731 matches
-
acasă: te-apropii somnoroasă-n întuneric de mine și-ți așezi răsuflarea în urechea mea ca o pasăre ciocul în aripă iar cu buzele reci mă apuci de lobul urechii și molfăi la el până când adormi cu incandescența lui roșie licărind pe chipul tău delicat ca un fluture Viața la bloc mă locuiește un bloc cu chiria achitată pe viață îndrăgostit ca o fată mare mă strânge de splină șoptindu-mi lasciv pocnete de uși trântite și țipete de neveste bătute
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
încurcat printre cuvinte și formule protocolare, m-a ajuns din capătul celălalt al mesei întrebarea: - Domnule, dumneata ai venit să taci sau să vorbești? Rostirea tărăgănată, aparent molatecă, făcea tăișul ironiei dureros. M-am uitat în ochii lui. Privirea-i licărind rece m-a hotărât: trebuia să plec. Imediat! Rămânând în starea de mutism emoțional în care mă crispasem, mi-aș fi agravat situația ridiculă. Dorisem ani de zile să-l văd, să-l aud și să-i vorbesc. Eram în preajma
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
prosop cu iz de iasomie ne ceru pașapoartele, actele de identitate. N-am avut încotro și a trebuit să mărturisesc că le uitasem la registratură, la hotel. Veste ce-l înfurie pe celălalt tip, căruia i se vedeau numai ochii licărind sinistru dintr-o basma. Ambii blestemau, cu mâinile la cer, și cu atâta violență, încât răsturnară o ceașcă - noroc că era de plastic. - Numaidecât te duci la hotel și aduci actele, toate, înțelegi? Da' numaidecât! - Dar e beznă afară, nu
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
Tudorel Urian Ce s-a ales, după 1990, de foștii disidenți anticomuniști? Pînă la implozia sistemului comunist european, simpla pronunțare a numelor lor, la postul de radio "Europa Liberă", provoca fiori și făcea să licărească o palidă speranță în casele înghețate și întunecate ale românilor. În ultimii ani ai comunismului, nume precum Lech Walesa, Milovan Djilas, Adam Michnik, Vaclav Havel, Alexandr Zinoviev, Alexandr Soljenițîn, Andrei Saharov făceau parte dintr-o mitologie contemporană a onoarei și
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
a existențelor neluate în seamă, a "bagatelelor" ne orientează spre ceea ce în poezia franceză modernă s-a numit microrealism (manieră detectabilă la Francis Ponge ori la Jean Pollain), o scrutare mai susținută descoperă abisuri ce dau amețeală, în străfundul cărora licăresc misterele ultime. Perspectiva se lărgește enorm. Perpetua incongruență a realului cu idealul sugerează un sfîrșit iminent al tuturor celor ce ființează, dar proiectat pe infinit: "Nu-i vorba numai de cuvinte aici/ e poate dreptul la colb al cărnurilor ultragiate
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
a-și confirma mitul. Nu mai avea decât să curețe terenul și să încheie socotelile - ceea ce a și făcut. S-a instalat triumfător, împlinind visele, și ele destrămate mult timp, ale celor ce o așteptaseră cu o speranță abia mai licărind, dar refuzând să se stingă. La ora actuală, ca de altfel mai întotdeauna de-a lungul ultimului sfert de veac, critica anticomunistă s-a concentrat asupra a două momente considerate capitale. Primul, teroarea bolșevică de început - ignorându-se total că
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
violență abătut în cursul zilei de 13 iunie peste București" (Adevărul, 14.6.1990); "O violență deșănțată prezidează abil tirania electorală" (Adevărul, 8.4.1990,1) etc. Sistemul conceptual revelat de metafore transpune violența în rândul fenomenelor naturale, primare: "Violența (...) licărește amenințător ca un joc în așteptarea curentului de aer care să stârnească vâlvătaia..." (Adevărul, 4.12.1990, 5). Ea reprezintă răul absolut, anormalitatea - fapt ce revine la a o metaforiza, alternativ, ca boală: "se întreține ca o afecțiune autoimună...; tot
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
dat, urlă sirena. În momentul în care racheta țâșnește spre cer, lucrătorii părăsesc perimetrul demolării pentru a se adăposti. În final, se aude „Zece, nouă, opt... trei, doi, unu“. Este sâmbătă, ora 18,30. Senzațiile trăite din clipa în care licăresc luminile exploziilor în structura ce trebuie trântită la pământ sunt greu de exprimat în cuvinte. De pe vârful unui bloc înalt din împrejurimi se vede totul. Un bubuit puternic răsună în zonă. Baza construcției se scufundă într-un nor de praf
Agenda2005-41-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284306_a_285635]
-
