27,087 matches
-
nu mai suntem copii: sculptura în lemn a lui Brâncuși c. 1913-25; Matthew Gale, Aforisme selectate. Brâncuși a fost un artist complex, bântuit de neliniști. Tentația infinitului, care e proprie deopotrivă artei și existenței sale umane, nu aduce decât o liniște aparentă, ea generează mai degrabă tensiune și încordare. Expozițiile Brâncuși de la Londra și NewYork au fixat, fără îndoială, o dată importantă în istoria artei moderne și au apropiat, dacă asta are vreo importanță, consensul critic dorit. Probabil că polemicile nu vor
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
e o problemă tot de destin, o dată ce așa stătea scris în astre: cu echivalentul sumei cu care cel mai cârciogar senator al opoziției și-a plătit cuibul fericirii, unde pune în dulap toga de avocat și în a cărui catifelată liniște meditează profund dacă nu e momentul achiziționării altuia, cu piscină. Se construiesc cu miile, pentru studenții săraci, s-ar simți întinerit. Și apoi, apa se poartă. Ar întineri, poate ar da în mintea copiilor. Tot s-a pus la dispoziția
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
Flacăra" (era un excelent prilej de a ieși "cu gașca", de a simți pulsul generației și de a-și face noi prieteni) și așteptau cu nerăbdare ora de ăntrerupere a furnizării curentului electric pentru a putea trage o țigară în liniște, fără riscul de a fi descoperiți (vezi pp. 109-113). Nu se simțeau nici eroi, nici victime, aveau viața lor cu bune și cu rele, din care, ănsă, politicul nu făcea parte. Rememorarea trecutului nu presupune din partea naratorului (autorului?) o componentă
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
creezi României enorme probleme în exterior. Probabil că pesedeilor puțin le pasă ce se va alege de România. Sumele și le-au cam făcut, copiii și i-au plasat prin străinătăți, vilele îi așteaptă strălucind în soare. Ei vor, acum, liniște. Ei vor onorabilitate. Vor să li se uite trecutul, pentru a putea poza în patriarhi ai democrației și-n campioni ai cinstei. Lucruri imposibil de obținut atâta vreme cât niște oameni, precum Dinescu-Pleșu-Patapievici nu sunt dispuși să cedeze la șantajele aplicate sistematic
Stăpânul peltelelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12921_a_14246]
-
rezultatul natural al societății, ne pomenim că societatea trebuie să fie produsul artificial al statului. Statul improvizat, simțind că pășește în gol, are nevoie numaidecît de un razim pe care să-și pună piciorul; îi trebuie neapărat o societate, pentru liniștea lui, pentru asigurarea față cu el însuși că existența lui are o rațiune mai temeinică decît norocul, poate necredincios, al cîtorva momente. Neavînd, așadar, pe cine să-i impună lui reforme, se gîndește el mereu la dînsele; neavînd o societate
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
Anii cu Laura Díaz am evocat moartea unchiului meu Carlos Fuentes, petrecută în Veracruz, la începutul secolului, însă, scriind-o, am vrut să evit moartea fiului meu Carlos, transformat în cel de-al doilea Santiago, în genealogia Laurei Díaz: “Tăcere. Liniște. Singurătate. Iată ce ne unește, gîndea Laura, ținînd mîna fierbinte a lui Santiago între palmele ei. Nu există un respect și o tandrețe mai mari decît acelea de a sta împreună, tăcuți, trăind alături, trăind unul pentru celălalt, fără a
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
un acoperiș lunecos, timpul/ detună-n oglinzi imaginea fără contur/ a iluziei - poesia rămîne” (Poesia). Sau e asimilată nopții romantice, acelei viziuni „în stare naturală” care e suficient de intensă pentru a asimila biblioteca, pentru a o consubstanția cosmosului: „Această liniște e noaptea;/ ochii mei căutînd tobele în care/ lovesc stelele cu razele lor. Deschid biblioteca/ și-n mirosul de clei, hîrtie și tuș/ liniștea pășește cărări neumblate, ca mucegaiuri printre marchize și duci;/ foșnet de continente bătrîne/ în maluri de
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
naturală” care e suficient de intensă pentru a asimila biblioteca, pentru a o consubstanția cosmosului: „Această liniște e noaptea;/ ochii mei căutînd tobele în care/ lovesc stelele cu razele lor. Deschid biblioteca/ și-n mirosul de clei, hîrtie și tuș/ liniștea pășește cărări neumblate, ca mucegaiuri printre marchize și duci;/ foșnet de continente bătrîne/ în maluri de ape; grăunte mic de speranță/ în mîinile mele zvîrcolirea unui poem -/ acest poem e noaptea” (Acest poem e noaptea). Însă calea spre unitatea pierdută
