528 matches
-
Ei, gata, ajunge, chiar n-are pic de înțelegere? — Ochiu’ meeeu! și mă reped la bucătărie, unde Smolka și Mandel se tăvălesc de râs. — ...chiar în... izbucnește Mandel și se îndoaie de șale, jos pe podea, bătând cu pumnii în linoleum... căca-m-aș, chiar în... — Apă, căcănarilor, că orbesc. Mă arde! și, trecând cu viteză maximă pe lângă Mandel, îmi bag capul sub robinet. Deasupra chiuvetei, Iisus își continuă înălțarea în cămașa lui de noapte rozalie. Nemernicul ăsta neputincios! Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
au fost în stare să ne dea părinții ăia.. 2 Asta fusese într-un martie friguros - rămăsese singură cu Mugurel, de doi ani pe atunci, în garsoniera asta prin care sufla vântul. Uită-te-n jurul tău, Mirelo, pereții goi, linoleumul gol, golul din stomac și din inimă, nemernicul de Ticuță. Îi luase tot, toată mobila și frigiderul, și aragazul, covoare și preșuri, și până și lustra din tavan cu tot cu becuri. Toate erau ale lui, Mirelo, până și garsoniera pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i rupă degetele, să i le taie cu cuțitul, și mai mult nimic, să-și recupereze inelele. Păi, nu-ncăpea tocmeală, idiotu’ dracului. Bine c-a dat Dumnezeu să scape de el. Dormea cu Mugurel pe o pătură întinsă pe linoleum și n-ar mai fi prididit să se încurajeze de una singură, că las’ că tot răul spre bine. Aia e, și-o făcuse cu mâna ei. N-ai fi avut la ce să-ți pară rău, Mirelo, da’ nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
neschimbat : frigiderul vechi, care torcea cu zgomotul obișnuit al frigiderelor Arctic din anii optzeci, servanta cu geamuri pătate de puncte negre de muște, gălețile de scos apă din fântână, amândouă pe jumătate goale, cu nelipsita depunere de țărână de la fund, linoleumul de pe jos, rupt și găurit pe alocuri, vița-de-vie care se vedea pe geam. Doar pereții, vopsiți în partea de jos într-un verde palid cu flori aurii șterse de vreme, erau mai scorojiți decât îi știam, însă pe cel de lângă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din Orientul Apropiat: ― ULIULIULIULIULIULIU! ULIULIULIULIULIULIU! Bunicul meu privi Înmărmurit cum soția lui cea pudică Își făcea zdrențe Îmbrăcămintea sub ochii lui poalele rochiei, talia, pieptul, gulerul. Cu o ultimă sfâșiere, rochia se despică În două și Desdemona se Întinse pe linoleum, arătându-și lenjeria ei jalnică: sutienul cu balene, supraâncărcat, chiloții mohorâți și corsetul imens, de ale cărui jartiere trăgea acum, apropiindu-se de culmea pandaliilor sale. Dar până la urmă se opri. Înainte să rămână complet dezbrăcată, Desdemona căzu pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
au pus pe o targă. M-au Împins pe alee și prin ușile spitalului. Obiectul a rămas alături de mine. M-a luat de mână. Preț de o clipă, a părut să ia aminte că era aproape goală. Când a atins linoleumul rece cu picioarele goale, s-a uitat În jos. Dar apoi a părut să treacă peste asta. Tot drumul pe hol, până când infirmierii i-au spus să se oprească, m-a ținut de mână. Ca și cum ar fi fost o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a urat bun venit și ne-a invitat să luăm loc. Sala de așteptare nu avea nimic ieșit din comun. La perete erau șiruri de scaune, despărțite În mod regulat de măsuțe cu reviste, iar În colț expira eternul ficus. Linoleumul era genul instituțional, cu un model haotic, bun să nu se vadă petele. Era chiar și un miros medicinal, liniștitor, În aer. După ce mama a completat fișele de asigurare, am fost conduși În cabinetul doctorului. Și acesta Îți inspira Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
camera În care se nimereau să fie atunci. Au Încercat canapeaua roșie de piele din bibliotecă. S-au Întins pe păsărelele albastre și bobițele roșii de pe sofaua din camera de zi și de câteva ori s-au așezat chiar pe linoleumul gros din bucătărie, care avea un imprimeu cu cărămizi. Singurul loc În care n-au ajuns a fost subsolul, pentru că acolo n-aveau telefon. Ședințele lor amoroase nu erau pasionale, ci lente și elegiace, adaptate ritmului magistral al suferinței. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
neclar, atât, unde? unde?) și întrebarea apa asta te ia? (pusă oricui și oriunde de câte ori vedea apă, fie că era jetul de la robinet, un pahar plin, cada de baie umplută, o băltoacă pe stradă, clipocitul unei țevi sparte, stropi pe linoleum, un izvor, un râu, un iaz ori ploaia lovind în geamuri). Din punct de vedere motric, a fost ceva mai leneș, ca toți băieții, iar prima lui incursiune pe propriile picioare, nu sprijinindu-se de obiecte, ci mergând liber, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
