2,625 matches
-
dreptate lui Eco: „limba Europei este traducerea”. La întrebarea nițeluș stupidă a redactorului revistei „L’Express” de la începutul lui aprilie care îi ia un interviu - „nu găsiți că e practic ca toți să știm aceeași limbă, când călătorim în lume?” - lingvistul dă un răspuns iritat, dar de bunsimț: „Vă înșelați. Întreaga istorie ne-o arată: idiomurile statelor dominante au condus dintotdeauna la dispariția idiomurilor din statele dominate. Greaca a înghițit frigiana. Latina a ucis ibera și galica. În momentul de față
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4740_a_6065]
-
primit nimic la Academia Română. Când o să primim, o să discutăm. Dar nu poți să scoți un cuvânt din limba română. O să avem grijă în noile ediții (ale DEX, n.r.) să reformulăm în așa fel încât să nu creeze suspiciuni", a spus lingvistul Marius Sala, care este și director al Institutului de Lingvistică "Iorgu Iordan-Al. Rosetti". Citește și:
Cuvântul "jidan" este deosebit de jignitor şi peiorativ, afirmă Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România () [Corola-journal/Journalistic/47895_a_49220]
-
și atunci când nu scriu scrisori de dragoste, nu sunt ridicole, spre deosebire de ceea ce ar insinua Fernando Pessoa. În cazul nostru nici nu are vreo importanță, având în vedere că Fernando Pessoa era poet și, după spusele proprii, poetul este un „prefăcut”. Lingvistul Petru Cosmovici revine la Lisabona, orașul unde a trăit o perioadă în anii șaptezeci din secolul trecut, și se gândește să-i scrie lui Isabel Nogueira pe care, citind un articol apărut în revista Portuguese Studies, o bănuiește că ar
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
unde se afla Nora și unde se va stabili și el mai apoi. Nu lipsesc momentele de euforie mistică, destul de neobișnuite în scrisul atât de calculat al lui Joyce. Nu se cunosc eventualele epistole de răspuns ale Norei. Viață de lingvist Cu ocazia publicării culegerii Ultimelor lecții de la Collège de France ale marelui lingvist francez Emile Benveniste (1902- 1976), intelectualii din Hexagon au aflat, nu fără uimire, că savantul n-a avut ceea ce se cheamă de obicei viața unui savant, din
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4699_a_6024]
-
Nu lipsesc momentele de euforie mistică, destul de neobișnuite în scrisul atât de calculat al lui Joyce. Nu se cunosc eventualele epistole de răspuns ale Norei. Viață de lingvist Cu ocazia publicării culegerii Ultimelor lecții de la Collège de France ale marelui lingvist francez Emile Benveniste (1902- 1976), intelectualii din Hexagon au aflat, nu fără uimire, că savantul n-a avut ceea ce se cheamă de obicei viața unui savant, din contra, a avut una plină de neprevăzut și chiar aventuroasă. S-a născut
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4699_a_6024]
-
la Alep, în Siria, încă provincie otomană, din părinți evrei (primul nume al copilului este Ezra), tatăl fiind născut la Smirna, în Turcia iar mama, la Vilnius, în Lituania. Unsprezece ani mai târziu, când părinții se stabilesc în Bulgaria, viitorul lingvist învață la o școală rabinică din Paris. Îl aflăm la 22 de ani în India și din nou la Paris, cosemnatar (împreună cu Breton, Éluard și Aragon) al manifestului suprarealist „La Révolution, d’abord et toujours”. E arestat în Maroc și
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4699_a_6024]
-
supliment al „Anuarului de Lingvistică și Istorie Literară” editat de Institutul „Al. Philippide”. Am comentat-o pe cea intitulată Limbajul poetic în România literară nr. 41 din 1994. Nu îmi amintesc să mai fi citit alte comentarii despre conferințele marelui lingvist, emigrat după război în Germania, unde l-am întâlnit în 1967 prin intermediul lui Paul Miron. Lipsa de ecou a unor astfel de lucruri nu e la noi neapărat excepțională. Aș spune că, din contra, e cât se poate de obișnuită
Despre poezie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4996_a_6321]
-
fiindcă n-o cred neapărat opusă ideii mele. Premisa lui Coșeriu este că un cuvânt întreține în actul lingvistic nenumărate relații, unele evidente, altele ascunse. Și Roman Jakobson le identificase, dar Coșeriu preferă s-o facă oarecum empiric. În jargonul lingviștilor, cuvântul e denumit semn. Așadar, orice semn funcționează prin raport cu alte semne, fie în plan formal, fie ca sens, în raport cu alte microsisteme de semne, cu lucrurile înseși și cu cunoștințele noastre despre lucruri. Să luăm un cuvânt ca liliac