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
care a pornit și prin îmbulzirea populației prin ușile deschise ale cafenelei din primele luni de pace. S-au ridicat perdelele grele, care împiedicau contactul cu exteriorul și s-a înlăturat bariera dintre profesioniștii cuvântului și public. Vechile bivuacuri ale liniștii și ale discursurilor abia murmurate erau asaltate de noul auditoriu. Lucrurile nu trebuie luate în absolut, dar fenomenul s-a petrecut în linii mari în acest fel. Se venea acum la cafenea și pentru cântecele lui Juliette Greco sau pentru
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
un catren uitat până acum scris de mine cu o cerneală bună probabil, scrisul fiind perfect lizibil... Eram un poet ocazional, livresc, un fel de parnasian grandilocvent... Și, deodată, nu știu cum, prin ce inspirație subită, următoarele patru versuri, izolate, cu titlul Liniște : Răsună pași pe străzile din cer și noaptea se împachetează în case oamenii spun povești din epoca de fier, priviri galbene citesc bezna din oase. Bezna din oase... Nu-i rău... Qualis artifex pereo! P.S. Marți 16 martie a.c., orele
Catren uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13025_a_14350]
-
din autori fundamentali spre a-și lămuri principiile vieții, spre a se limpezi lăuntric. Lecturi nu o dată cu mize contradictorii, în care situație înclină spre cele dătătoare de înseninare și chietudine, de „înțelepciune“. Dacă Meister Eckhardt îi provoacă „o stare de liniște, seninătate și încredere în tot ce reprezintă au-delà de nous“, Nietzsche „este vital, iar cînd citești o frază ca aceasta: «nimic nu este adevărat. Totul este permis!», rămîi consternat și te întrebi: «Dacă are dreptate?»“. Soluția e una pozitivă: „Mă
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
patru de scări, spre mansarda paralelipipedică, semănînd mai degrabă cu un buncăr/ decît cu o locuință./ Toate rămîneau surprinse, cînd deschizînd ușa vedeau acolo,/ așteptîndu-le o statuie cutremurător de frumoasă,/ care sta într-un colț,/ într-un spațiu de pedeapsă. Liniștea din jurul ei/ era atît de perfect armonizată, ca moleculele de untdelemn, formînd o plasmă translucidă, suav gălbuie” (La o statuie). La rîndul lor, starea de criză a ființei, angoasa, spaima în fața golului nu se exprimă printr-un patetism descărnat, printr-
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
ora la coafor, absolut nimic! Privi pe furiș și cu un aer de reproș telefonul, cînd iată că acesta începu să țîrîie timid, fiind pe dată oprit, sunet care făcu să apese dureros peste inima deja goală a Barbarei toată liniștea de moarte a acelei dimineți. Simți că-i piere curajul și își întoarse dezgustată privirea de la locul unde zăcea telefonul, ca o langustă albă adormită și nemișcată, agățată stupid în furculiță, incapabilă să-i vină în ajutor. Cît este de
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
Emil Brumaru Mătasa ploii bîlbîie-n pătlagini. Mireasma putreda a liniștii o scoți Din opinticii triști și idioți Și ungi cu dînsa blîndele paragini. În ciuboțica-cucului apasă Călcîiul unui înger și se zbate. Oh, joaca fină și capricioasa Cu fluturi și cu flori nenumărate! Sub curcubeie rimele sînt calde. Unde-nverzește
Pastel creștin (1958) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9097_a_10422]
-
țumburucul acela crezi că vei contribui la Politica demografică a țarii? Ara a bătut din palme și a strigat: Țumburuc, țumburuc! Vrem să te vedem la cuc! Vezi să nu te plesnesc! Nu zău, a spus Ara. S-a făcut liniște. Erau de aceiași Înălțime. Nu crezi că și reciprocă e valabilă?a spus Ara. S-a dat un pas Îndărăt, a ridicat mâna simulând că vrea să lovească, dar și-a pus-o În față. Bebe Însă i-ar fi
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
o realizează printr-o armonie a esențelor din semințe și flori, precum la Blaga, urmând, cu sub hlamida cosmicului, să plutească În univers de-a pururi: „Iar mâine, de nu voi mai fi, / Vorba-mi și plânsul, / Coclauri, / Aolo În liniști râzând...// În ghindă, În strugur, În floare de sori/ Vă veți prinde cu mine, / Cinstivom / Beții de lumini fulgerând printre nori.// Și vom mai trăi”. (Pătimașe iubiri). Tot de consolare, ține și poemul La ceasul : „Sunt pradă / iubirilor vechi, / ascunse
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
