685 matches
-
deschisă și șuvițele de sânge prelingându-se din colțul buzelor, din nări și ochii care Încă mai priveau din fața Încremenită. — Te doare? Te doare? Te doare? Și, undeva, Încă mai sclipind, Înțelegătoare, lumina cât un vârf de ac. Încă mai licărind, fumegos, pupila strânsă, concentrată, ca un vârf de ac. Te doare? Te doare? să strig. Și lumina, cât un vârf de ac, pâlpâind deodată intens, ce altceva să-mi răspundă decât: — Eu mă duc sub pământ și tu ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
capul dat pe spate, după care își trânti neglijent pe cap prețiosul ișlic din blăniță de samur siberian, ignorând cu totul oglinda. PAGINĂ NOUĂ 4 La palatul lui Ienăchiță Văcărescu, beteala prinsă în brazii înalți de la poarta mare și grea licărea vesel sub ninsoare. Zăpada de pe alei fusese bine bătătorită cu maiul și apoi acoperită cu un strat de paie. Strădanie inutilă. Ninsoarea țesea de acum un nou covor de omăt. Numai fulgii care nimereau în vâlvătăile jarului din marile masalale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În orașul nostru m-am numărat printre cei dintâi care au avut în casă așa ceva și vestea s-a răspândit repede. Curând, prietenii au început să mă viziteze seară de seară, ședeam înșirați cu toții pe canapea, iar cutia cu imagini licărea înaintea ochilor noștri. De priceput nu pricepeam nici o vorbă, căci încă nu exista un post în limba noastră, iar ce vedeam noi se transmitea din Iugoslavia. Priveam cu gura căscată, ca tâmpiții, și de atâta emoție, uitam să mai scoatem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cum aș putea eu să ridic o fetiță? Văd cafeneaua îndepărtându-se, lăsând în urma sa o grămăjoară de oase, în fața ochilor mei joacă zeci de Noga strălucitoare precum steluțele din ceruri, dansează dinaintea mea îmbrăcate în tutuuri de balerine, cerculețe licăresc printre picioarele lor, de ce nu-și mișcă piciorușele, acelea nu sunt cerculețe, mă cutremur eu, sunt scaune cu rotile micuțe, întreg cerul este acoperit de scaune cu rotile întrecându-se între ele pe derdeluș, ca mașinuțele din Luna Park, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
apă în cadă, apa acoperă minciunile, Udi mă urmează, vrea să îmi dea o a doua șansă, spuma ne acoperă deja pe amândoi, curată ca zăpada proaspăt căzută, el îmi aruncă o privire întunecată, aproape nemiloasă, în mijlocul irisului său brun licărește o pată verde, ca o oază în deșert. Dacă aș fi fost un bărbat necunoscut, ai fi depus mai mult efort, se plânge el în șoaptă, aș vrea să depui mai mult efort, iar eu murmur, fac destule eforturi, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
scoate o țigară, mă privește cu ochi plini de regrete, triști, negri, dar îndărătul cărora mijește o lumină difuză, ca și când în străfundurile ființei lui ar fi fost uitată o lumină aprinsă, iar ea îl luminează, chiar și din gura lui licărește o lumină liniștitoare, atunci arată cu degetul spre ureche, aud și aproape că înțeleg ce se spune, observ că urechile lui sunt surprinzător de mici, lipite de cap asemenea unor pui speriați de melc, îi găsisem în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dat seama că desena cu auzul. Da, cu auzul! L-am văzut strecurându-se pe coridoare, cumplit de singur și, totuși, parcă agasat de amintirile unor vremuri mai puțin drastice. În vremea aceea ajunsesem să-l „înlocuiesc”. Dar ochii îi licăreau ciudat și neliniștitor. Își găsise o privire! Cutreieram amândoi coridoarele și eram ca unul singur. Unde te duci? l-am întrebat. Unde te duci? îmi răspunse. Mai este vreo ieșire? Mai este vreo ieșire? O, Doamne, e ca în jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
URMELE NOPȚILOR UDE DE PRIMĂVARĂ Noaptea cade ca o cortină în actul final, iar vise și gânduri năucitor de adânci se deschid în lumina ce în cuget licărind varsă peste pământ un suflu ușor și cald de primăvară. Să vorbim despre ea. Asemenea unor serafimi nevăzuți șterge urmele de pe caldarâm. Sunt urmele tale! De ce le ștergi? Din zbuciumul naturii se rotește un glas ascuțit: Urmele sunt reci. Nu
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
