Astra
George Bariț () [Corola-website/Science/299565_a_300894]
-
din Iași), apoi Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București, în urma absolvirii căreia va fi avansat la gradul de sublocotenent în 1875, în Batalionul de geniu. În 1887 se căsătorește cu Alexandrina Socec (n.1868, d. 1952), fiica cunoscutului librar și editor Ioan V. Socec, cu care a avut doi fii: Pârvu Boerescu (1888-1978) și Neagu Boerescu (1889-1946). A decedat la 11 februarie 1915, în București. Sublocotenent, în Geniu (1875), Locotenent (1879), Căpitan (1882), Maior, în Infanterie (1888), Locotenent-colonel (1893
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
pentru organizarea funeraliilor pe Ștrulică Șulimovici, secretarul comunității. S-a format un pluton de gardă de onoare cu drapele și gorniști - din zece soldați evrei de la Regimentul 29 Infanterie care staționa în localitate - sub comanda sergentului Tr. Emil Bercovici, fiul librarului Luis Bercovici din Dorohoi. La ceremonie au participat: dr. Isac Axler, rabinul șef David Schochter, rabinul Aron Faibis, Ștrulică Șulimovici, toți oamenii Societății de înmormântare a comunității (Hevra Kadișa), cei zece soldați din garda de onoare și zeci de evrei
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
secol - volume inedite de proză, poezie, teatru, critică literară, studii și monografii ale unor debutanți sau autori consacrați.<br> Atât „Sămănătorul” cât și „Dorna Tismana” sunt branduri ale Tismanei create la începutul sec. XX, de către G. Coșbuc, Al. Vlahuță și librarul Sfetea care nu pot fi nici „suspendate”, nici înstrăinate fiind motivul parteneriatului din anul 2007 dintre Fundația Tismana și ARP. Acest parteneriat încetând la 1 decembrie 2011 în mod fortuit, brandurile au fost asumate de către Asociația „Semănătorul Tismana”, președinte Nicolae
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
Țiț (Foiu) - măcelar, Teo Petrugan - administrator la Liceul "Samuil Vulcan", Mitică Reaboiu - contabil, Novicov - elev, Doru Stana - elev, Zare, Fănică Mitroi, Puiu Munteanu - elev, Ioan Delan (Ciociu), Ion Berce (Hipu). Sponsorii echipei erau Faust Găvruța - patronul Librăriei "Doina", Sandu Hărdălău - librar, Pașcu - crescător de oi, Moca, Ghiță Casa - comerciant, Nicu Casa - tâmplar, Vasile Flore (care trăiește și astăzi în Beiuș) - tâmplar, ultimii doi confecționau valize pentru jucători (pentru echipamentul sportiv). De la Tricolorul la Gloria: În 1949, Bihorul Beiuș a câștigat detașat
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. Fiecare județ având o școală de învățători, erau preferați la examene cei din județul respectiv.) Tatăl intenționează acum să-l dea la o școală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroși, de la care elevul Marin Preda își procura cărți, și îl duce la Școala Normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Se integrează vieții de normalist internist, este mulțumit de profesori, se
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
cetățean de onoare al Brașovului. După ce a absolvit Școala comercială din Brașov, ca să nu fie încorporat în armata revoluționară maghiară, în anul 1848 Ioan V. Socec s-a refugiat la București, unde a început să lucreze în afacerea unui mare librar al vremii, George Ioanid. După anii de ucenicie și-a cumpărat un teren pe Podul Mogoșoaiei nr. 7 (azi Calea Victoriei nr. 17), locul pe care și-a construit și și-a deschis în 1856 propria lui librărie. Ulterior, Librăria Socec
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
cor. Orașul are numeroase muzee, muzee despre istorie, arta, arta modernă, arta decorativă, arta populară, arta sacra, teatre și muzică populară. Sunt prezervate de semenea case ale unor notabili colecționări, scriitori, compozitori și artiști. Orașul este casa a sute de librarii, biblioteci publice și asociații culturale (este numit uneori „Orașul cărților”), precum și a celei mai mari concentrații de teatre din America Latină. Are cunoscută Grădină Botanica și Zoo, cea mai mare număr de parcuri, precum și biserici și locuri de rugăciune care au
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]