546 matches
-
pe care îl adormisem. Doar că nu o va mai învălui lumina aceea de asfințit venind de la becul de pe holișor. În lucirea dură a neoanelor din bucătărie o voi vedea, abia acum, parcă pentru prima dată. Obosită, tristă, fără vreun licăr. Încearcă doar să zâmbească, urmărind cum fata cu ochelari, încinsă, începuse să mă mângâie pe chelie, șoptindu-mi că mă așteptase toată seara. „Și când ți-am adus sarmalele“, gemea ea dusă, „mai să mă prăbușesc în brațele tale, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acele șase zile de despărțire În sudoare și salivă. Julián o penetră cu furie, țintuind-o de lemnul pardoselei. Penélope Îl primea cu ochii deschiși, cu picioarele Înlănțuite În jurul torsului lui și cu buzele Întredeschise de dorință. Nu exista nici un licăr de fragilitate sau de copilărie În privirea ei, În trupul călduț care cerea mai mult. Mai apoi, cu fața Încă lipită de pîntecele ei și cu mîinile pe pieptul alb ce Încă tremura, Julián Își dădu seama că trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
urlând de durere. El n-avea pe atunci dreptul să se lase uimit de ceva. Asta l-ar fi pierdut. Acum, după atâția ani, când povestește pe Îndelete În fața focului de vreascuri ude din vatră, uimirea se poate ghici În licărul ochilor lui luminați de jos În sus de lumina roșiatică, slabă a jarului. Spune că În zilele următoare a fost liniște În sectorul lor și doar treceau mașini cu răniți de la 7 Pionieri și 5 Dorobanți. Continui să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atunci nu a rostit un cuvânt. ― Dacă n-ai să ieși în firul ista de lumină să te vedem și noi, degeaba o fi frumoasă povestea. Așa că, arată-te - l-a îndemnat profesorul. Tăcutul de până atunci a apărut în licărul de lumină slobozit de un bec prizărit. Era un bărbat bine legat, cu o privire inteligentă și zâmbet timid. ― Spune-ne, frate, de unde ești și cu ce te-ai ocupat până acum? - l-a întrebat învățătorul. ― Păi, sunt dintr-un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
orice alt gând! Nu a putut face un pas până când lampa nu a fost stinsă... În acea seară, lotrul nu s-a trezit din vedeniile nebune decât atunci când a ajuns la bordeiul lui... A ațipit abia către ziuă. La primul licăr de lumină, l-a trezit galopul unui cal... Și-a pus pistoalele și durda la îndemână... După câteva clipe, galopul s-a oprit. Nu a trecut multă vreme și a auzit chemarea știută: un strigăt de pitpalac. Asta însemna că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-l Îndeamnă pe omul de spirit care sunt la un entuziasm bine stăpânit de luciditate - așa cum s-ar cere unui orator de primă mână. Privirile vă sunt plictisite, vă dau lacrimile de somn, visați la toate prostiile din lume, iar licăre de interes vi se citesc În ochi numai când vă imaginați amănunte porcoase ca urmare a meșteșugului meu ce tinde către desăvârșire de a vă băga În cap lucruri pe care, altfel, n-ați reuși să le păstrați În memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Fiecare dintre noi se consideră mâna dreaptă a Domniei Sale așa că, odată ce stăpânul nostru a glăsuit, nu mai putem porni decât pe un singur drum. Nu se cade să întârziem la propria noastră moarte. Toți comandații de unități răspunseră la unison. Licărul de emoție din toți ochii și gurile deschise părea să spună că nu cunoșteau alt cuvânt decât da. Când Mitsuhide se ridică, oamenii se cutremurară de atâta simțire. Îl felicitară zgomotos, conform datinii onorate de vremuri la plecarea pe front
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adorat stăpâna. Soleil împlinise 15 ani. Era de o frumusețe năucitoare și era și o artistă în adevăratul sens al cuvântului. Avea un surâr pârjolitor și niște ochi de culoarea chihlimbarului, ochi de pisică, ce ascundeau inteligență vie și un licăr ștrengpresc moștenit de la tatăl său. Deși avea doar 15 ani stârnea strârnea sentimente profunde și dorințe arzătoare. Era de o profunzime rar întâlnită la o față așa de tânără. Era ca un ghem plin de contradicții: plină de viață și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