Despre poezie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4996_a_6321]
-
Așadar, orice semn funcționează prin raport cu alte semne, fie în plan formal, fie ca sens, în raport cu alte microsisteme de semne, cu lucrurile înseși și cu cunoștințele noastre despre lucruri. Să luăm un cuvânt ca liliac. În română el înseamnă (lingviștii spun denotă) pasărea, floarea sau arbustul cu acest nume. Denotații multiple are și în franceză (unde i se spune șoarece chel ) sau în germană, nu și în engleză unde bat înseamnă doar bat. Și mai interesante sunt consecințele relațiilor pe
Despre poezie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4996_a_6321]
-
mitologic sau, pur și simplu, cultural. Miază-Noapte, care e cuvântul popular pentru Nordul geografilor, ne evocă întunericul cel mai teribil, ora strigoilor sau un personaj din basme. Coșeriu e de părere că, în actul vorbirii, aceste relații (conotații, le spun lingviștii celor mai multe dintre ele) nu sunt de obicei prezente în mintea vorbitorului. Ele sunt latente, neactualizate decât rareori în vorbirea uzuală. Poezia este acea formă de vorbire în care aceste relații se actualizează în permanență. Scrie Coșeriu: „Limbajul poetic, în care
Despre poezie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4996_a_6321]
-
semnalează dubla perspectivă adoptată și întrețesută cu abilitate de autori: din punctul de vedere al vorbitorului și uneori și din acela al „cultivatorului limbii”, norma lingvistică se exprimă relativ simplu, în termenii unei opoziții între abatere și corectitudine; în schimb, lingvistul (mai ales specialistul în istoria limbii sau în sociolingvistică) vede, în aceleași fapte de limbă, dinamica schimbărilor în uz - realitate inevitabilă a oricărei limbi vii -, precum și dinamica instituirii de reguli, adică o istorie culturală a normării. Asumându-și rolul de
Cuvinte și sensuri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4608_a_5933]
-
tensiunile dintre aceste două perspective, de fapt complementare, autorii cărții reușesc să se adreseze unui public larg, căruia îi oferă reperele necesare pentru a judeca buna sau reaua folosire a cuvintelor și a sensurilor, și în același timp comunității specialiștilor, lingviștilor interesați de dinamica românei actuale. Atitudinea e nuanțată, abaterile sunt atent ierarhizate, în funcție de explicațiile istorice, de riscurile de confuzie, de gradul lor de răspândire, de analogia cu alte evoluții similare din română sau din alte limbi. Obiectivul educației lingvistice e
Cuvinte și sensuri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4608_a_5933]
-
semnalează dubla perspectivă adoptată și întrețesută cu abilitate de autori: din punctul de vedere al vorbitorului și uneori și din acela al „cultivatorului limbii”, norma lingvistică se exprimă relativ simplu, în termenii unei opoziții între abatere și corectitudine; în schimb, lingvistul (mai ales specialistul în istoria limbii sau în sociolingvistică) vede, în aceleași fapte de limbă, dinamica schimbărilor în uz - realitate inevitabilă a oricărei limbi vii -, precum și dinamica instituirii de reguli, adică o istorie culturală a normării. Asumându-și rolul de
Minunile nu mai servesc la nimic? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4609_a_5934]
-
tensiunile dintre aceste două perspective, de fapt complementare, autorii cărții reușesc să se adreseze unui public larg, căruia îi oferă reperele necesare pentru a judeca buna sau reaua folosire a cuvintelor și a sensurilor, și în același timp comunității specialiștilor, lingviștilor interesați de dinamica românei actuale. Atitudinea e nuanțată, abaterile sunt atent ierarhizate, în funcție de explicațiile istorice, de riscurile de confuzie, de gradul lor de răspândire, de analogia cu alte evoluții similare din română sau din alte limbi. Obiectivul educației lingvistice e
Minunile nu mai servesc la nimic? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4609_a_5934]
-
a corpusului de referință al limbii germane, oferită de conf. univ. dr. Ruxandra Cosma. Prezentările au fost urmate de o sesiune de întrebări și răspunsuri. Beneficiarii proiectului Corpusul va fi util tuturor celor interesați de studiul sau utilizarea limbii române (lingviști, profesori de limba română, cei care învață limba română, publicul larg). De asemenea, corpusul va fi util dezvoltatorilor de aplicații informatice care necesită prelucrări ale limbii române, transmit reprezentanții Academiei Române.