țâșnesc în salturi, înterpunându-se între restul plutonului în retragere și frontul colților rânjiți, care continuau să șarjeze, sporind presiunea asediului, pe un fundal de hămăieli, hăulituri și mârâieli asurzitoare. Atunci, Arhanghelul își ridică ovalul feței lui serafice, spre stelele ce licăreau impresionant, în constelații, cu mult mai vii decât în porțiunea stradală luminată artificial și își împreunează palmele a rugă, devenind el însuși o statuie semeață, care începe să reverbereze pulsuri-pulsuri de raze, ca niște snopi ori ca niște săgeți albastre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o admiri. Dar lasă, nu fi mîhnit! Uite, îți promit că te luăm într-o după-amiază în familia lor și acolo poți pe urmă să-i faci și curte, dacă-ți place! Titu Herdelea reluă studiul senatorului. Dintre rândurile plicticoase licăreau neîncetat ochii verzi ai Tanței și surâsul buzelor ei, ca o ispită neașteptată și cu atât mai atrăgătoare. A doua zi se duse la Drapelul. Un băiat îl introduse la secretarul de redacție. Într-o cameră vastă, singur, la un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prefectul poliției, în picioare, cu cilindrul pe ceafă, se agita țanțoș, strălucitor, ca un capelmaistru răsfățat, uitîndu-se înapoi în răstimpuri. Camera zumzăia discret, ca un stup în ajunul roitului. Tribunele pline de doamne păreau niște straturi de flori multicolore. Briliantele licăreau ca stropii de rouă, dimineața, pe petalele catifelate, însăși tribuna diplomatică era înflorită de uniformele atașaților militari, printre care miniștrii străini, în costumul internațional al breslei lor, făceau impresia unor rozete bătrâne și ursuze. În incintă străluceau plastroanele, cheliile și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trecut măcar prin minte posibilitatea însurătorii, care, în situația lui, i s-ar fi părut cel puțin ridicolă. Tanța într-adevăr venea mai în fiecare după-amiazi la doamna Alexandrescu și Herdelea se simțea din ce în ce mai încurcat. Ca o salvare posibilă îi licărea numai o mutare subită, care să-i piarză urma. Într-o zi însă, pe când se afla la doamna Alexandrescu de vorbă cu Tanța și tocmai când doamna Alexandrescu își căuta un pretext să-i lase singuri, fiindcă ochii verzi ai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
foarte rar, dar pe jos zăpada ajunsese până la genunchi, înotai, pur și simplu, în ea. Boschetele de tuia și brazii de la colțurile aleii abia mai rezistau, cu crengile curbate de zăpadă. Putea fi Siberia, dacă pe margini n-ar fi licărit sute și sute de dreptunghiuri colorate, pâlpâind în ceață: ferestrele blocurilor cu patru etaje care se înșirau până la construcția, încă ascunsă în ceață, a Circului. Priveam prin ferestre, ca un copil sărac dintr-o povestire sămănătoristă, brazii falnici încărcați cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe perete, sub primul șir violet de icoane pe sticlă, mi-a inspirat gestul neașteptat: m-am ridicat de pe sofa și m-am așezat, lângă perete. Imaginea Ginei se proiecta acum pe fața mea, chipurile noastre se amestecau. Cu ochii licărindu-i în întunericul de lângă becul strălucitor al diascopului, Gina îmi spuse amuzată că așa ar putea arăta copilul nostru. Apoi scoase diapozitivul și mă lăsă orbit în mijlocul dreptunghiului gol de lumină. Îi spuneam de multe ori că o iubesc, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
puteam să-l vedem cum nu-l văzuse nimeni niciodată! Ea mă trăgea după ea cam nerăbdătoare, dar, tot timpul cât am rătăcit prin muzeu, nu m-am putut opri să nu privesc cu aviditate exponatele. Căci în prima sală, licărind în toate culorile posibile, pe rafturile vitrinelor negre sau pe măsuțele acoperite cu sticlă, se aflau bucăți de materie solidă, bulgări și plăci minerale. Am văzut silvanitul, cinabrul roșcat, blenda cu galena și blenda cu mică, în bolovani concavi, bismutul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pași în noapte, dincolo de peluza de iarbă, îi răpea psihic nevasta, o recâștiga prin forța muzicii. O lăsă pe Elena și se îndreptă spre bucătărie, înșfacă satârul scânteietor cu care se tranșa carnea și se repezi spre contururile Daciei demodate, licărind palid în noapte. Profesorul văzu tabla caroseriei, mâncată literalmente de rugină, jantele strâmbate ale fostelor roți, ferestrele fără parbriz. Dar, în interior, sticleau fantastic mii de lumini verzi, roșii și albastre, în locul unde fusese altădată bordul mașinii. Se aprindeau și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
latul pe scaun, încrucișându-și mâinile pe spătar. Va pune deci mai întâi o întrebare banală : „Chiar crede Profesorul că te poți sustrage politicii timpului - presiunilor colectivității ?“. Și-a aplecat deferent umerii, și doar intenția unei mici tachinări pare a licări în privirea sa inocentă. Profesorul ridică nedumerit ochii. Însă numai pentru o secundă. Altfel, buna creștere și simpatia pe care i-o inspiră junele interlocutor șterg imediat iritarea deranjului. Simpatie - poate chiar mai mult decât simpatie. Poate chiar o afecțiune