în ranița voastră / cu înlocuitorul de cap" (Creier spălat). Totul pare simplu, scăldat într-o lumină matinală, ludică. O ștrengărie funciară se vădește în juxtapunerea imaginilor doar tangente la un dramatism amînat: Ici-colo pe versanții luminii în stoguri / de fân licărind / liniște tu paie de sticlă // Înainte de a se petrece / se înfiripase deja venind stârnită de un fluture / suav / oprit pe-un / fluture în doliu // a fost moartea razantă / care trecu / și nu te găsi // Pe mâine". (Moartea razantă). La marginea
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
eu i-am răspuns, ce catastrofă! că-l citesc pe Dessila, și el a rămas tablou, nu-i venea să creadă, m-a și pus la insectar... Noroc că după două secunde am adăugat... și Doamna Bengescu... ochii i-au licărit într-un fel anume... crescusem, era mai bine... Citeam și literatură străină, ce se traducea curent... La Lovinescu mi-am corectat și cultivat gusturile... O.G.: Nu mai Dumneavoastră... Și critica, critica v-a întîmpinat... I.P.:S-a scris întotdeauna
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
doar vederea este întotdeauna îndreptată într-o anumită direcție) a început să se încețoșeze și să dispară, până când nu a mai rămas din el decât o pată microscopică pe parbrizul minții. Imagini ale unor peisaje complet diferite au început să licărească în jur. Tatarski a încercat să se împotrivească, prefăcându-se că nu se întâmpla absolut nimic. La început a reușit. Comunicând strâns cu alți oameni care se prefăceau și ei că nu se întâmpla nimic, a putut crede acest lucru
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
frigul mă cuprinse din nou frica, frica de apa rece. - Botezul celor beți nu este primit, îmi spuse la marginea copcii părintele Vasili. Spuse și mă împinse ușor cu mâna. Și zburai în frigul ce mă ardea. Scânteile apei îmi licăriră în fața ochilor, mi se înfipseră în piele. Dădui din mâini prin amestecul de apă și gheață, uitându-mă în jur. Surprinsei privirea bătrânului, care, gol, părea o mumie albăstruie pe marginea copcii. - Nu mai da din mână, că o să te
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
de acele aspecte dureroase ale vieții sale și lumea întreagă se topise într-un tărâm de vis. Zăvorul s-a ridicat încet, o femeie s-a furișat lângă tânăr și a îngenunchiat lângă el. La lumina flăcărilor care abia mai licăreau a găsit ceea ce căuta, a ascuns ceva în sân și a dispărut iute, fără a face niciun zgomot. Lin John s-a trezit. Se simțea ușor, ușoare îi erau și mânecile. S-a întins după bolul de orez, apoi l-
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
află un restaurant cu specific spaniol, nu-i așa? - Nu-mi amintesc exact. - Am rezervat două locuri. De data aceasta luase o cameră la etajul douăzeci și cinci. De la fereastră nu se mai zăreau zgârie-norii, ci luminile caselor și ale străzilor, ce licăreau până undeva în depărtare, precum și curgerea nesfârșită a farurilor de mașini. Jos, chiar lângă hotel, se vedea un parc. Felinarele de pe alei scăldau într-o lumină alburie o parte din peluză și băncile din jurul fântânilor arteziene. Era un loc renumit
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
cărări, / cîntări gîtuite, sub stele sfrijite, // ce stele, ce cîntări" (Spiridușii prozei). Autorul se arată îmbătat de hățișul unui concret sumbru-pitoresc, reziduu de bună seamă al emoției de odinioară pe care o va fi încercat fiul satului: "Prin zăpada bolind, licărește speranța, // nătărău, neochind tragi cocoșul, / sperii, gonești stele verzi, cimilituri / dosite în pînzele zdrențuite / ale verdelui verde, // de-acum umezeli, melci aburoși,/ mîl spănăriș, talaș lenevos, / fum și iar fum de iarbă de pușcă / din de-o, drace, flintă cu
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
să gust de pe farfurioară spuma trandafirie a dulceții și tot mai era caldă, pe cînd mama întindea brațele și învîrtea unde era clocotul mai întețit" (Munci și zile). Supuse unei contemplații concentrate, obiectele încep să halucineze, se irealizează salvator: "Albia licărea spre celălalt tărîm - mii de culori de fețe jucau afund, prinse în rama lină de lemn. Le vedeai în goana lor fără să le poți atinge" (Casa prietenilor). Pericolul pînditor la fiecare pas dobîndește chipuri fabuloase, teroarea istoriei contrăgîndu-se în
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
n'are decât paisprezece ani!...". Nu știu cât, cum credeau moderniștii, asasinează poanta poezia. Sigur e că-i asasinează mijloacele. Ce să mai scrii despre amorul nemuritor, după așa sfîrșit de poemă? Sfîrșit de carte - ce carte! mic depozit de ironie gentilă, licărind ademenitor și viclean, ca ochii treji ai unei figuri îmbătrînite. Un sonet în paisprezece poezii, înviind forma fixă cu însăși revolta împotrivă-i. Unu și Doi nu se adună, nu se scad, între ele nu intră nici o aritmetică. Nu sînt
