KorAP: Find »[drukola/base=limfom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...133 >

3,302 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

fost posibilă achiziția de noi cunoștințe în domeniile cele mai complexe și de vârf ale biomedicinii celulare și moleculare reprezentate de Imunogenetică și Oncogenetică. Cercetările lui Offit și colaboratorii (1993) au dovedit că aberațiile care afectează cromozomul 9 din 426 limfoame non-Hodkin (NHL) analizate de la 407 pacienți nu sunt randomizate. Anomaliile structurale ale cromozomului 9 au fost identificate în 60 probe biologice prelevate de la 59 pacienți. Anomaliile recurente dintre acestea s-au asociat cu patru subseturi clinico-patologice. Printre acestea s-a

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
probe biologice prelevate de la 59 pacienți. Anomaliile recurente dintre acestea s-au asociat cu patru subseturi clinico-patologice. Printre acestea s-a remarcat un prim grup cu șapte cazuri de translocații t (9;14) (p13; q32) dintre care șase au avut limfoame limfocitice mici, de subtip plasmacitoid și un curs clinic indolent. Cel de al doilea grup a fost compus din 12 cazuri cu rupturi la nivelul benzii 9q11-13, cu o componentă de celulă mare și răspuns tipic la chimioterapie combinată. Cel

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și 14q32. Rupturile cromozomale și regiunile de deleție cromozomală sunt redate în idiograma din figura 25.4. În afară de translocația t(9;14)(p13;q32) au mai fost identificate și alte trei translocații recurente care afectează 9p13. În două cazuri de limfom cu celule B ambele reprezentând tumori celulare difuze, mari, neclivate, s-a detectat translocația t(9;12)(p13;q21) (fig. 25.5). Analiza FISH a cromozomului 12, prin utilizarea unei probe ADB de satelit α, spre a determina compoziția centromerică

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
puțin parțial mediată de repetițiile BRC. Șoarecii knockout, lipsiți de toate repetițiile BRC din BRCA2 mor în cursul dezvoltării intrauterine, pe când cei „knockin” care au cel puțin trei repetiții BRC supraviețuiesc până la vârsta adultă dar rămân mai mici și dezvoltă limfoame timice. Aceasta sugerează că interacțiunea lui BRCA2 cu RAD51 este necesară pentru dezvoltarea normală. Deoarece și BRCA1 interacționează indirect cu RAD51, este plauzibil ca ambele proteine să fie implicate în căile reparării ADN și, astfel, să interfere cu susceptibilitatea la

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cu inactivarea genei brca1, în carcinomul neereditar de sân și de ovar (Baylin și Herman, 2000) și cu alte tipuri de tumori solide. Hipermetilarea promotorului (fig. 27.1) unor gene supresor tumorale (GST) apare în numeroase tipuri de cancer, incluzând limfoame și alte malignizări hematologice (vezi tabelul 27.2). Complexele represoare sunt reprezentate de represorii direcți R1 și R2; corepresorul SIN3; histondeacetilaza, HDAC. Factorii sunt redați ca fiind legați la regiunea promotor în stare de echilibru. Nivelul relativ de transcripție este

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
la o metilcitozină (MBP) Excesul de HDAC din complexul represor, alături de metilare blochează accesul acetilazelor astfel că cromatina rămâne deacetilată, ceea ce conduce la o silențiere persistentă. Gene precum p16INK4a, p15 INK4a, p73 (TP73) apar hipermetilate la nivelul promotorului în numeroase limfoame. Pentru asemenea gene, pierderea funcției este în primul rând, realizată prin inactivarea epigenetică. În prezent, rolul metilării ADN în apariția și menținerea stării de transformare malignă este bine dovedit. În plus, constatarea că la nivelul insulelor CpG mutațiile sunt abundente

