4,644 matches
-
similare mânjite de arhitectura urâțeniei triumfale, îmi treceam lăbuțele peste ochi ca o pisică și vedeam alte case, și vedeam străzi cu case neasemenea - ce crimă! - fiecare casă domnind ca o Regină peste grădinița sa mustind de copii și de liliac înflorit și era de parcă vedeam cum casa bunicii își deschide din nou porțile să locuiască în mine ca să o pot arăta copiilor mei... Unde mai ești tu, dragule Logofăt Nestor colț cu strada Cazărmii? După această întrebare adresată de mine
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
în mine ca să o pot arăta copiilor mei... Unde mai ești tu, dragule Logofăt Nestor colț cu strada Cazărmii? După această întrebare adresată de mine orașului în durerile refacerii Bunica zâmbește de la balconul casei și îmi aruncă o floare de liliac.
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
Rodica Zafiu Într-unul dintre dicționarele on-line de argou românesc (dictionarurban.ro), este înregistrată expresia a avea lilieci la mansardă, explicată cu ajutorul unor formule din același registru: "a avea păsărele", "a fi țăcănit", "dus cu pluta" etc. Calificarea nebuniei e unul dintre cele mai productive câmpuri semantice în toate limbajele popular-argotice, dominate de sfera negativității, inovative în exprimarea
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
se înțelege foarte bine din context, iar fiecare dintre componente intră într-o serie deschisă de echivalențe aproximative, produse prin metaforă sau metonimie, prin extindere de sens sau specializare, sau pur și simplu prin asocieri formale și jocuri de cuvinte. Liliecii sînt un echivalent zburător al păsărelelor, iar mansarda e inclusă într-o lungă listă de metafore ale capului. În genere, în limbajele popular-argotice, capul e metaforizat pornind de la anumite trăsături semnificative (predominant vizuale): forma, poziția, calitatea de "conținător". În româna
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
stolul de păsărele: "fiecare dintre noi este mai mult sau mai puțin truli și, din câte știu eu, dentiștii au un stol întreg de păsărele la mansardă" (eugenol.ro/forum). În genere, nebunia este explicată prin surplus (de păsărele, sticleți, lilieci, pitici pe creier etc.) sau prin lipsă (a unei doage, de exemplu). Contaminarea celor două structuri e derutantă: "Nu-mi plac oamenii care au păsărele lipsă în mansardă chiar dacă sunt deștepți" (ankootza.wordpress.com). Eufemismul se abstractizează și mai mult
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
Un poem pe o temă destul de "bătută" astăzi, a internaționalității agresive (tema felurilor de mâncare internaționale... de la nouilles orientales la "căpșunile mari dar nu prea dulci" culese de "concetățenii noștri din spania"), poem care are de fapt miză tragică (înflorirea liliacului odată cu "leucocitele și trombocitele" fiului) e luminat prin zâmbetul amar-ironic din final: "astfel de masă bogată/ cine pe ea n-ar da viața lui toată!" (melting pot la hotel pasteur). Motto-ul poemului este, la rândul său, parodic-intertextual: "al nostru
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
Duduca, femeia care avea să-l piardă, cînd se întorcea călare de la Cotroceni, într-o noapte de toamnă și "trecea pe ulița Izvorului"; în noaptea de vară, cînd Kera Duduca își aștepta iubitul, "se auzeau privighetorile cîntînd în dumbrava de liliac din jurul mănăstirii Antim"; la începutul iernii lui 1817, de Sfîntul Andrei, sufla vîntul aducînd troiene de zăpadă, iar decorul în care Tuzluc își serba onomastica era altul decît al petrecerilor de vară, "de la via Brîncoveanului din Dealul Spirii și grădina
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Rîpa cu Lăstuni, Rezervația Valea Mare, Ostrovul Moldova Nouă, Rezervația Svinița, Rezervația Cazanele Mari și Cazanele Mici. Rezervația Valea Mare În suprafață de 325 ha, reprezentată de o pădure în care cresc specii mediteraneene și submediteraneene (mojdreanul, paltinul de munte, liliacul), cu numeroase poieni, unde crește în mod natural iedera albă, lucerna arăbească, scumpia etc. Căi de comunicații : - acces rutier la rețeaua stradală a localității și în continuare legături la DN 57A și DJ571; În capătul aval al portului Moldova Veche
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