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
păr. Ea să fi fluierat sau motanul al cărui trup arcuit se întrezărește după un tufiș de păducel ? Soarele pune o pată orbitoare pe blana care nu se mai vede tărcată - i s-au dizolvat și dungile în lumină -, ci licărește ca un nisip întunecat, prețios și viu. Ooo, de ce oare n ai sta acum la umbră, destins, pe o bancă la Șosea, ascultând șuieratul păsărilor, căutând să prinzi o privire ștrengară strecurată prin geamurile unui cupeu ce gonește grăbit, așteptând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din baie mai mult zombi decît om, cu intenția de a-mi lăsa și jegul aici, Înainte de a pleca acasă. Boilerul masiv de fontă e rece, deși sînt urme că cineva l-a folosit recent. În Întunericul cuptorului, se vede licărind o mînă de jar viu, ca o galaxie Îndepărtată, sub un munte de cenușă și tăciuni stinși. Ca să mă asigur că lemnele se vor aprinde, arunc cîteva căni de petrosin peste jar, apoi o mînă de vreascuri și un braț
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
violent. Pe urmă sărise în picioare și alergase la marginea cheiului. În lumina felinarului se vedeau apele vâscoase ale canalului clocotind, bolborosind și învârtejindu-se, de parcă însuși diavolul ieșea la suprafață din ele, ca o balenă neagră. În centrul vârtejului licărea o suprafață pală, lucioasă, și lui George îi luă ceva vreme până să-și dea seama că era capota mașinii lui. Se porni să execute un fel de dans la marginea cheiului, ca și cum ar fi fost gata să pășească de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ușurare, nu pentru că simțea că ea i-ar supraviețui ci, dimpotrivă, pentru că moartea lui George ar fi însemnat propria-i moarte. Ruby era neagră și monumentală și preocupată; nu arăta nici măcar acele mici semne de bucurie, ca stropii mărunți ce licăresc pe o stâncă, pe care le manifesta de obicei când o vedea pe Pearl. Ruby era total fascinată de noile ei relații cu Alex. Cel puțin rolul ei era cu totul nou. Alex nu știa totul. Ruby nu făcuse încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
podul de fier, silueta uzinei de gaz se decupa în clarul de lună. Felinarele aruncau o lumină verzui-lividă peste cheiul împestrițat cu smocuri de iarbă izbucnite printre pietre. În acest loc, orașul Ennistone era cufundat în somn. Nici o lumină nu licărea dincolo de canal sau dincolo de vegetația, zdrențuită, mărăcinoasă, gunoioasă, care nu putea fi numită câmp și care separa canalul de case. De partea astălaltă, dincoace de grilaje și de garduri, un labirint de curți părăsite și de magazii dărăpănate, aparținând unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alarmat și de flatat, când își dăduse în sfârșit seama de scopul urmărit de omul acela bizar. Și emoțiile facile pe care le încercase atunci i se păruseră a fi un eveniment remarcabil în viața lui. Imaginea lui Hattie îi licărea acum în fața ochilor, ocupându-și propriul spațiu, radiindu-și propria lumină. Îi vedea părul de argint, cochet prins în ace sau căzându-i pe umeri în două cozi uimitor de lungi sau, așa cum o văzuse la mare, revărsându-i-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scări de metal, aproape verticale. O uriașă masă de țevi scânteietoare, unele foarte înguste, altele imense, umplea spațiul de dedesubt. Țevile erau confecționate dintr-un metal argintiu-aurit, un auriu foarte, foarte pal, și acoperite cu stropi de abur condensat, care licăreau ici-colo ca diamantele. Desenul pe care-l alcătuiau țevile, estompat din loc în loc de zone de abur, părea geometric, totuși îți crea o impresie de talmeș-balmeș neinteligibil. Conductele mergeau în jos, tot mai jos, la mare adâncime, fără ca nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să le atingă. Își continuă investigația, așteptându-se să descopere o galerie sau un pod, o arcadă, de pe care să poată privi dedesubt sau de pe care, eventual, să se lase până jos, la stânci, ca să vadă apa înălțându-se și licărind în întuneric. Alergă într-o direcție până la un zid de beton, apoi se întoarse în cealaltă direcție până se izbi de alt zid de beton, ca o stâncă. Un semicerc de beton în fața lui nu prezenta nici un fel de ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]