738 matches
-
umor și duioșie, atât în lucrările literare propriu-zise, cât și în memorialistica scriitorului. Prozatorul însuși mărturisește în volumul Zile trăite (pp. 9-10): Deși de o sumedenie de ani sunt strămutat din acel colț de pământ ce-a adăpostit cele dintâi licăriri ale vieții mele, deși mai toți cunoscuții și prietenii mei din tinereță sunt morți, încât nu mai întâlnesc acolo decât figuri străine, totuși acolo mă simt mai acasă decât oriunde, acolo fiecare stradă, fiecare zid de casă, fiecare copac îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și acea stare de dulce liniște ce învăluia odinioară orașul, parcă o simt și astăzi când mă duc în cuibul meu natal. Deși de o sumedenie de ani sunt strămutat din acel colț de pământ ce-a adăpostit cele întăi licăriri ale vieței mele, deși mai toți cunoscuții și prietenii mei din tinereță sunt morți încât numai întâlnesc acolo decât figuri străine, totuși acolo mă simt mai acasă decât oriunde, acolo fiecare stradă, fiecare zid de casă, fiecare copac îmi spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
înregistreze și ceea ce se petrece dincolo de cortină, să descrie neliniștea debuturilor și să urmărească, din interiorul pregătirii unui spectacol sau a unui rol, evoluția interpreților, mai ales a celor tineri. Asta ne-a propus regizorul artistic Mihai Zaborilă în volumul Licăriri și, în bună măsură, ne propune în grupajul de articole și cronici adunate sub un generic decis și incitant:u Panoramic artistic. Având numeroase informații despre viața artistică ieșeană (muzicală în primul rând, dar și teatrală) și preocupat cu obstinație
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
actual. Recent am editat o carte în care evoc (mâhnit) în ce condiții și-a desfășurat până azi profesia marea masă a oamenilor de artă, de toate genurile. Am îndrăznit să dărui recent și domnului Președinte un volum al cărții Licăriri, care s-a bucurat de succes de la lansarea ediției I. În ipoteza că va ajunge unde trebuie (ceea ce până azi nu s-a întâmplat), nutresc și speranța (ca să nu spun naivitatea), enunțată încă din titlu, că numeroasele țâșniri de tinere
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
din toate generațiile s-au dăruit artei în orice situații, dar, din păcate, s-a făcut uneori, un obicei în uitarea lor, cum mi-a fost dat să constat adesea. De aceea, știind că în debutul meu editorial cu cartea „Licăriri”, în multe articole publicate în presă și inserate în acel volum am avut mai multe intervenții pe această temă, iar cartea a fost înmânată personal ministrului Culturii Răzvan Teodorescu, primului-ministru, președintelui țării și în mesajul de răspuns primit de la primul-ministru
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
ore după-amiaza. Așa se explică și faptul că, de la glasul liric reliefat cu succes în Paolino din Căsătoria Secretă, a devenit spinto-dramatic la fel de calitativ, în timp relativ scurt. Personal, când am scris despre ambii (Adina și Daniel) în cartea mea Licăriri, le urmărisem pe o casetă video evoluția în opera Aida. În acel spectacol au evoluat împreună în rolurile Rdames și, respectiv, Aida, pe o arenă din Magdeburg, unde au fost solicitați să cânte în opt reprezentații (în loc de șase), cât era
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
pe scena bucureșteană. Pot menționa că, împreună cu soprana Roxana Briban, tenorul amintit a ridicat calitatea întregului spectacol bucureștean, restul distribuției părând a avea o prestație de rutinăă La Iași, pe scena care le-a consacrat debutul, cei pe care în Licăriri (cartea mea de debut editorial), îi numeam Fiii Iașului, și anume: Adina Tudusă Walletin-Weisenberg și Daniel Mucedu-Magdal, au făcut și de data aceasta publicului ieșean o probă de înaltă măiestrie artistică. După excepționalul spectacol cu Trubadurul de anul trecut de la
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
unde am condus, pe drumul fără întoarcere, pe Florica Mărieș! Un stupid accident i-a fost fatal... Cu zece zile în urmă, primeam telefonic mulțumirile ei pentru consemnările pline de obiectivitate despre colegii de generație dispăruți, evocați în volumul meu Licăriri, pe care tocmai îl citise recent. Îmi promitea ca, în scurt timp, să-mi trimită în scris (pentru a introduce în publicațiile mele viitoare) gândurile ei privind desfășurarea întregii sale cariere în orașul culturii, unde se mândrea că a avut
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