o dojană înălțîndu-și ochii spre tine - viața va mai fi oare cea care a fost? cîtă îndestulare vom afla în clipa înfiorării cîtă vreme dacă și iubirea sunt ca moartea și dumnezeu alăturări de neconciliat? să te lași mistuit în liniște, aflînd. cu neputință de împărtășit. limba fiind diagnosticul aflării în salt, într-adevăr atunci cînd o stare atinge lizierele geamătului preschimbarea e aproape să fii nud de gînd, ce-i larma răsfrîntă-n lume. unde teama de moarte e cel mai
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
de fapt, dorința tuturor neadaptaților în drumul lor sigur spre ratare!?! Se trezi în fața șifonierului întunecat din prima cameră, obiect pe care nu-l deschisese din copilărie, când se ascundea în el de fratele său, David, ca să poată visa în liniște. Îl descuie cu emoție și îngrijorare că toate lucrurile acelea vechi se vor face scrum și se vor prăbuși peste el într-un val de praf fin. Eroare! Veșmintele generalului stăteau atât de cuminți aliniate ca pe vremea când Ieremia
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
amăgirii tale, Ar fi aceeași mână de cenușă Pe care-ar fi s-o-mprăștii peste toate Ori doar pe urma lor imaginară. Și-acesta încă nu-i decât un gând, Un joc târziu la masa ta de lucru în liniște și-n zarva citadină, Străin de câte-ai sta să te cutremuri De-ar fi să mai cunoști Apocalipsa - Răgazul tău, oricum nu intră-n calcul De ani, știind că soarele mai are Până la stins vreo două miliarde - Și-așa
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
ce nu-și expune În vitrina ciornele. El trăiește cu mistica literei tipărite. Evident, poezia lui Cezar Ivănescu trebuie examinată și În contextul promoției ’70, pe care mulți o considera „al treilea val” al generației Labis. Ivita În spațiul de liniște dintre două explozii (zicea Laurențiu Ulici), aceasta promoție infirmă ideea (cîrcotașa și agresivă) a „vacuumului poetic” al acelor ani, incriminînd - prin argumentele ei valorice - tăcerile unor critici, al căror interes a fost confiscat fie de momentul ’60, fie de agresivitatea
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
copacii nu-i mai știu. - Ștergar cu flori să-mi dați să mă usuce. Cai înhămați la carul ce mă duce în straie negre și cu vizitiu. Țărâna grea grumazul să-mi apuce - îmbrățișarea mamei cu-al ei fiu - Și liniștea în palmă să o țiu până m-ajunge somnul de sub cruce. Cai înhămați la carul ce mă duce.
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
Nimeni nu poate fi mai presus de Dumnezeul din el Însuși. 804. Simțurile sunt poarta părăginită a visului vieții. 805. Te ador Înger al frumuseții cu nume de Moarte care dai Întreaga strălucire vieții. 806. Nicăieri nu-ți vei găsi liniștea decât În moarte fiindcă esența vieții constă În propria ei neliniște. 807. Care val nu s-a spart și care viitor nu are un trecut? 808. Luna iubirii noastre a devenit soarele nopții din care ne amintim argintul săruturilor sub
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
petrece timpul meu. Cer cufundat Mă plimb printre singurătățile mele ca printre plopi, printre frunzele aplecate - sosii ale iluziilor răcoroase; Viața și ea, fără ecou, atârnă asemenea ploii de cerul neștiut, cer cufundat în gândurile lui Dumnezeu. Vers îți aștern liniștea la picioare, calci pe ea, ți se aude inima bătând. Clătinare Marea își clătina nisipul aurifer. De sub apă, se auzeau pașii căutătorilor ce cu greu își puteau lepăda încălțările de aur o dată cu peticele de carne sângerânde. Marea își clătina nisipul
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
-și mârlanul stâtea pe catedră cu o mâna sub falcă și cu alta mângâind prăjina. Mi-a cerut să descriu inima. La care eu, luând un aer patetic am Început: Înima, lăcașul tuturor sentimentelor omenești, ( În clasă s-a făcut liniște) Inima, de unde izvorăște iubirea, pasiunea, ura, (clasa a Început să pufnească iar Crețu să mă privească lung). Inimă, sentimente, pasiune... ură...treci la loc, nota trii. Știu lecția, domn-profesor. Păi dacă știi, zâ. Inima este un fel de pompă (Crețu
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
pompuțe (Crețu a făcut ochii mari dar nu a avut timp să reacționeze, că am continuat) și În fine În vinișoare, care sunt un fel de pompulețe! Am spus totul dintr-o răsuflare, oftând apoi ușurat. În clasă era o liniște mormântală, iar Crețu Încă nu Își revenea: Inimă... pompă... pompițe... pompuțe...pompulețe... treci la loc mârlane, trii... Și În trecere a vrut să mă miluiască cu vergeaua, dar cum pe vremea aceia eram și slab și agil, l-am fentat
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]