adevărat la Înalt Prea Sfântul sau...?” Într-un târziu, am pornit spre chilie. Mergeam încet, cu senzația că la oarecare distanță de mine mai călca o ființă... Din depărtare, am băgat de seamă că geamul de la chilioara mea sloboade un licăr de lumină. “Eu nu aveam de ce să aprind lampa când am plecat spre lac. Atunci, cine?” Am intrat în chilie. Lampa era aprinsă și patul pregătit pentru culcare. “Dumnezeu are grijă de toate...” - am gândit amuzat. M-am așezat în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am auzit, răutăciosule! Dă-mi voie să mă bucur pentru faptul că bătrânul a dezlegat chingile în care era încorsetată Zâna. De aici înainte, măcar oi putea-o vedea. Și asta înseamnă mult pentru mine”.... În scurtă vreme, am auzit licăr de pași în spatele meu. Am tresărit. Când mi-am întors capul într-acolo, mi s-a oprit inima în loc. În picioare, cu privirea în pământ și mâinile împreunate în față ca ale unui copil prins în greșeală, ședea ea... Ca
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
E un scump ! tocmai spune Lissy. A zis că o să fie prins toată după masa Într-o Întâlnire, dar că și-a anulat meciul de squash În ideea că poate ieșiți În oraș diseară, dacă vrei. A, spun, cu un licăr de Încântare. Păi, da, mi-ar face plăcere. Mersi, Lissy. Închid și mai iau o gură de vodcă, simțindu-mă din ce În ce mai voioasă. Prietenul meu. Exact așa cum spunea Julie Andrews. Atunci când te mușcă un câine sau te Înțeapă o albină... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un cec pentru tine. Încep să scotocesc stângace În geantă și scot un cec de 300 de lire. — Bravo, spune tata. Te trec În catastif. În clipa În care bagă banii În buzunar, ochii săi verzi sunt străbătuți de un licăr. Asta Înseamnă să Înveți valoarea banilor. Înseamnă să Înveți să stai pe propriile picioare ! O lecție foarte importantă, spune Nev, Încuviințând. Ia o gură mare de bere și rânjește spre tata. Că veni vorba, Emma... săptămâna asta unde lucrezi ? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
importantă din istoria marketingului.“ Nu-i de mirare că Cyril a intrat așa În priză. — În cinci minute. Dave se uită la ceas. Aproximativ. — Dar... de unde până unde ? spune Katie. Adică, așa, din senin ? În ochii lui Dave lucește un licăr de satisfacție. Evident că a spus povestea asta de o mie de ori de azi-dimineață și se distrează copios. Se pare că vrea să-și arunce și el așa un ochi asupra filialei din UK. — Parcă se retrăsese din afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mi bubuie tare și mă fac cât pot de mică În scaun, Încercând să mă ascund În spatele computerului. Poate că n-o să mă recunoască. Poate că n-o să-și amintească. Poate că n-o să... Fuck. Se uită la mine. Văd licărul de surpriză din ochii lui, după care ridică din sprânceană. Mă recunoaște. Te rog nu veni spre mine, mă rog În gând. Te rog, nu veni la mine. — Iar ea cine e ? Îl Întreabă pe Paul. — Ea e Emma Corrigan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
toate prostiile din lume. „Cafeaua de la serviciu e cea mai oribilă chestie pe care am băut-o În viața mea, e curată otravă...“ — Foarte bună ! spun. E chiar... delicioasă ! — Îmi pare bine să aud asta. În ochii lui zăresc un licăr amuzat și simt cum mi se urcă tot sângele În obraji. Își amintește. Fuck. Își amintește. Iar ea e Artemis Harrison, spune Paul. Unul dintre cei mai tineri și mai valoroși directori executivi ai noștri. — Artemis, spune Jack Harper meditativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai trăgeam chiulul câteodată. — Poftim ? Mă holbez la el, perplexă. — La primul meu job, continuă pe un ton normal, aveam un prieten cu care petreceam foarte mult timp. Și noi aveam un cod al nostru. În ochii lui văd un licăr ciudat. Unul dintre noi venea la celălalt și Îi cerea dosarul Leopold. — Și ce era dosarul Leopold ? — Nu exista. Zâmbește larg. Era doar pretextul de care ne foloseam ca să plecăm de la birou. — A. Aha ! Fără veste, mă simt mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