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
prin acest mecanism, al ARN de interferență. De exemplu, miR-15a și miR16-1 suprimă expresia Bcl-2 (Cimmino și colab., 2005). Deleția regiunii 13q14.1 ce codifică pentru cele două molecule ARNmi menționate anterior, a fost asociată cu apariția leucemiei limfocitare cronice, limfom al cortexului cerebral și mielom (Călin și Croce, 2006). În diferite forme de cancere sunt implicate și dereglări în funcția unor proteine cu rol de modificatori ai cromatinei, funcționând ca remodelatori ai conformației cromatinice. Câteva enzime cu rol în modificarea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
produsă de aflatoxină. Mutațiile genei p53 apar în carcinoamele tegumentare induse prin iradiere UV. Este evident că oncogenele și genele supresoare ale creșterii tumorale sunt ținte directe pentru acțiunea carcinogenilor mutagenici care acționează asupra organismului uman. Rolul c-myc în patogeneza limfomului Burkitt (neoplazie a limfocitelor B) este clar evidențiat: gena c-myc este activată uniform prin translocație în locusul genic imunoglobulinic. Această neoplazie apare cu incidență mare în unele zone din Africa, fiind asociată cu infecții cu virusul Epstein-Barr (EBV). EBV este

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
limfocitelor B) este clar evidențiat: gena c-myc este activată uniform prin translocație în locusul genic imunoglobulinic. Această neoplazie apare cu incidență mare în unele zone din Africa, fiind asociată cu infecții cu virusul Epstein-Barr (EBV). EBV este agentul cauzal al limfomului Burkitt. Acest virus poate transforma limfocitele umane în cultură, ca urmare directă a expresiei oncogenei virale v-myc. Astfel, infecția EBV, pe de o parte, și translocația c-myc, pe de alta, sunt implicate în patogeneză, reprezentând două evenimente distincte în etiogeneza

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Acest virus poate transforma limfocitele umane în cultură, ca urmare directă a expresiei oncogenei virale v-myc. Astfel, infecția EBV, pe de o parte, și translocația c-myc, pe de alta, sunt implicate în patogeneză, reprezentând două evenimente distincte în etiogeneza acestui limfom. O mutație punctiformă într-un intron al genei rasH conduce la creșterea activității transformante prin afectarea splicing-ului, ceea ce determină expresia înaltă a proteinei RASH. Proteinele codificate de gena ras sunt denumite proteine G deoarece ele leagă nucleotidul cu guanină fiind

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
mai lent decât cele care nu elicitează un răspuns inflamator; - tumorile sunt mai frecvente la organismele foarte tinere (datorită imaturității sistemului imunitar) și la cele vârstnice (datorită senescenței sistemului imunitar); - anumite categorii de tumori (cancerele de piele cu virus papiloma, limfoamele pozitive pentru antigenele EBV) au o incidență crescută la pacienții cu transplant, supuși imunosupresiei. Imunosupresia prelungită peste 20 de ani este asociată cu creșterea incidenței tumorilor de origine virală, în timp ce incidența celorlalte categorii de tumori crește foarte puțin. Dovezile clinice

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
s-a demonstrat în experiențe cu celule maligne închise în camere poroase, permeabile numai pentru molecule, amplasate în cavitatea abdominală a unor organisme imunizate cu mojarat de țesut tumoral. Anticorpii sunt efectori eficienți față de celulele maligne de origine limfoidă (leucemii, limfoame). După activarea complementului, se produce liza celulei țintă. Efectorii imunității antitumorale sunt celulele imunitare. Rolul acestora a fost demonstrat cu același gen de experimente, cu celule maligne plasate în camere poroase, care permit trecerea celulelor efectoare ale răspunsului imun. Rezultatul