Academia a lansat un proiect util tuturor vorbitorilor de limbă română by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/46715_a_48040]
-
dea o dată apă la moară, notând că Miron „vorbea și scria într-una din cele mai frumoase limbi românești” din câte i-au fost date criticului să audă și să citească.) Observația e, deci, cu atât mai plauzibilă. Numai că, lingvist de meserie (a coordonat reeditarea, integral revizuită, a dicționarului lui Tiktin și ediția monumentală a Bibliei lui Șerban Cantacuzino), Paul Miron uită să le conceadă literaților dreptul de a se entuziasma în fața, pur și simplu, spectacolului de cuvinte miezoase pe
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
modernă, iar la noi după 1989, limba unei țări n-a fost mai grăbită să-și schimbe straiele sau să-și neglijeze ortografia. Există globalizare și în limbă. Și niciodată n-au fost mai ineficiente măsurile directe de intervenție ale lingviștilor. Nici chiar în Franța, unde Academia are drept de legislație. Tot ce a putut face, cu ani în urmă, un ministru al Culturii a fost să impună termeni franțuzești în locul unora englezești, pentru câteva concepte tehnologice noi, cum ar fi
Cultura limbii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5051_a_6376]
-
privit ca un gest politic. După 1989 avem cele două ediții din „DOOM”. Dar astfel de gesturi au bătaie scurtă. Se știe că folosința, uzul sunt cele care consacră regula, în fonetică, în lexic sau în gramatică, așa dar nu lingviștii. Forme cândva greșite s-au văzut ulterior omologate, așa încât s-a putut vorbi despre gramatica dintr-un anumit moment ca despre una a greșelilor. Omologate, tocmai prin uz. Rămâne cultivarea limbii și ea cade, înainte de orice, în sarcina școlii. Aici
Cultura limbii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5051_a_6376]
-
București” din DILEMA VECHE, despre iresponsabilitatea autorităților care aprobă, într-o veselie, dărâmarea unor clădiri cu valoare istorică din puținele rămase în picioare în Capitală. În numărul din 1-7 decembrie, intitulat cuvenit „O rușine”, e vorba despre dărâmarea casei marelui lingvist și editor Alexandru Rosetti (1895- 1990) de pe strada Dionisie Lupu nr.56. Zona e una protejată. Andrei Pippidi a mai semnalat pericolul ca un întreg front de clădiri vechi de pe stradă să dispară spre a face loc unor blocuri impersonale
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5050_a_6375]
-
improvizează, inventează, sub acoperirea legii, culpe imaginare. Concluzia: „Procurorii de pretutindeni sunt vinovați de cele mai monstruoase crime și nedreptăți din Statele moderne!” În anul universitar 1935-1936, Senatul Universității din Iași îl numește, la propunerea prof. Iorgu Iordan, asistent, în locul lingvistului Gh.Ivănescu, plecat la studii de specializare ca membru al Școlii române de la Paris.1 În luna mai 1936, studenții legionari au organizat o acțiune de împiedicare a celorlalți studenți să asiste la cursurile profesorului I.Iordan. Asistentul G.Ivașcu
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
pe parcursul primelor luni ale anului 1940, în paginile ziarului antifascist „Iașul”, ce apărea cu câte 4 numere pe săptămână, începând din 1931. Încearcă, în paralel, să închege o colaborare și la cotidianul „Timpul”, din București. După revenirea la facultate a lingvistului Gh.Ivănescu, G.Ivașcu revine pe post de profesor de română la un liceu din Iași. În condițiile presiunii devastatoare a evenimentelor politice și militare din vara anului 1940, cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord Uniunii Sovietice, îngenuncherea Franței de către
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
afară din text. București, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, 1939, 353 pagini. [Un exemplar din biblioteca mea are următorul autograf - Bunilor prieteni frați Eustatziu recunoscătoare amintire de la Moș Ghiță Kirileanu, 22 iunie 1939]. 4. Jack Byck (1897-1964), lingvist și filolog, a editat câteva texte fundamentale ale literaturii noastre religioase. 5. Nestor Camariano și Ariadna Camariano, istorici literari și cărturari autentici, nepoți ai lui Demostene Russo. 6. Această epistolă se publică acum, întâia oară, după original și nu după
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
moldoveni"; acesta îndeplinește o funcție compensatorie față de cel de la Budapesta, din 1991 (care repertoriază numai componenta maghiară a idiomului în discuție). Autorul accentuează caracterul precumpănitor informativ al investigației sale, în condițiile unei "absențe cvazitotale a unor studii asemănătoare, elaborate de lingviști români". în ciuda bogatei bibliografii, ceangăii continuă a fi considerați "una dintre cele mai enigmatice minorități din Europa", cum se exprima în 2001 Tytti Isohookana-Asunmaa (Memoriu explicativ, în Moldvai magyarsag, XI, 6(21), 2001, p. 7). Autorul promite o continuare a
Cât de românesc este graiul ceangăilor din Moldova? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/9236_a_10561]
-
în doi ani), se topiseră și normele noastre didactice. Soluția de a preda studenților străini și noi, care nu făceam parte din Catedra cu pricina, s-a dovedit salvatoare. Era vorba de un an preparator, cum fusese botezat, la care lingviștii predau elementele de bază ale limbii, iar literații, elementele de bază ale civilizației românești. Nivelul era de școală primară. În plus, nu eram pregătiți pentru o materie pe care n-o studiasem, la vremea noastră, în facultate. Mă refer, la
Catedra pentru studenți străini by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3593_a_4918]
-
prefer să mă concentrez asupra câtorva aspecte prin care Ioan Budai- Deleanu în mărturii antologice este o contribuție importantă la bibliografia scriitorului. În primul rând, ea întărește profilul cărturăresc pluridisciplinar al poetului Școlii Ardelene. Care se înfățișează ca un redutabil lingvist și istoric, dar și ca un iscusit epistolograf și chiar - în scrisorile către Leon Asachi și mitropolitul Veniamin Costachi - un înțelept administrator cultural-pedagogic. Accentul pus de editori asupra complexității figurii lui Budai- Deleanu mi se pare binevenit atât pentru mai
O nouă ediție Budai-Deleanu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3398_a_4723]