553 matches
-
perilor scurți rigizi, pe nervurile principale pe fața inferioară a limbului (cod OIV 087; UPOV 52; IBPRG 6.1.38.) se apreciază la fel ca la caracterul menționat anterior . 4.24. Pilozitatea fină pe nervurile principale pe fața superioară a limbului (cod OIV 088; UPOV -; IBPRG 6.1.36.). Caracter fenotipic rar întâlnit la soiurile vinifera. Se va aprecia ca în cazurile precedente, putând fi absentă sau prezentă. 4.25. Pilozitatea rigidă pe nervurile principale pe fața superioară a limbului este
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
a limbului (cod OIV 088; UPOV -; IBPRG 6.1.36.). Caracter fenotipic rar întâlnit la soiurile vinifera. Se va aprecia ca în cazurile precedente, putând fi absentă sau prezentă. 4.25. Pilozitatea rigidă pe nervurile principale pe fața superioară a limbului este reprezentată de perii rigizi care pot fi absenți sau prezenți. 4.26. Desimea perilor lungi orizontali pe pețiol (cod OIV 090; UPOV 54; IBPRG 6.1.38.). Observațiile se fac pe toată lungimea pețiolului, acesta fiind un caracter fenotipic
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
bazează pe unele caractere botanice exprimate numeric, considerând că fiecare soi, poate fi definit printr-o valoare proprie caracteristică. Până în prezent, o atenție deosebită a fost acordată frunzei ca principal organ ampelografic, la care au fost măsurate lungimea și lățimea limbului, valoarea unghiurilor formate între nervuri, lungimea nervurilor, adâncimea sinusurilor etc. Primul care atrage atenția asupra relației care există între unghiurile pe care le formează nervurile principale între ele și forma limbului este profesorul Herman Goethe (1876) de la Școala superioară de
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
ampelografic, la care au fost măsurate lungimea și lățimea limbului, valoarea unghiurilor formate între nervuri, lungimea nervurilor, adâncimea sinusurilor etc. Primul care atrage atenția asupra relației care există între unghiurile pe care le formează nervurile principale între ele și forma limbului este profesorul Herman Goethe (1876) de la Școala superioară de agricultură din Viena, la Congresul de viticultură de la Marburg. Louis Ravaz (1902) preia această idee și dezvoltă ampelometria frunzei la rang de metodă de recunoaștere a soiurilor, folosind-o în lucrarea
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
măsurători și calcule. Acesta a folosit următoarea metodologie de lucru: la un număr de 50 - 100 frunze adulte pentru fiecare soi, situate pe lăstarul principal între nodurile 10 - 15, care s-au ierborizat, s-au determinat următoarele mărimi ampelometrice lungimea limbului, determinată prin trasarea a două linii paralele și perpendiculare pe nervura mediană, una trecând pe la extremitatea ultimului dinte al lobului lateral inferior, notată cu Lf; lățimea frunzei, măsurată perpendicular de la nervura mediană la extremitatea celui mai îndepărtat dinte, care poate
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
Geilweilerhof din Germania (anul 1991). Acestea se referă la lungimea nervurilor principale (N1, N2, N3, N4); distanța dintre baza sinusurilor laterale și punctul pețiolar (UO); deschiderea sinusurilor laterale (SS, SI) și a sinusului pețiolar (SP); lungimea (ALT) și lățimea (AN) limbului; conturul exterior al frunzei (ENS, ENM, ENI, NL); conturul interior al frunzei (DS1, DS2, DS); unghiurile dintre nervurile principale (A, B, C); unghiurile ce definesc forma lobului median (F, AP); unghiul dintre nervura mediană și extremitatea lobului lateral inferior (ABE
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
lobului median (F, AP); unghiul dintre nervura mediană și extremitatea lobului lateral inferior (ABE); raporturile dintre lungimea nervurilor (21a, 31a, 41a); raportul dintre baza sinusurilor laterale și nervurile pe care se sprijină sinusurile (UN2, ON3); raportul dintre lungimea și lățimea limbului (L-A). Spre exemplu măsurătorile ampelometrice efectuate la un număr de 15 soiuri autohtone de viță de vie studiate în colecțiile ampelografice ale SCDVV Iași și USAMV Iasi sunt redate în tabelul 2.47 (Liliana Rotaru, Țârdea C-tin, 2002
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
dintre cele două variabile este mai puternică. Din analiza matricei de corelații (tabelul 2.48) se constată că cele mai multe corelații semnificative, 26 au variabila N3, iar cele mai puține 7, variabila L-A, care arată rapotul dintre lungimea și lățimea limbului. Corelații semnificative dar de semn negativ au fost cele mai multe, 16 la variabila SP (deschiderea sinusului pețiolar) și nici una la variabila N2. Analizate pe categorii arhitectonice se constată că lungimea nervurilor principale a avut cele mai multe corelații semnificative de la 20 la N2
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