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
faptul că acest DD se află între resturile 202-319, iar partea centrală a sa este cuprinsă între pozițiile 210 și 305 (Huang și colab., 1996). Regiunea lui FAS din 15 resturi carboxi-terminale (305-319) are rol reglator negativ în apoptoză. În limfomul nazal, s-a identificat o regiune deletată de 23 perechi de nucleotide din gena Fas care este localizată între nucleotidele 496-513 (Shen și colab., 2002). Pre-ARNm Fas va genera, prin splicing alternativ, opt variante de ARNm care sunt traduse în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
care prezintă omologie crescută cu BIR 3 al celorlalte proteine din această clasă (Schimmer, 2004). ML-IAP este exprimată în ficatul fetal, rinichi, testiculele adulte și timus, dar și în linii celulare de melanoame (nu însă și în melanocitele normale) și limfoame, iar ILP2 în testiculele adulte. ML-IAP inhibă caspazele 3 și 9, iar ILP2 doar caspaza 9 (Richter și colab., 2001). Imunogenetică și Oncogenetică 483 Clasa 2. Unicul membru al acestei clase este proteina NAIP care se caracterizează prin prezența a

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
prezent, această relație a fost studiată mai ales pentru proteina Survivin, amplificarea cantitativă a acesteia fiind demonstrată în mai multe tipuri de cancer. În ceea ce privește gena NAIP, s-a observat că supraexpresia acesteia este asociată cu cancerul de ovar, diverse adenocarcinoame, limfoame, cancerul de pancreas și cancerul de sân. 30.3.3.1. Gena pentru proteina Survivin Gena pentru proteina Survivin a fost identificată pe baza omologiei de structură a produsului său Survivin cu proteinele IAP în celulele umane B limfoblastice (Ambrosini

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
sân, colon, stomac, esofag, pancreas, ficat, uter și ovare, leucemii, melanom, cancer de piele, etc. Aceste date sugerează că alterarea expresiei acestei gene poate juca un rol major în progresia tumorigenezei (Reed, 1999). Cu toate acestea, în tumorile de tipul limfoamelor non-Hodgkin, deși s-a detectat expresia unor gene anti-apoptotice (exemplu, Bcl-2), nu s-a detectat și expresia genei survivin (Tsujimoto și colab., 1985). În unele linii celulare tumorale, reducerea expresiei survivin determină apoptoza și dobândirea rezistenței la medicamente antitumorale, ceea ce

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
imun protector a durat peste un an. În anii 1997-1998 au început testele clinice ale vaccinurilor ADN față de o varietate de agenți infecțioși: HIV-1, HBV, virusul gripal, HSV și agentul malariei, în tratamentul neoplaziilor umane de colon și al unor limfoame. Rezultatele preliminare arată că vaccinurile ADN sunt bine tolerate de organismul uman. Dintre toate asemenea vaccinuri moderne, doar vaccinul recombinant al virusului hepatitei B a pătruns cu succes în practica clinică. Sunt unele date care atestă și eficiența unui vaccin

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și prin introducerea genelor CMH clasa I în tumori, prin stimularea expresiei moleculelor costimulatoare și creșterea producției de citokine, toate acestea conducând la stimularea răspunsurilor inflamatorii locale sau sistemice. S-a constatat că în cazul multor tumori solide, leucemii și limfoame, moleculele CMH I au un nivel redus de expresie, datorită mai multor cauze, printre care pierderea genelor transportorului de peptide și mutațiile în gena β2-microglobulinei, precum și apariția dereglărilor transcrierii. In absența moleculelor CMH I și a prezentării antigenului tumoral, tumorile

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
această cale, se asigură expresia genei injectate, cum ar fi gena unei toxine sau a unei citokine, numai la nivelul țintei tumorale, obținându-se astfel distrugerea cu specificitate a tumorii sau stimularea unui răspuns imun celular localizat. Deoarece plasmacitoamele și limfoamele cu celule B supraexprimă imunoglobuline (Ig) de suprafață, asemenea molecule au fost țintite ca antigene cu specificitate tumorală. În consecință, s-au utilizat modele murine pentru testarea efectelor vaccinării cu proteine Ig idiotipice și vaccinuri ADN idiotipice. Prima demonstrație încununată

