1,311 matches
-
Mercadante în 1843). Nu s-a apelat la libretul operei Îl Reggente de Saverio Mercadante deoarece acesta fusese tradus și adaptat de Salvatore Cammarano. Libretul întocmit de Antonio Somma (care inițial ceruse să rămână anonim) și-a tras inspirația din libretul lui Eugène Scribe pentru opera lui Daniel Auber, “Gustave III sau Le bal masqué“. Libretul relatează povestea unui regicid care a avusese loc în Suedia asupra Regelui Gustav III, în 1792. Acesta fusese împușcat în timp ce asista la un bal. Opera
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
deoarece acesta fusese tradus și adaptat de Salvatore Cammarano. Libretul întocmit de Antonio Somma (care inițial ceruse să rămână anonim) și-a tras inspirația din libretul lui Eugène Scribe pentru opera lui Daniel Auber, “Gustave III sau Le bal masqué“. Libretul relatează povestea unui regicid care a avusese loc în Suedia asupra Regelui Gustav III, în 1792. Acesta fusese împușcat în timp ce asista la un bal. Opera lui Auber își avusese premieră la Paris în 1833 și încă mai era reprezentată la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
loc în Suedia asupra Regelui Gustav III, în 1792. Acesta fusese împușcat în timp ce asista la un bal. Opera lui Auber își avusese premieră la Paris în 1833 și încă mai era reprezentată la 1857, atunci când Verdi a hotărât să refolosească libretul. Scribe reținuse numele unori figure istorice implicate în acel asasinat (inclusiv cel al prezicătoarei Ulrica Arfidsson) dar așa cum notă Burdden, a fost o simplă chestiune de “cherchez la femme”: pentru rest piesa lui Scribe inventează o poveste de dragoste între
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
dragoste între rege și un personaj fictiv - Amélie, soția secretarului regelui și cel mai bun prieten al monarhului. El a mai adăugat și alte personaje, precum pajul Oscar, Silvano, etc. Cenzură burbonilor încă se mai amestecă constant în alcătuirea operelor. Libretul întocmit de Soma a fost înaintat cenzurii din Neapole spre sfârșitul anului 1857. În Noiembrie Verdi l-a informat pe Soma asupra obiecțiunilor ridicate de cenzură dintre care principala obiecție era refuzul de a prezenta pe scena povestea asasinării unui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
până la urmă versiunea refăcuta a operei Simon Boccanegra. Ricordi a încercat să monteze opera Bal Mascat la Scală din Milano, dar Verdi a încredințat opera Teatrului Apollo din Romă, care fusese gazdă triumfului cu opera Îl Trovatore. Dar nici aici libretul nu s-a bucurat de tihna: scenă acțiunii a trebuit schimbată din Suedia la Boston, iar Regele Gustave a devenit Conte de Warwick, guvernator de Massashusetts, în timp ce conspiratorii Tom și Samuel au devenit negrii, iar prezicătoarea, o negresa. Ca să pună
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de apropiată de Neapole pentru că Verdi să și poată permite să-și bage nasul în afacerile Teatrului Sân Carlo și ale cenzurii napolitane. A existat un numar de dispute cu cenzură din Romă, dar în final Verdi a simțit că libretul, nu numai că n-a pierdut mare lucru prin noua relocație, dar chiar a câștigat prin caracterul exotic pe care il exercita Nouă Anglie coloniala în Italia mijlocului de secol 19. În cele din urmă opera a fost reprezentată sub
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Opera Un ballo în maschera a devenit un pilon al repertoriului de operă reprezentat frecvent pe cel mai importante scene de operă din lume. La Forza del Destino (Forță destinului) La Forza del destino: opera în patru acte, pe un libret de Francesco Maria Piave, după piesă “Don Alvaro o La Fuerza del Sin“ de Angel de Saavedra, Duce de Rivas, cu o scenă adaptată după piesă “Wallensteins Lager“ de Friederich Schiller, tradusă de Andrea Maffei. Premieră a avut loc la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Spania pentru vederile sale liberale, concepuse piesă sub influența lui Șir Walter Scott, într-o perioadă din viața sa când vizitase Anglia. Personajul Don Alvaro îl interesase pe Verdi care îi ceruse lui Francesco Maria Piave să-i furnizeze un libret. Libretul lui Piave s-a bazat pe versiunea italiană a piesei lui Rivas, realizată de un anume Sanseverino și publicată în 1850, la Milano. În plus a mai fost adăugată și o altă sursă: piesa lui Schiller, Wallensteins Lager, care
