3,802 matches
-
curiozitate. Nu răstorn nimica. Nici o iotă, să știi! De ce, flcăul tatii? Pentru că în astă seară trecem pe la nașul. Așa spune, băiete. Și nu mai lungi vorba, că aduce pagubă. Au ieșit în aerul răcoros al serii de mai. Un cer limpede, țintuit cu stele, te îmbia să zăbovești ascultând liniștea din jur... Ei însă au pornit grăbiți... Uite la ei cum umblă noaptea, parcă-s holtei. N-au băgat încă de seamă că li s-au albit tâmplele și li s-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
înlăturați de la putere - nu te-ai gândit să revii la primărie? Nu, domnule inginer. Nici nu-mi trece prin cap. Am îmbătrânit în primărie. Să-i lăsăm pe alții. Uite, feciorul lui moș Dumitru Carpen... Bun gospodar și cu mintea limpede. Unde n-a ști el ce să facă îl va ajuta moș Dumitru, care are minte pentru zece oameni... Acum să nu te superi, dar nu prea văd altul ca dumneata. Din hotărârea mea nu mă poate clinti nimeni, domnule
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și amar de comandant! Doar nu vreți să cobor milităria din pod! - a glumit și agronomul. Au golit paharele și au întrebat de sănătate pastrama... Atmosfera se încălzise de-a binelea... Chiar și chipul lui Costăchel purta acum o lumină limpede... Dragii mei, nu vreau să vă plictisesc... Povestea voastră e ca o carte și cugetul meu nu mă va ierta dacă n-o voi citi din scoarță-n scoarță - a filozofat inginerul Cicoare. Și unde propuneți să o răsfoim, domnule
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îi curgeau pe obrazul numai piele și os. Ceva parcă m o împuns în inimă... L-am lăsat o vreme... „Și de ce n-am merge?” - m-am trezit eu vorbind. Atunci Filip s-o uitat la mine cu niște ochi limpezi ca azurul și m-o întrebat: „Chiar ai avea curaj să evadezi, Costăchele?” Decât aici. Mai bine mor... Dar liber.” - am răspuns eu. Din acea zi nu vorbeam altceva decât de evadare. Încetîncet, am făcut rost de niște încălțări mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
acolo. Pe măsură ce înainta, ceva din înfățișarea omului îi spunea că l-a mai văzut undeva... „Unde? Când? Cine-i?... Roiul de întrebări i se învârtea în cap, amețindu-l. S-a oprit, cu gând să le ordoneze. Fără un răspuns limpede, a pornit din nou... Un pas... doi... și a rămas cu respirația oprită... „Aista-i Filip!... Brad Filip!... Nuuu!! Nu se poate! Ce caută el aici?”... Din doi pași a fost lângă el. Filip! Bradule! Tu ești? Ce cauți aici
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
i s-a întâmplat, după cum și eu am aflat la rândumi, mai deunăzi, cu mirare. Se întâmplă uneori ca gândurile omului, sub imboldul puternic și violent al unor patimi adesea tăinuite, să se preschimbe pe neașteptate în dovezile cele mai limpezi de adevăr, cu totul reale, evidente, care ți se așază drept sub nas, pregătite gata să le observi, să le îmbrățișezi și să le pătrunzi sensul pe deplin, plămădind, totodată, în tine acel ciudat motus animi continuus(Frământare continuă a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
decât să dea pe loc măsura imperfecțiunii acelui ceva, deoarece admite clar, încă de la început, neputința depășirii condiției în care se găsește lucrul acela la acel moment. - Ia așteaptă!, îl întrerupse brusc. Vorbele acestea nu înseamnă, oare, doar o condamnare limpede și definitivă la mediocritate?, întrebă ea nelămurită. - Întocmai asta înseamnă, însă un om mediocru, atunci când este înconjurat de alți nenumărați oameni mici, el se vede, de departe, cel mai mare peste ei, tot așa cum un om mare nu este mare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
oct.2013 Ultima toamnă... ( o pagină de viață...) Mai erau doar două zile până la evenimentul pe care-l așteptam cu nerăbdare, eveniment care a reușit sămi tulbure liniștea peste așteptări. Porunceam gândurilor să se Întoarcă liniștite În matca cu ape limpezi până nu demult... Încercam să păcălesc timpul ce mă pândea cu ochi nemilos... Îndeletnicindu-mă cu lucruri mai „lumești”. După ce am răscolit toată casa ștergând cu Îndârjire fiecare „fir de praf” și după ce am așezat fiecare lucru În colțișorul lui