lungimea nervurilor principale a avut cele mai multe corelații semnificative de la 20 la N2 până la 26 la N3. Adâncimea sinusurilor laterale (U, O, DS1, DS2, DS) a avut corelații semnificative cuprinse între 25 (DS) și 20 (U). Lungimea (ALT) și lățimea (AN) limbului au întrunit același număr de corelații semnificative, 24. Conturul exterior al frunzei (ENS, ENM, ENI, NL) are un număr de corelații semnificative cuprins între 20 (ENM) și 25 (ENS, ENI). Deschiderea sinusurilor laterale a fost corelată cu 20 (SS), respectiv
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
au fost negative la variabila 21a, 6 la variabila 31a și 3 la variabila 41a. Variabilele UN2, ON3, au fost corelate semnificativ cu un număr de 20 de variabile. Cel mai puțin corelat a fost raportul dintre lungimea și lățimea limbului (L-A) cu numai 7 variabile, iar dintre acestea 5 au fost corelații negative. Acest lucru se va reflecta și asupra pozițiilor pe care le vor avea fiecare variabilă în sfera de corelații. Stabilirea valorilor și a vectorilor proprii Analiza
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
cu o corelație a acestora. Se poate spune ca ele sunt variabile care determină în principal forma, și mai puțin mărimea frunzei. În schimb mult mai corelate s-au dovedit a fi variabilele care determină lungimea (ALT) și lățimea (AN) limbului, cu cele care arată lungimea nervurilor (N3, N4, N2, N1), adică cele care determină mărimea frunzei. Aproape independente unele de altele sunt variabilele care determină conturul exterior al frunzei (ENI, ENM), cu cele care determină adâncimea sinusurilor. Cel mai puțin
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
frunzei. Aproape independente unele de altele sunt variabilele care determină conturul exterior al frunzei (ENI, ENM), cu cele care determină adâncimea sinusurilor. Cel mai puțin corelate, atât între ele cât și cu celelalte variabile, sunt raportul dintre lungimea și lățimea limbului (L-A) și suma unghiurilor dintre nervura mediană și baza lobului lateral inferior (ABE). Repartizarea soiurilor pe planul factorial determinat de componenții principali Privitor la coordonatele indivizilor pe axele principale interesează acelea care au avut cea mai mare contribuție la
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
Toma, București, 1974; André Maurois, Țara celor o mie și una de meandre, cu ilustrații de Done Stan, București, 1976; Alphonse Daudet, Extraordinarele aventuri ale lui Tartarin din Tarascon, cu ilustrații de Val Munteanu, București, 1978; Michel Tournier, Vineri sau Limburile Pacificului, pref. Micaela Slăvescu, București, 1978; 30 poètes roumains contemporains, București, 1978 (în colaborare); Geo Bogza, Poezii și poeme - Poésies et poèmes, ed. bilingvă, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1979; Aleksa Celebonović, Realismul burghez la sfârșitul secolului XIX (1860-1914), pref.
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
ce susține, cu ajutorul unui eșafodaj teoretic flexibil și polifonic, decantări analitice echilibrate, dar nu inerte. Partea finală a studiului, anunțată inspirat ca o "judecată a cărților", un "mozaic decadent" este proba reală a discernământului rafinat al criticului, precedată de un limb al "periferiilor decadente" ce apropie spiritul tulburat al veacului de sensibilitatea decadentă. Nu în ultimul rând, acesta este un prilej autentic de a intui, într-o reflexie secundară cu atât mai interesantă, irizațiile inefabile ale atașamentului subiectiv al autorului față de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
favorabilitate maximă pentru evoluția agentului patogen pierderile de recoltă pot fi de 20-25 % (Ana Hulea și col., 1975). Simptome. În toamnă pe frunze pot să apară pete albe, pâsloase, de mărimi variabile, ce pot fi semnalate pe ambele fețe ale limbului. În primăvară, atacul se extinde, petele albe putând fi semnalate pe frunzele din etajele superioare, pe tecile frunzelor, pe paie și chiar pe spice. Sub pâsla albă a ciupercii, țesuturile frunzelor se îngălbenesc apoi devin brune. Petele albe capătă în
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
Simptome. Boala poate apărea încă din toamnă și continuă în primăvară când se observă pe frunzele atacate puncte eliptice, ovale sau circulare de 1-2 mm lungime și 0,5-0,8 mm lățime, de culoare ruginie, răspândite pe ambele fețe ale limbului (toamna punctele apar la baza frunzelor). Cele mai multe puncte de atac se observă însă pe fața superioară a frunzelor dar, pot apărea și pe tecile frunzelor și mai rar pe tulpini. Grupurile de spori sunt la început subepidermice, apoi epiderma crapă
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
și uscarea lor are loc în aceeași ordine. Frunzele soiurilor sensibile au pete de decolorare și grupuri de spori de vară, în timp ce la soiurile hipersensibile apar doar zone brune fără sporulație. Spre sfârșitul perioadei de vegetație, pe partea inferioară a limbului frunzelor, pe teci și pe tulpini apar grupuri negre, subepidermice de spori de rezistență (fig. 7). Transmitere-răspândire. În cursul perioadei de vegetație, în toamnă și în primăvară, ciuperca se răspândește prin spori de vară. În timpul iernii rezistă sub formă de