niciodată lângă tine atunci, În avionul ăla idiot ! Te Învârți În jurul meu și-mi spui toate chestiile astea ca să mă stârnești, purtându-te de parcă m-ai cunoaște mai bine ca oricine altcineva... — Poate chiar te cunosc, spune el, cu un licăr În ochi. — Poftim? — Poate chiar te cunosc mai bine decât oricine altcineva. Îl fixez, cuprinsă de un amestec ciudat de mânie și exaltare. Fără veste, mă simt de parcă am juca tenis. Sau am dansa. — Nu mă cunoști deloc mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nou o tăcere stânjenitoare. — Apropo, ți-am găsit cămașa albastră, spun, ridicând ușor din umeri. Am să ți-o aduc. — Mersi. Cred că și tu mai ai câteva chestii pe la mine... — Hei, spune Nick, apropiindu-se de noi cu un licăr răutăcios În ochi, gen să-băgăm-o-strâmbă-mică. Te-am văzut cu cineva aseară. Îmi sare inima din piept de trei metri. Fuck ! Fuck fuck OK... OK... E OK. Nu se uită la mine. Ci la Connor. Cu cine naiba era Connor ? — Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
doar... nu fac decât să mă las În voia petrecerii. — Atunci ce tot caută În jurul tău ? — N-am nici o treabă cu el ! Crede-mă, Connor, nu mă Întâlnesc cu Paul. Crezi că sunt un prost, nu ? spune Connor, cu un licăr mânios În privire. Nu cred deloc că ești un prost ! Cred doar... că exercițiul ăsta de imaginație n-are absolut nici un rost. N-o să... — E Nick, nu ? Mijește ochii. Dintotdeauna a fost ceva Între voi. Nu ! spun impacientă. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dau. — Emma ! Nu uita de mentă ! spune Connor. — Merge și fără mentă, zice Jack, cu ochii În ochii mei. Îți pun și mentă, dacă vrei, zic, fixându-l. — E foarte bun așa cum e. Ochii Îi sunt străbătuți de un mic licăr și ia o gură zdravănă de Pimm’ s. E de-a dreptul ireal. Nu ne putem lua ochii unul de la celălalt. Se vede de la o poștă ce se Întâmplă, nu ? Oare Connor vede sau nu ? Îmi feresc iute privirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a fost foarte amabil mai devreme și m-a Întrebat despre familia mea. Și dacă sunt sau nu aici. Poți tu să-i spui că... au apărut, pe neașteptate ? Ridic privirea spre el, disperată, și pe chipul lui citesc un licăr de Înțelegere. — Îi transmit, zice. Și cu asta basta. ȘAPTESPREZECE Am citit odată un articol cu titlul „Cum să faci lucrurile să meargă În direcția În care vrei tu“, În care scria că, dacă o zi nu-ți iese așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un pic cinstiți unul cu celălalt. — Connor, situația... e ușor mai complicată, OK ? — Bine. Mă rog. E barca ta, Emma. O conduci cum vrei. Se așterne o scurtă pauză. — E ce ? zic nedumerită. Barca mea ? — Terenul tău, zice cu un licăr agasat. Am vrut să spun că... mingea e În terenul tău. — A, zic, la fel de nelămurită. Ăă... OK. Am să țin minte. — Bine. Îmi aruncă cea mai intensă privire gen martir-rănit și se Îndepărtează. Stai ! spun brusc. Stai o clipă ! Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
moderatoarea cu dispreț. Nu credeți că ăsta e doar un pretext al bărbaților, pentru a le dicta femeilor ce să creadă că-și doresc ? Nu cred, spune Jack, pe același ton plăcut, dar chipul Îi e străbătut razant de un licăr de iritare. — Destul de multe companii au Încercat să se reorienteze brusc către alte piețe, fără succes. Ce vă face să credeți că nu veți păți și dumneavoastră același lucru ? — Sunt Încrezător, spune Jack. Dumnezeule, de ce-o fi În halul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
simțit mai Înspăimântată. — Emma ? spune Jack, intrând cu două pahare de apă În mână. Ești OK ? Ți-am adus și plată și minerală, fiindcă nu eram foarte sigur... Tace și se uită mirat spre Jemima și spre Mick. Cu un licăr de uimire, ia cartea de vizită a lui Mick, care Încă se mai află În mâna mea. Apoi remarcă reportofonul și Îi cade efectiv fața. — Cred că ar cam fi momentul s-o șterg, murmură Mick, ridicând sprânceana către Jemima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spună că n‑ar trebui niciodată să‑i întâlnești în viața reală pe oamenii pe care îi întâlnești la sală. E mult prea penibil. — Am avut deja plăcerea de a face cunoștință, zice Michael Ellis, strângându‑mi mâna cu un licăr în privire și așezându‑se în fața mea. Becky și cu mine am fost la sală împreună ieri. Dar dimineață nu te‑am mai văzut, parcă. — Dimineață? zice Luke, aruncându‑mi o privire mirată în timp ce se așază iar. Parcă mi‑ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]