dans al pădurii, sunt copaci mișcători, deplasați strict pentru a putea acoperi această activitate. Oamenii când mor nu sunt îngropați, ci aruncați în mare, respectând anumite tradiții, în cadrul unui adevărat ritual. În școli cu bănci sparte, unde își fac cuib liliecii și țestoasele își depun oăle, copii desculți citesc Thomas Mann; într-un fel ei vor să schimbe ceva din destinul lor, cât și cum o vor face aflăm din carte. Cum se iubește într-un asemenea spațiu, cum se trăiește
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
în noaptea asta. În încăpere domnește așa o tăcere că îl aud respirând din cealaltă parte a camerei. Lumina nopții îl face să pară și mai bătrân. De grinzi atârnă rucsacul meu vechi. Uneori îl confund cu un cuib de lilieci. Când oamenii se ceartă aiurea, zice, nici unul nu are dreptate. Dacă vrei într-adevăr pace, e greu să dai dreptate unuia sau altuia. Ca persoană, ca bărbat, în calitate de columbian o să fiu întotdeauna de partea vulgului, de partea țăranului, care sfârșește
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
Stau goală într-un colț. Nu cred dar nici nu pun la îndoială. Zice: Să nu-ți închipui că inventez un mod literar de a muri. Moartea nu se inventează. Te rog, Wilson. Vorbește mai încet. Mi-e frică de lilieci, de spioni. Aida, vocile, tăcerile. Furia ei tăcută mă împiedică să închid ochii. Taci, Wilson. Mă acopăr cu ceașaful. E cald și cearșaful e ud. Să audă dintr-un capăt în altul, în El Valle, în La Boca sau în
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
Caillois) în legătură cu poezia călinesciană din anii '60, tributară, în bună măsură manipulării ideologice, așa cum nimerită mi se pare demonstrația privitoare la "eliminarea poetului de către discurs" în cazul lui Nichita Stănescu sau cea prin care se urmărește reliefarea dimensiunii teatrale a Liliecilor sorescieni. Remarcabil este și capitolul consacrat lui Mircea Ivănescu, unde se insistă asupra caracterului ipotetic al construcțiilor și mai cu seamă asupra acelor momente privilegiate guvernate de logica interferenței, a amestecului și a încălcărilor de granițe: "Ceea ce transpare chiar de la
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
emblema tradiționalismului mărginit). Maeștrii le adună cu evlavie, David le xeroxează, singurul căruia nu-i pasă de ele fiind Sachs, care umblă cu niște simple foi de hârtie. Actul doi nu se petrece pe stradă, ci într-o cârciumă unde liliacul invocat de Sachs se află doar în vaze, iar straja de noapte a orașului (Friedemann Röhlig) e omul de serviciu venit după gunoaie. Ucenicii laudă ziua de Sânziene legănând ritmic sticle de bere, iar pomul din stradă e înlocuit de
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
și a solicitării maxime, care îl fac să pară absent. * 3 octombrie. Troti, soția lui Theodor Grigoriu, prietenul meu, e pe moarte. Pulsul 5 cu ceva infim. Și noi plecăm pentru ultima șansă la Paris. Doamne... în mai, îi duceam liliac totdeauna. * 19 iulie 1982. Karin a murit de ziua mea, la ora cinci dimineața în brațele lui frau Martha... învinuirea ei că un text din ultimul meu roman i-ar fi prevestit moartea. A spus-o o singură dată; pe
Note, contra-note by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7708_a_9033]
-
poetul arădean cauzele acestui vague a l'âme sunt explicit enunțate: "am 52 de ani/ nu mai știu ce știu/ nici cine sunt/ încotro s-o apuc/ îmi însoțesc fiul/ pe drumul calvarului/ în hôpital avicenne/ de la periferia unde înflorește liliacul/ și cântă mierle negre./ înghit șarpele endoscopic/ și descopăr un continent nou:/ harta zdrențuită a sângelui meu." (p. 27) Pentru un om cu sufletul împovărat de griji, Parisul este un oraș dezbrăcat de mister. În raport cu drama care îl sfâșie pe
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
vânez măcar broaște - l-a luat la vale moș Dumitru. Ai tu ce ai cu pușca mea, Dumitre. Da’ să știi că am vânat multă vreme cu ea. Si nu-mi scăpa nimica-nimicuța - s-a îmbățoșat Pâcu. Numai amărâții de lilieci au scăpat de durda ta ruginită. Bietele animale! Au avut noroc - a încheiat râzând cu hohote moș Dumitru. De unde știi matale, moș Dumitre, că erau lilieci și nu ducă-se pe pustii? a întrebat înfricoșat Gheorghe Amnar. Doar liliecii stau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu ea. Si nu-mi scăpa nimica-nimicuța - s-a îmbățoșat Pâcu. Numai amărâții de lilieci au scăpat de durda ta ruginită. Bietele animale! Au avut noroc - a încheiat râzând cu hohote moș Dumitru. De unde știi matale, moș Dumitre, că erau lilieci și nu ducă-se pe pustii? a întrebat înfricoșat Gheorghe Amnar. Doar liliecii stau ziua prin poduri, agățați cu capul în jos, și noaptea pleacă „fâl-fâl”, cum spune Pâcu...Asta-i la mintea cocoșului - a precizat moș Dumitru, cu ifose