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
a inducerii imunității antitumorale a fost realizată într-un model de plasmacitom murin (Eisen și colab., 1975). Anticorpi anti-idiotipici (anti-Id) au fost sintetizați ca răspuns la vaccinarea șoarecilor cu gammaglobulinele sintetizate de celulele plasmacitomului, oferind protecție față de celulele tumorale transferate. Limfomul murin BCL1 reprezintă un alt model utilizat pentru caracterizarea antigenelor cu specificitate tumorală și dezvoltarea strategiilor imunoterapiei anticanceroase. În limfoame cu celule B, imunoglobulina de suprafață este marker de suprafață specific tumoral și poate fi ținta unui vaccin ADN inductor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
au fost sintetizați ca răspuns la vaccinarea șoarecilor cu gammaglobulinele sintetizate de celulele plasmacitomului, oferind protecție față de celulele tumorale transferate. Limfomul murin BCL1 reprezintă un alt model utilizat pentru caracterizarea antigenelor cu specificitate tumorală și dezvoltarea strategiilor imunoterapiei anticanceroase. În limfoame cu celule B, imunoglobulina de suprafață este marker de suprafață specific tumoral și poate fi ținta unui vaccin ADN inductor al sintezei anticorpilor anti-idiotipici. SV40 (virusul simian 40) induce transformarea celulelor în cultură și formarea tumorilor la șoareci. Imunizarea șoarecilor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
acest context, s-au produs vaccinuri ADN care codifică pentru secvențele regiunii variabile ce pot induce sinteza anticorpilor anti-Id (Hawkins și colab., 1993, 1994). A fost obținut un ADN plasmidic care codifică pentru secvența scFv a Ig de suprafață a limfomului murin BCL1, sub controlul repetiției lungi terminale a virusului sarcomului Rous (RSV LTR). Injectarea intramusculară a plasmidului a indus sinteza anti-Id, la aproximativ 50% dintre șoareci, cu reactivitate față de celulele tumorale BCL1. S-au realizat și constructe care codifică pentru

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
sinteza anti-Id, la aproximativ 50% dintre șoareci, cu reactivitate față de celulele tumorale BCL1. S-au realizat și constructe care codifică pentru IL-2 sau GM-CSF. Studiile au demonstrat eficiența vaccinurilor ADN în stimularea unui răspuns imun specific față de antigenele tumorale. Modelul limfomului este unul dintre puținele modele disponibile pentru evaluarea efectelor vaccinului ADN față de antigenele specific tumorale. Unele încercări clinice, la scară redusă, au fost deja realizate la om, la pacienți cu limfoame, care nu au răspuns la chimioterapia convențională (Stevenson și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
stimularea unui răspuns imun specific față de antigenele tumorale. Modelul limfomului este unul dintre puținele modele disponibile pentru evaluarea efectelor vaccinului ADN față de antigenele specific tumorale. Unele încercări clinice, la scară redusă, au fost deja realizate la om, la pacienți cu limfoame, care nu au răspuns la chimioterapia convențională (Stevenson și colab., 1995). Antigenul carcinoembrionar (CEA) - una dintre cele mai bine caracterizate antigene umane, asociate tumorilor și α-fetoproteina (AFP) sunt considerate proteine oncofetale. Acestea au fost primele antigene asociate tumorilor umane și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
s-a practicat infuzia cu IL-2 și celule LAK, dar la 13% până la 57% dintre pacienții cu neoplazii avansate s-a remarcat regresia parțială sau chiar completă a tumorilor, în funcție de tipul neoplaziei (Rosenberg, 1991). Bolnavii cu carcinom celular renal, cu limfoame non Hodgkin, melanoame și carcinoame colorectale au avut cele mai bune rezultate. Încercările clinice au fost urmate de expansiunea ex vivo a limfocitelor T, izolate direct din tumorile pacientului (TIL) și reinfuzate aceluiași pacient. Circa 38% dintre pacienții cu melanoame

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]