lecții nimănui și nici nu sfătuiesc pe nimeni să țină cont la propunerile pe care le fac mai ales la cele de interes social. Dacă tinerii care profesează arta vor sta la fel de rezervați (cum am constatat la lansarea primului volum „Licăriri” de care mulți nu s-au apropiat, deși după părerea unuia din primii noștri regizori ar fi avut multe de învățat), va trebui totuși să insist în exprimarea crezului meu că cei care au chemare spre domeniul spiritual trebuie prezentați
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
prin el un număr la care nu mai sunase de luni sau ani. Într-un fel, Întorcându-i paginile era ca și când s-ar fi plimbat printr-un muzeu În care vedea multe tablouri familiare, dând voie fiecăruia să recheme o licărire de amintire Înainte să treacă mai departe În căutarea celui pe care venise să-l vadă. În cele din urmă Îl găsi, numărul de acasă al lui Riccardo Fosco, editorul financiar al uneia dintre cele mai importante reviste săptămânale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mustind de apă, într-un gest de închinare către cine știe ce zeu păgân. Poate, din partea spre care înaintau ei, sau poate de aiurea, se auzi un vaiet stins, prelungit peste șes până spre pădurea de sălcii, încremenind acolo laolaltă cu ultimele licăriri ale zilei înecate de ploaie, stârnind sufletele păcătoșilor pierduți la vreme de iarnă în rătăcirea fulgilor mulți, când această câmpie devine un coșmar. Se opriră la ușa cantonului și cel din față bătu în ușă cu piciorul fără să lase
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
anul următor, își vor pierde toate secretele. Pe colțul din stânga al băncilor doamna Sota aranjase câte o floare. Umbra abecedarului o aveau cu toții undeva, în amintire. Cu mâini tremurânde ea deschise catalogul și făcu prezența pentru ultima oară. Apoi, cu licăriri umede în ochi, desfăcu o cutie de bomboane și-i servi pe "copii". Luana o privi îndelung și nu știu să spună decât "La revedere, tovarășă învățătoare!" Anii de gimnaziu au debutat în forță. Diferența uriașă între dădăceala primilor patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru a se întoarce în casa ei. Îi trânti ușa în nas, tremurând de furie. A doua zi, revoltată, povesti Nuții incidentul. Femeia se schimbă la față. Îi aruncă o privire cruntă. Văzuse, cumva, în ochii reci de reptilă, o licărire de gelozie? În clipa aceea, hotărât să-și ceară scuze și să fie iertat, în birou intră Subțirelu. Bâlbâi tot felul de justificări și-i întinse fetei o floare, sperând că astfel își va șterge păcatele. Luana se înroși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Când ea îl invită să urce în apartament, în ciuda rațiunii de-a fugi cât mai repede, fără să privească înapoi, el nu reuși să se dezlipească de căldura ochilor ei negri, ce i se roteau în cap luminați de o licărire sălbatică. Se așeză pe canapea cu ultimele puteri iar Luana veni să i se alăture. Fixau cărțile din bibliotecă, fără să scoată un cuvânt. Pe nepregătite, ea se întinse să-l sărute. Radu întoarse brusc capul, ca și cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o mai putea asculta. Ea simțea că e departe de realitate și că trebuia să caute ajutor. Se târî până în biroul contabilului-șef. Bărbatul se repezi s-o susțină. Se îngrozi văzându-i chipul palid, ochii goi, lipsiți de orice licărire. Domnule Popescu, cine sunt eu? Vocea îi era stinsă, el abia reușea să priceapă. Ea repetă întărâtată, cu ultimele puteri: Cine sunt eu? Ce știi despre mine? Alertat, economistul rugă pe unul din colegii de birou să cheme medicul. Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-mă ca unui trimis al lui Nobunaga, de-acum Încolo? — Întocmai. — Ei, atunci, pleacă imediat acasă. Ieși afară de-aici, Maimuță! se ridică În picioare Koroku, coborând În grădină; glasul său devenise tăios, iar În ochi i se zărea o licărire primejdioasă. O fi crezând stăpânu-tău Nobunaga că Hachisuka e pe teritoriul lui, dar aproape toți cei din Kaito sunt conduși de mine. Nu-mi amintesc ca eu sau oricare dintre strămoșii mei să fi primit un singur bob de mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vedea Într-o nouă lumină. Din vechime, În timpul domniilor Împăraților succesivi, cât te mult Îi tulburaseră și-i chinuiseră pe conducătorii țării și pe oamenii de rând tradițiile și privilegiile speciale ale muntelui? Exista oare, pe munte, măcar o slabă licărire a adevăratului Buddha? Când secta Tendai fusese introdusă din China În Japonia, Sfântul Dengyo, care construise primul templu pe Muntele Hiei, cântase: „Fie ca lumina milostivului Buddha să aducă divina sa protecție lemnăriei pe care o durăm În acest loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sau pe cel al lui Nobunaga. Frumoasa și tânăra soție a lui Nagamasa stătea așezată lângă el, Împreună cu copiii, ascunși după un paravan pliant argintiu. Se strânseseră laolaltă ca irișii Înfloriți pe marginea unui eleșteu. Hideyoshi privi cu coada ochiului licărirea lampionului argintiu, dar nu se uită direct la ei. Îi Înapoie ceașca lui Nagamasa, cu respect. — Pentru moment, s-ar cădea să uităm că suntem dușmani, spuse el. După ce am acceptat acest sake la adunarea de față, aș dori, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