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
toți egiptenii iubăreți și risipitori, nu le place tuturor măreția? De ce Faraon ar fi altfel?” Rhadopis e descrisă în genul poeziei clasice („obrajii ca doi trandafiri abia înfloriți, iar gura delicat întredeschisă îi dezvăluia dinții asemeni unor petale de iasomie licărind la soare sub o boltă de garoafe”), dar conversațiile celor doi îndrăgostiți, sau cele surprinse în salonul dansatoarei etc., vădesc situarea în contemporaneitate. De altfel, și conflictul cu preoții, cărora Faraon vrea să le ia pământurile, ilustrează o abordare modernă
Două chipuri ale Egiptului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4939_a_6264]
-
de vedere existențial sunt poemele în proză care deschid ciclul Iov în funicular. Respirația este mai amplă, meditația mai profundă, angoasei de zi cu zi i se adaugă sentimentul pierderii definitive a momentelor solare din copilărie. Lumina zilelor din copilărie licărește tot mai slab în amintire, în vreme ce în față se ivește tot mai clar perspectiva mormântului, a gropii cu șobolani. Nimic nu este însă respingător în acest tablou sumbru. Șlefuitor de cuvinte, Constantin Abăluță știe, precum marii pictori, să expună cele
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
sau n-are încuviințarea!) să se prezinte. Ciceronele e un băiat slăbuț, cu suficientă moștenire africană în aspect și cu o rusă destul de aproximativă, deși a făcut la Moscova Filologia... Drumul spre oraș e un adevărat tunel verde, rar unde licărește vreun geam sau se zărește vreun perete, gardurile sunt înecate în vegetație și, spre marea mea surprindere, pe sub toate descopăr florile rare din ghiveciurile de acasă, adeseori capete de gâlceavă în familie, aici însă în calitate de... bălării... Mașina ce ne transportă
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
tacticos ceaiul își bea molozul își bea palatul pe sine se bea și râdea Și cădea Lovind de moarte împărăteasa care tocmai intra cu argintul prăjit pe o tavă de aur. Creion Ici-colo pe versanții luminii în stoguri de fân licărind liniște tu paie de stică înainte de a se petrece se înfiripase deja venind stârnită de un fluture suav oprit pe-un fluture în doliu a fost moartea razantă care trecu și nu te găsi Pe mâine. Nu Pentru că haznaua și
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
pericol vânturam scena în imagini, impresii. În barcă ți-am zvârlit o mână de apă râdeai să prelungești clipa peste răcoarea instaurată, broboanele îți succedau trupul felii continuam s-arunc pumni cu licoare. Adiacent se umplea laguna țestoaselor apa îți licărea printre sâni Vezuviul și Etna deportați trasau pe cer dâre de fum cenușii care-ți țâșneau prin gură, unindu-ne Secvențial, altădată, ningea cu fulgi mari, fierbinți, albăstrii așteptam în cameră și număram zilele rămase în frunze și stele. Lmina
Flash-uri by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83710_a_85035]
-
sub pământ. M-a trecut un fior. În zare tăcerea era desăvârșită. Pâlpâiră sub un pâlc de salcâmi case albe. Ca o claie înmiresmată, le acoperea liniștea. Pufăind, niște bărboși se lățeau pe acoperișe. Parcă țineau sfat, în vreme ce câteva lămpașe licăreau neliniștit sub deal. Cred că voiau s-o fure pe zâna Viorică care, scoțând noaptea capul pe frunzare, începuse să părăsească palaturile de sub pământ. Neclintiți, bărboșii erau doar niște oale de ogeag. Câmpul se depărta nelămurit spre pâlcul de salcâmi
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
să strige: Mitruțăăă! Ioaneee! Mă auuuziți? Opriți-văăă! Opriți-văăă! Nimeni însă nu dădea nici un semn de viață. Iordache nu mai era sigur că merge în direcția cea bună. Și-a rotit privirea. Dintr-o parte din care nu se aștepta, a licărit o scânteie... Aceasta i-a dat speranță și puteri să înainteze. A mai privit o dată în jur, doar-doar va apărea Hliboceanu de undeva. Cine știe? Țipenie însă. Doar urletul vântului stăpânea totul. Descumpănit, a pornit în directia țăndării de lumină
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
când obrajii, vorbind mereu: „Mai ai oleacă de răbdare, că vine și sania... Dar de ce nu se arată nici un semn că cei plecați se întorc? S-o mai fi întâmplat cine știe ce nenorocire!” Când îngrijorarea creștea peste măsură, în depărtare a licărit o scânteie. Acesta era semnul pe care îl aștepta. „Uite că se apropie salvarea ta, Vasilică băiete” - s-a bucurat Cotman... De ce ați întârziat atâta, Mitruță? Pentru că s-o stins felinarul. De ce? Doar îi din cele care nu se sting
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]