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de mărgăritar. M-am apropiat cu grijă de lacul În care salcia Își admira pletele-i verzi, plete care fluturau leneșe, lăsându-se legănate cu vădită cochetărie, de vântul curtenitor. Într-o fulgerare de clipă, m-am zărit În apa limpede și argintată. M-am aplecat, chemată de un duh nevăzut al apei, Încercând să prind În pumni propriu-mi chip oglindit. Îndată ce am atins suprafața strălucitoare și ademenitoare a apei, imaginea reflectată s-a destrămat și a Început să curgă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Eminescu, tu devenit „locuitor”al nemărginirilor albastre, fii alături de mine și luminează-mă, dă-mi curaj, dă-mi Încredere În reușită”. Repetând aceste cuvinte timp de aprox. o jumătate de oră, am simțit cum mă liniștesc, cum totul devine mai limpede și realizabil. La ora 11.oo trebuia să fiu la școală. M-am aranjat, mi-am prins o floare În păr ( doar era sărbătoare), am luat cartea și poeziile scoase la imprimantă, și am plecat. Înainte să ajung la liceu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Numai în acest caz, se poate ierta și uita răul ce ni s-a făcut de către alții, ca apoi să putem primi și noi iertare păcatelor noastre de la Dumnezeu.” „Inima curată a omului” e „ca și un izvor cu apă limpede și cristalină, în care totul este clar și se vede bine.” Chipul înțelept și iertător al mamei strălucește! „Păpușa” - magia copilăriei, cu bucuriile și tristețile ei. Sărăcia materială nu e și sărăcie sufletească. Emoționează până la lacrimi felul în care mama
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” O priveam pe mama și vedeam inima ei ca și un izvor cu apă limpede. Anume, așa îmi imaginez eu inima curată a omului. Este ca un izvor cu apă limpede și cristalină, în care totul este clar și se vede bine. Uneori, mai cade câte o gâză, sau câte o frunză uscată în el, dar nu-l face să-și tulbure apa. Cad și gunoaie, fel de fel, dar și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
scoate, lăsând din nou izvorul curat. Se găsesc și din cei ce pot arunca pietre în el, ca să-l tulbure, dar pietrele se așează și ele cuminți pe nisipul curat de la fund, tulburând puțin apa, care, mai apoi, devine iarăși limpede și curată. Cel mai grav este atunci, când se pot prăbuși malurile izvorului. Atunci apa se tulbură cel mai mult și pentru a se limpezi, e nevoie de ceva mai mult timp, până se așează toate, dar, oricum, ea iese
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de băieți printre hainele din cuier, îi făceau scârbă. Țipau, ieșeau de acolo cu fețele congestionate și cu ochii tulburi. Ea știa să muncească și să rabde, îi plăcea să învețe și să privească lumea cu doi ochi înnebunitori de limpezi. A ajuns în curte. Era duminică, aveau clacă. Stricau poiata cea veche. Cu ochii în pământ, a vrut să traverseze ograda. Tatăl ei a tras-o de mânecă. Pune mâna pe o furcă, nu te plimba ca o lunatică în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ajunge aproape de ușă se pomenește cu Alex lângă ea, îi întinde niște sape, niște unelte agricole, îi aduce ceva de la el, numai pentru ea, se uită la el cu uimire, nu-i vine să creadă, ochii îi sunt atât de limpezi și de luminoși, nu-i spune un cuvânt dar toată ființa lui țipă de dragoste, o dragoste pe care n-o vede nimeni, îi este adresată doar ei, ea știe asta, de fiecare dată când îi vorbește în acest fel
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
O adulmecam prostit, pe sub discursul mormăitor al grăsanului, care ne urzica urechile În maniera-i binecunoscută. Fata asta, cu adevărat frumoasă, Îmi răvășea totul pe dinăuntru. Am devenit moale ca o meduză turmentată când i-am auzit vocea dulce, râsul limpede și amețitor ca o cascadă cu cădere Încetinită. Dar ce m-a năucit peste măsură, lipsindu-mă de orice consistență, a fost atunci când am trecut pe lângă umărul ei și am simțit adierea stârnită de genele-i enorme, care clipeau cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
după-amiază, zăpușeala devenise de nesuportat, așa că Începusem să-mi fac vânt cu cartea pe care o achiziționasem recent de la un anticar. Priveamaiurea spre crestele bătrânilor copaci, dintre crengile cărora zbura din când În când câte o pasăre neagră, pătând albastrul limpede al Înălțimii. S-a așezat lângă mine brusc, trântindu-se pe bancă Întrun mod zgomotos, ca și cum ar fi coborât pe o scară nevăzută și și-ar fi dat drumul de pe ultimele trepte. Pot să vă rog ceva, dacă nu e