toată viața. Cele două drumuri din fața lui reprezentau un punct de răscruce și o finalitate. Dar vederea care se Înfățișa ochilor lui În noaptea aceea nu-l Îndemna spre nici un fel de reflexii. În schimb, cerul larg ce-i arăta licărirea pașnică a stelelor părea să făgăduiască o mare schimbare În lume, care urma să Înceapă, odată cu zorii noii zile. Nu se dăduse nici o comandă de odihnă, dar calul lui Mitsuhide se oprise, iar seniorul stătea În șa, profilându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mormăia Mitsuhide, atunci nimeni n-ar mai putea să mă alunge din capitală. Chiar și după ce hotărâse această strategie, era tulburat de marea diferență numerică dintre trupe. Creierul lui Mitsuhide funcționa prin calcule, iar acum nu mai exista nici măcar o licărire de speranță că avantajul ar fi fost de partea lui. Mai mult, undeva, un mic fior de frică Începea să-și croiască drum În conștiința lui. Acest fapt În sine putea juca rolul decisiv Între victorie și Înfrângere. Începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Îl dojenise pe Yojiro. Vântul scotea un sunet mult mai tânguitor decât În timpul zilei. Dincolo de panta blândă se Întindeau plantații și grădini de legume. La răsărit era Kuga Nawate; la miazănoapte, munți, la apus, Râul Enmyoji. Dar, În Întuneric, numai licărirea palidă a stelelor strălucea peste câmpul de luptă. Nu trecuseră decât trei ore Între Ora Maimuței și a doua jumătate din Ora Cocoșului. Drapelele lui Mitsuhide umpluseră toată câmpia. Acum unde erau? Toate fuseseră doborâte. Ascultase numele morților până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
1920, Brăila - 3. V. 1973, București), prozator și autor de versuri pentru copii. După ce urmează școala primară și o parte a ciclului secundar în orașul natal, M. se transferă la Liceul „Sf. Iosif” din București. În revista elevilor de aici, „Licăriri”, scoasă sub îndrumarea profesorului și criticului Pompiliu Constantinescu, debutează în 1935 cu povestiri și recenzii iscălite Renaldino (sau Rinaldin) Moor. În anul următor își începe colaborarea la „Dimineața copiilor”, continuată, din 1939, la „Curentul pentru copii și tineret” și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288254_a_289583]
-
sub steaua căruia am împărtășit aceste reflecții, pornind de la conceptul ontologic Basarabia eminesciană. Culmea e că, în orbecăiala ultimă, Nicolae Ceaușescu a înțeles că enigma pe care el n-a putut-o dezlega este tot Basarabia. A fost ultima lui licărire de conștiință românească de care și-a bătut joc în clipa când ajungea la mal. El ar fi trebuit să știe că Basarabia nu este nici a rușilor, nici a lui Yarrow, ci a lui Eminescu și a lui Paul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
o trilogie romanescă. Revenit în țară, publică proză în „Renașterea română” (Sibiu), „Izbânda” și scoate altă serie de volume, iar în 1926-1927 este director la „Gazeta Prahovei” (Ploiești), pe care o scrie aproape singur, semnând diverse rubrici - „Vorbe de clacă”, „Licăriri”, „Lucruri simple” - și cu inițiale sau cu pseudonime (Aladin, Gh. Bradul, Gh. Scytul, ultimul folosit mult și în „Lumina”). Concomitent, era și prim-redactor al ziarului „Săgeata”. Încercările de a aborda și alte genuri s-au soldat cu eșecuri: volumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
sfîrșit pe 9 și pe 10 decembrie 1991, la Conferința la nivel înalt de la Maastricht din Țările de Jos, cei Doisprezece își aprofundează cooperarea punînd la punct anumite elemente ale Europei politice și mai ales ale Europei monetare. Europa de Est: ultimile licăriri ale totalitarismului De cealaltă parte a ce-a mai rămas pînă în 1989 din "cortina de fier", criza mondială s-a manifestat ca și în Europa de Vest, dar mult mai intens și cu represiuni mult mai mari asupra populației, ducînd la
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]