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
col., 1975, Viorica Iacob și col. 2000). Simptome. În toamnă atacul este sporadic și se manifestă prin apariția la vârful frunzelor a unor puncte galbene. Primăvara în aprilie, mai și începutul lunii iunie atacul se observă pe toate organele aeriene, limbul frunzelor, teci, tulpini, glume, rahis, ariste și chiar pe semințe. Pe aceste organe apar puncte mici de 0,5-1 x 0,3-0,5 mm, dreptunghiulare, galbene limonii, dispuse în șiruri paralele între nervuri și însoțite de zone albicioase liniare. Spre
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
condiții de umiditate excesivă, când se întârzie recoltarea, ca în anul 1997. Simptome. Organele aeriene ale plantelor pot fi invadate de această ciupercă ce produce aglomerări miceliene de culoare brună-negricioasă, la început izolate apoi unite, care acoperă suprafețe mari din limbul frunzelor, paie sau spic. Pe suprafața semințelor se observă o înnegrire care este mai accentuată în dreptul embrionului și la vârful bobului (fig.13). Din semințele negre, care sunt și șiștave se obține o făină mai întunecată la culoare și de
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
Ea a fost semnalată în zonele nordice, dar s-a răspândit în Muntenia și Oltenia producând chiar pagube mari în anii 1977, 1978, 1980 când s-au înregistrat pierderi de 15-30 % din recolte (V. Florian, 1983). Simptome.Ciuperca produce pe limbul și teaca frunzelor pete izolate de decolorare înconjurate de un inel brun. Petele se pot uni și în acest caz ocupă suprafețe mari din frunză iar pe suprafața țesuturilor distruse se observă cercuri concentrice. Ciuperca poate ataca și semințele din
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
gălbui ce cuprind zone mari din suprafața frunzelor. Înălțimea plantelor virotice este redusă cu 40 % iar producția scade cu 43-44 %. La sorg simptomele sunt asemănătoare, iar la unele soiuri striurile se colorează în roșu-ruginiu datorită arsurilor. Costreiul virozat are pe limbul frunzelor dungi decolorate, paralele cu nervurile, însoțite de înroșiri ușoare sau de arsuri. Plante gazdă. Virusul poate infecta porumbul, sorgul, iarba de Sudan, costreiul și numeroase alte specii de graminee. Transmitere-răspândire.În natură virusul se răspândește prin afidele care iau
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
diametru, ovale sau circulare, ușor denivelate. Pe axa hipocotilă, apar pete ruginii alungite și ușor adâncite. Plantele tinere atacate au și rădăcinile putrezite, așa încât se usucă. Pe frunzele atacate apare o brunificare parțială a nervurilor, vizibilă pe partea inferioară a limbului foliolelor. Porțiunile de limb brunificate, necrozate se pot desprinde, așa încât frunzele apar sfâșiate. Păstăile atacate prezintă pete circulare sau eliptice, de 4-5 mm, în dreptul cărora țesuturile sunt adâncite iar pe margine se observă o zonă brun roșiatică. În adânciturile de pe
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
ușor denivelate. Pe axa hipocotilă, apar pete ruginii alungite și ușor adâncite. Plantele tinere atacate au și rădăcinile putrezite, așa încât se usucă. Pe frunzele atacate apare o brunificare parțială a nervurilor, vizibilă pe partea inferioară a limbului foliolelor. Porțiunile de limb brunificate, necrozate se pot desprinde, așa încât frunzele apar sfâșiate. Păstăile atacate prezintă pete circulare sau eliptice, de 4-5 mm, în dreptul cărora țesuturile sunt adâncite iar pe margine se observă o zonă brun roșiatică. În adânciturile de pe cotiledoane, tulpinii sau păstăi
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
cad sau rămân agățate pe tulpinile care pot prezenta dungi brune alungite. Înălțimea plantelor este mult redusă iar frunzele sunt puternic încrețite, mici, dacă aceste plante provin din tuberculi virotici. Dacă infecția are loc mai târziu apar doar marmorări ale limbului și rareori necroze (fig. 44). Transmitere-răspândire. Transmiterea virusului de la un an la altul se face prin intermediul tuberculilor virotici, iar în perioada de vegetație prin afide. Cele ce s-au hrănit 30-60 secunde pe o plantă virotică rămân infecțioase timp de
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
o neuniformitate a înălțimii plantelor. Tuberculii atacați au pulpa apoasă, putrezesc, frunzele se ofilesc, se îngălbenesc și se usucă, iar tulpinile ca și tuberculii prezintă o brunificare a vaselor conducătoare (fig. 55). Fusarium solani var. eumartii produce o îngălbenire a limbului frunzelor, urmată de brunificarea frunzelor de la vârful tulpinilor apoi și a celor bazale. Baza tulpinii și rădăcinile tinere putrezesc și devin sfărâmicioase. În tulpini, în măduvă și în pulpa tuberculilor apar pete brune și o brunificare a vaselor. F. coeruleum
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]