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de lilieci au scăpat de durda ta ruginită. Bietele animale! Au avut noroc - a încheiat râzând cu hohote moș Dumitru. De unde știi matale, moș Dumitre, că erau lilieci și nu ducă-se pe pustii? a întrebat înfricoșat Gheorghe Amnar. Doar liliecii stau ziua prin poduri, agățați cu capul în jos, și noaptea pleacă „fâl-fâl”, cum spune Pâcu...Asta-i la mintea cocoșului - a precizat moș Dumitru, cu ifose de cunoscător. Cei din jurul mesei au răsuflat a ușurare și s-au privit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Asta-i la mintea cocoșului - a precizat moș Dumitru, cu ifose de cunoscător. Cei din jurul mesei au răsuflat a ușurare și s-au privit cu jenă de neștiința lor. De ce nu ai spus matale de la început că îi vorba de lilieci și ne-ai lăsat să fierbem în zeama noastră? a întrebat Mitruță Ogaș. Cum să stric eu frumusețe de poveste? Apoi i-am cântat în strună lui Pâcu, ca să văd până unde merge cu prostia...El și acum crede că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mele. M-am ridicat cu mare greu, după cum spuneam, și am vorbit hotărât: „Mărită zână! Ultima mea dorință este să nu fiu legat la ochi când voi fi în fața plutonului de execuție și să fiu înmormântat sub o tufă de liliac alb.” Zâna m-o ascultat în tăcere și apoi, printr-o aplecare a capului, m-o făcut să înțeleg că așa se va face. Ai fost în stare să vorbești în fața unei zâne? a întrebat Vasile Hliboceanu. Cum mă vezi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bine întoarce-te acum în grădina suspendată a dragostei tale, pe care iubitul tău a mai numit-o și giuvaierul-prințesei-luo-na, mergi înapoi în acasa ta, în giuvaierul tău, primejdii pot apărea în jurul grădinii tale, se aud cucuvelele și se văd liliecii zburând, cârtițele au făcut mușuroaie în afara giuvaierului tău, ele nu pot înainta către grădina ta suspendată pentru că nu pot zbura, dar au început să sară într-un dans oribil, un dans monstruos se desfășoară acum, al cârtițelor care încearcă să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu gura în jos, din ea nu cade nimic, dezbraci vestuța de pluș kaki, să vadă toți că pieptul tău este de carne, nu de oțel. șase în al doilea loc: pe drum întâlnești, împreună cu însoțitorii tăi, un pui de liliac cu nas-de-frunză legat fedeleș de copiii care fac răutăți prin aceste ținuturi, rupi cu dinții odgoanele groase care strâng pieptul puiului, slăbești chingile până când el și ușorul din el, zborul din el, își fac loc afară, mai aproape de discipoli cer
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în al cincilea loc: nu ești nevoit să te lupți cu singuraticul șașiu, întrucât, la vederea rubinului tetrae dric, acesta o rupe la fugă, ai de rezolvat însă acest cuib al răului, îți tragi pe tine repede aripa subțire de liliac cu-nas-de-frunză și ridici tavanul de piatră al acestei cisterne malefice, îl pui alături, ca superman, între timp s-a crăpat de ziuă, poți respira un aer curat, roua pură a dimineții înglobată în mici picăturici sferice, te bucuri să vezi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dai să-l duc tot eu... * F2: Întârziată fără vreme se plimbă Toamna prin grădini, cu faldurii hlamidei plini de crizanteme. Și cum abia plutește-n mers, ca o marchiză, de parcă-ntregul univers privește-n urmă-i cu surpriză, un liliac, nedumerit de-alura ei de domnișoară, s-a-ngălbenit, s-a zăpăcit și de emoție-a-nflorit a doua oară. * B1: Toamna, cu-a ei albă frunte și cu galbenii conduri, a lăsat argint pe munte și rugină pe păduri. * B2: Murmur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
văpaia ce-n juru-mi se revarsă, Și nu simțiți prin aer miros de piatră arsă Magnetica prezență a marelui damnat? Să nu vă pară glumă: sunt drac adevărat! De la-nceputul lumii dizgrațiat pe veci, Trăind doar printre bufniți și printre lilieci, Am născocit, pe vremuri, o mie de tertipuri Ca să apar în lume sub diferite chipuri; Am învățat pe oameni cum să trăiască bine, Am zis: "Lăsați să vină femeile la mine!" Am instigat savanții să caute-adevărul Și-am îndemnat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]