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pentru vederile sale liberale, concepuse piesă sub influența lui Șir Walter Scott, într-o perioadă din viața sa când vizitase Anglia. Personajul Don Alvaro îl interesase pe Verdi care îi ceruse lui Francesco Maria Piave să-i furnizeze un libret. Libretul lui Piave s-a bazat pe versiunea italiană a piesei lui Rivas, realizată de un anume Sanseverino și publicată în 1850, la Milano. În plus a mai fost adăugată și o altă sursă: piesa lui Schiller, Wallensteins Lager, care a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
nouă această din urmă în mod sigur cea mai sublima realizare din toată muzica lui Verdi. Opera La Forza del Destino și-a avut premiera de la Teatrul Imperial din Sankt Petersburg la 10 Noiembrie 1862. Versiunea revizuită a operei cu libretul modificat de Antonio Ghislanzoni și-a avut premiera la 27 Februarie 1869 la Teatro alla Scală din Milano - prima premieră care a avut loc la acest teatru, după premieră din 1845 a operei sale Giovanna d‘Arco. Opera La Forza
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un solo de clarinet intonează aria Leonorei din actul ÎI, dar atmosferă se întuneca din nou printrun coral solemn intonat de alămuri. Uvertura se încheie cu o coda incandescenta. 377 Don Carlos *) Don Carlos: opera în cinci acte, pe un libret de Joseph Méry și Camille Du Locle, după poemul dramatic “Don Carlo, Infant von Spanien“ a lui Friederich von Schiller. Premieră a avut loc la Paris Opéra, pe data de 11 Martie 1867, în următoarea distribuție: Don Carlos: A Morère
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
11 Martie 1867, în următoarea distribuție: Don Carlos: A Morère; Elisabeth de Valois: Mărie Constance Sass; Eboli: Pauline Gueymard; Rodrigue: Jean Baptiste Faure; Philippe ÎI: Louis-Henri Obin; le Grand Inquisiteur: M. David Versiunea revizuită în 4 acte, cu adăugiri la libretul francez a lui Camille Du Locle (traducerea în italiană realizată de Angelo Zanardini bazată pe traducerea versiunii originale realizată de către Achille de Lauzières), cu completări ale libretistului Antonio Gislanzoni, a fost pentru prima dată reprezentată la Teatro alla Scală din
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
francez, Escudier, în care menționa că a fost surprins de ofertă venită de la Paris Opéra din cauza dezghețului timpuriu din relațiile cu acest teatru. Compozitorul își mai exprimă intenția de a mai scrie o nouă opera, dacă ar fi găsit un libret adecvat. Perrin l-a trimis urgent pe Escudier la Șanț‘Agață cu două texte, Cleopatra și un scenariu după dramă lui Schiller, Don Carlo. Verdi s-a dovedit realmente interesat de cel din urmă dintre texte, deoarece era o altă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și Verdi portretizând un rege al Spaniei cu o fată umană, prins între obligațiile către biserică și către regat, si idealurile unicului sau fiu, pe care este obligat să-l întemnițeze și să l condamne la moarte. Textul francez al libretului a fost scris de către Joseph Méry, autorul piesei La bataille de Toulouse după a cărei subiect Verdi compusese opera La battaglia di Legnano. Deoarece Méry a murit între timp, textul a fost completat de către Camille Du Locle. Verdi a compus
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Spectatorii vorbesc adesea de varianta franceză și de varianta italiană a operei Don Carlo. De fapt nu există o variantă italiană, ci pur și simplu o traducere în limba italiană, deoarece Verdi a compus aproape toată muzică pe baza unui libret în franceză. Deși Verdi a aprobat 4 versiuni diferite, Don Carlo este reprezentată frecvent într-o formă pe care compozitorul cu greu ar mai fi capabil să o recunoască: 1. Paris 1866-67 A. Opera în 5 acte în limba franceză
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pentru duetul Filip-Posa din actul ÎI, de altfel singurul pasaj pe care Verdi l-a compus pe un text italian. 398 3. Milano, Scală, 1884 F. O revizie atotcuprinzătoare, dimensionata la 4 acte, partial cuprinzând muzică nouă bazată pe revizuirea libretului francez care a fost tradus în italiană. Actul I a fost eliminat, la fel ca si bălul mascat și baletul care fusese inclus anterior în actul III. Marile duete dintre Carlo și Posa, Posa și Filip, Carlo și Elisabeta diferă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
2004) sub baghetă lui Bertrand de Billy și la Liceu, Barcelona (2006) sub baghetă lui Maurizio Benini. În Aprilie 2012 acceași versiune franceză a fost reprezentată și la Houston Grand Opera. 401 Aida Aida: opera în patru acte, pe un libret de Antonio Gislanzoni după scenariul lui Camille Du Locle și schița originală a lui Auguste Edouard Mariette. Premieră a avut loc la Cairo, Operă “Dar Elopera Al Misria”, pe 24 Decembrie 1871 în următoarea distribuție: Aida: Antonietta Pozzoni; Radames: Pietro