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din sală. Apoi, se focaliză din nou pe Grimmi. Acesta, cu mișcări firești, luă o chitară mică și, sprijinind-o de mijloc, Începu să-și treacă degetele subțiri peste corzile instrumentului, cu capul Înclinat melancolic peste umăr. Se auziră sunete limpezi, melodioase, Îngemănate Într-un cântec trist, care, treptat, punea stăpânire pe inimile tuturor. Mai mulți din sală sesizară ceva scânteietor pe lângă pleoapele plecate ale interpretului. Dumnezeule, cum de era posibil așa ceva: păpușa plângea cu adevărat! Nu, nu era cu putință
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vreun sunet. Frânturi de incantații se ridicară ca niște gemete prelungi, Înfiorând așteptarea. Apoi nu se mai desluși niciun zgomot... M-am apropiat tiptil de baie, cu un nod uriaș În gât. Inima Îmi bătea ca un clopot. O lumină limpede, clară, curgea acum prin sticla ușii. Am apăsat clanța și am intrat cu vădită nesiguranță. Totul era imaculat, de un alb ireal, Într-o perfectă ordine și curățenie. Un zgomot discret Îmi Întinse privirea spre geam. Spre geamul dincolo de care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
curând la etajul patru al unui bloc de pe strada Cuza Vodă. Cele trei camere au fost umplute până la refuz cu mobilă veche și grea ca de muzeu. Admiram în fiecare zi țevile proaspăt vopsite, pereții zugrăviți în culori vii, geamurile limpezi și trebuia să fim fericiți. Părinții mei își trăiau viața de la un spălat al vaselor la altul, eu îi priveam de la locul meu cu gura căscată. Sub jetul de apă ce îndepărta resturile din farfurii, mama avea mâinile ude. Mângâia
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
alt ton, mai veselă. Și îndrăgostit lulea de doamna contesă de Bethlen. - adăugase el entuziast. Da, știu - încuviințase ea, imitându-i vocea, ca și cum ar fi vrut să-l provoace pe Gerard la joc. Cu fața senină, ochii ei deveneau ape limpezi. Adevărate luminișuri de pădure, cu amestecuri de culori ne mai crezute. E ca și cum eu, Mihai de Giulești (că eu joc în rolul lui) aș fi îndrăgostit de dumneata, adică de contesa de Bethlen - precizase Gerard. Vedeți, domnule Gerard, că scriu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
schimb, mă așez îndărătnic, pe un scaun lângă ușă, la o oarecare distanță. Simțeam că orgoliul mi-o lua insistent înainte, ca un cal nărăvaș, bine hrănit cu ovăz. Orgoliul îmi aținea calea neizbutind să mă deschid printr-o comunicare limpede, fie ea chiar și nonverbală, ca în alte dăți. De asemenea, simțeam că între noi doi, ceva luase sfârșit. Ceva. O mică rotiță a marelui angrenaj care era iubirea, parcă se gripase brusc. Sau parcă trecuseră zeci de ani de la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
schimbate milioane de semne din mâini, Înclinări din capete, uneori chiar zâmbete, bezele delicate Între cei care se cunoșteau sau care mai sperau să se cunoască Într-o bună zi, dar, pe măsură ce lunile au trecut, au rămas doar privirile, lungi, limpezi, nemișcate și inutile, ca niște curcubeie lipsite de culoare. După ce nici o cortină nu s-a mai ridicat, au Început să moară și clădirile. Unele, distruse de incendii mocnite, altele, pulverizate de exploziile violente cauzate de instalațiile de gaze, cele mai multe degradându
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cedează în fața presiunii, își scoate bastonul din inelul în care îi atîrnă la șold, și i-l întinde convins că face cea mai necugetată faptă din întreaga sa viață. N-am venit să pierdem timpul, se aude din nou vocea limpede și calmă a lui Roja care le face imediat semn Curistului și Părințelului să se așeze la masă cu croitoresele. Fie-vă milă de noi, începe Părințelul să se smiorcăie, văzîndu-l pe Roja punînd gînd rău tocmai panoului care adăpostește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tu nici vorbă, te-ai săltat pe sanie și hopa sus, să-mi hotărască Comandantul Suprem soarta. Ai făcut prostia vieții sau poate aveai vreun plan ascuns, atunci puteai să-ți dai seama că apele nu erau chiar atît de limpezi, era clar că îl incomodai, mă mir că te-a suportat și orele alea în care ați fost nevoiți să călătoriți împreună, el știa noutățile, cîștigase încrederea Geniului, vorbise deja cu Copoiul, care ca un arhanghel îi adusese vestea cea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]