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ei în recitative, scene și arii formale de către însuși Verdi și de către soția sa, Giuseppina. Pe această bază Antonio Ghislanzoni, care în tinerețea să fusese bariton pe scenă, iar acum era directorul revistei Gazetta Musicale din Milano, a scris versurile. Libretul lui Metastasio - Nitteti, a constituit o sursă majoră pentru intrigă libretului operei Aida. Din corespondență lui Verdi cu Ghislanzoni rezultă clar că Verdi a jucat un rol foarte activ în elaborarea libretului, făcându-i adesea pe plac, dar și dirijăndu-l
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de către soția sa, Giuseppina. Pe această bază Antonio Ghislanzoni, care în tinerețea să fusese bariton pe scenă, iar acum era directorul revistei Gazetta Musicale din Milano, a scris versurile. Libretul lui Metastasio - Nitteti, a constituit o sursă majoră pentru intrigă libretului operei Aida. Din corespondență lui Verdi cu Ghislanzoni rezultă clar că Verdi a jucat un rol foarte activ în elaborarea libretului, făcându-i adesea pe plac, dar și dirijăndu-l pe respectatul libretist în direcția pe care compozitorul 415 o dorea
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
revistei Gazetta Musicale din Milano, a scris versurile. Libretul lui Metastasio - Nitteti, a constituit o sursă majoră pentru intrigă libretului operei Aida. Din corespondență lui Verdi cu Ghislanzoni rezultă clar că Verdi a jucat un rol foarte activ în elaborarea libretului, făcându-i adesea pe plac, dar și dirijăndu-l pe respectatul libretist în direcția pe care compozitorul 415 o dorea. Verdi a fost cel care a venit cu ideea că în actul IV al operei Aida scenă să fie împărțită în
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Rice. NOTĂ Dacă veți auzi vreodată povestea că opera lui Verdi Aida ar fi fost compusă pentru marea inaugurare a Canalului de Suez - nu-i dați crezare pentru că este o minciună. 420 Otello Otello: opera în patru acte, pe un libret de Arrigo Boito întocmit după traducerea în limba franceză realizată de Victor Hugo după piesă “Othelo“ sau “Maurul din Veneția” de Whilliam Shakespeare. Piesa lui Shakespeare are la rândul ei la baza scurtă povestire “Hecatommithi” de Cinzio Giraldi (Veneția 1560
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
în aceeași măsură. Istoria colaborării dintre cele două genii, Verdi și Boito, nu trebuie omisa sau ocolita ca fiind irelevanta pentru capodoperă care este opera Otello. Verdi era convins de faptul că Boito reprezenta un compozitor cunoscut în special pentru libretele sale. Cu privire la operă lui Boito Mefistofeles, Verdi a scris: “Boito a compus o operă căreia nu-i lipsesc pagini merituoase dar în care se regăsesc în același timp multe defecte.(Budder, Vol. 3, 296) . În mod clar Boito atrăsese atenția
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
au avut prea mult succes - prima versiune a operei sale Mefistofeles soldăndu-se în 1868 cu un fiasco, desi versiunii sale revizuite din 1875 i-a mers mai bine. Oricum, el a devenit un foarte căutat libretist (ex.: el a scris libretul pentru opera La Giocconda de Ponchielli sub pseudonimul Tobia Gorrio) și dovedise o asemenea capacitate încât Ricordi plănuise să atragă asupra lui bunăvoință lui Verdi. În gândirea lui Ricordi cheia reconcilierii lor era Shakespeare. El i-a scris lui Giuseppe
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
să deturnez discuția spre Shakespeare și Boito. La menționarea piesei Otello l-am văzut pe Verdi scrutăndu-mă cu suspiciune și interes...În ziua următoare, la recomandarea mea, Faccio l-a adus la hotelul unde locuia Verdi pe Boito împreună cu schemă libretului sau, deja terminat. Verdi după ce l-a examinat l-a găsit excelent și a spus: Acum nu rămâne decât să-l pui în versuri pentru tine însuți... pentru mine... pentru oricine altcineva...” . Ricordi l-a încurajat pe Boito să finalizeze
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
sau, deja terminat. Verdi după ce l-a examinat l-a găsit excelent și a spus: Acum nu rămâne decât să-l pui în versuri pentru tine însuți... pentru mine... pentru oricine altcineva...” . Ricordi l-a încurajat pe Boito să finalizeze libretul. Posibilitatea ca Verdi să transpună piesă Otello pe muzica era un subiect de largă speculație în Italia. Otello era pur și simplu o piesă care aștepta să fie transpusa în opera. Așa cum avea să spună plin de ironie Bernard Shaw
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]