toată greutatea pe lăbuțele din față, cum făceam Înainte. În timpul acestei prime coborîri, m-am oprit la cabinetul dentistului, de la etajul al doilea. Avea două Încăperi, o sală de așteptare și cea În care lucra. Avea pereți albi, pe jos linoleum neted și uleios, și un miros ca de ziar ud. În centrul cabinetului propriu-zis se afla un scaun uriaș urcat pe un piedestal din oțel, lîngă care era un stativ pe care atîrnau diversele instrumente stomatologice. În nici una dintre Încăperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Când m-am mai liniștit, când respirația 153 nu mi-a mai sfâșiat alveolele, m-am hotărât să mă opresc pe unul dintre culoare. M-am așezat pe un scaun, de parcă aș fi așteptat în fața unui cabinet dentar, privind țintă linoleumul gălbui de pe jos. Eram obosit dincolo de limită. Noaptea aceea mă terminase, mă storsese ca pe un tub de vopsea. "Păianjeni mulți - recitam buimac - păianjeni mulți îmi caută inima." Mă-nconjura o singurătate spectrală, de parcă aș fi trăit într-o fotografie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fi intrat. Și iată că de șaptesprezece ani stau în prag, disperat și cu pumnii strânși, implorând și amenințând, izbind în ușa stacojie cu umerii, cu palmele și cu fruntea, îngenunchind în fața ei și trîntindu-mă chircit, năclăit de lacrimi, pe linoleumul înghețat 158 al culoarului. în acea primă noapte de explorare a adâncurilor minții mele m-am smuls, cu un efort de voință pe care nu-l poți face decât o dată în viață, din fața ușii magice - ca să cobor mai departe, dar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
viață, din fața ușii magice - ca să cobor mai departe, dar am revenit acolo, nopți după nopți, la capătul altor și altor rătăciri. M-am aruncat pe scări în jos, sărind mai multe trepte deodată, silindu-mă să nu privesc înapoi... Curând, linoleumul începu să se zdrențuiască, podeaua se umplu de o apă mocirloasă, pe pereți începură să se arate insecte transparente, numai picioare. Treptele scării erau acum alunecoase de alge și răgălii, scufundate-n mocirlă. Am coborât alte secole, până când, la mii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Închis pe caz de boală“. Ed intră și Începu să memoreze. Un interior dreptunghiular, prelung. Pe dreapta un șir de mese cu cîte patru scaune. Peretele lateral - tapetat: bufnițe care făceau cu ochiul, cocoțate pe indicatoare stradale. Podea acoperită cu linoleum În pătrățele. La stînga o tejghea și o duzină de taburete. În spatele lor - ghișeul pentru servire, cu bucătăria În spate. Alături - teritoriul bucătarului: tigăi, spatule agățate, o platformă pentru farfurii. În partea din față stînga, casieria. Deschisă și goală - monede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Pinker Îi dădea Înainte: — Între timp bandiții doi și trei strîng victimele patru, cinci și șase. DÎrele de la tîrÎre, care duc pînă la magazie, mîncarea și vasele Împrăștiate pe jos vorbesc de la sine. Poate că nu-l poți vedea, pentru că linoleumul e Închis la culoare, dar sub primele două mese e sînge: Cathcart și Lunceford, care stăteau separat, Încasează două paturi de pușcă. Știm unde se afla fiecare după grupa lor de sînge. Cathcart cade lîngă masa unu, Lunceford lîngă masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Dermato-Venerice, Secția Pneumoftiziologie, Secția ORL, Secția Ortopedie și Traumatologie, Secția Chirurgie) ale Spitalului “Sfântul Ioan cel Nou”, Suceava. Pentru îndeplinirea condițiilor impuse de Uniunea Europeană sunt necesare următoarele lucrări: schimbarea tâmplăriei interioare, modernizarea grupurilor sanitare, zugrăvit, recondiționarea pardoselii (rășină epoxidică sau linoleum); - restaurarea picturii Parohiei “Sfântul Gheorghe”, Mirăuți, sediul Suceava, obiectiv istoric categoria A; - restaurarea bisericii “Sfânta Înviere”, Suceava. Biserica este monument istoric realizat sub ctitoria doamnei Elena Rareș în anul 1551. Este necesară schimbarea acoperișului cu evazarea streșinei pentru evitarea infiltrațiilor
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
unui septembrie cald, al treilea de la terminarea războiului. Intră În camera alăturată, pe care o folosea ca dormitor, și Începu să se schimbe. Camera era Întunecată. O parte din geam dispăruse, iar domnul Leonard o Înlocuise cu o bucată de linoleum. Patul era Înalt, cu o cuvertură brodată cu fir de bumbac, care se rodea Încet; era acel gen de pat care Îți răscolea gîndurile, deloc plăcut, făcîndu-te să te gîndești la oamenii care, de-a lungul anilor, au dormit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
simple. CÎnd deveniră mai intime, domnul Imrie Îi sugeră lui Reggie că poate ar fi mai bine să aștepte În hol. Viv observă că el se retrage foarte repede, de parcă ar fi fost ușurat. Auzi cum Își tîra picioarele pe linoleum, mergînd În susul și-n josul holului. Poate că și domnul Imrie Îl auzea. Își coborî vocea. — Data ultimului ciclu? Viv i-o spuse. El o notă și păru că se Încruntă. — Alți copii? o Întrebă apoi. Avorturi spontane? Știți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
șopti Alec. Asta Îi făcu să se pună din nou pe rîs. Aprinseră lumina În bucătărie. Becul fără abajur era destul de slab, și readucea Încăperea la viață În culori Întunecate, murdare și plate: albul pătat al chiuvetei, cenușiul și galbenul linoleumului, maroniul ca de sos de friptură al lemnăriei. Cada era lîngă masa de bucătărie, lipită de perete; cu ani În urmă, taică-său o Îmbrăcase În mai mult lemn de culoarea sosului, și-i făcuse un capac. Capacul era folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zâmbetul. Vreau să-i trag un pumn În mutră, să-l trântesc la pământ și apoi să-i storcesc mutra aia simandicoasă și afectată de podea cu călcâiul ghetei și s-o țin tot așa până Îi explodează craniul pe linoleum, proiectându-și conținutul ăla iubitor de criminali să alunece hârșâind pe gresia din cantină. Dupaia mi-aș lua cina și nici măcar n-aș borî vreun pic, să mor io. — Îți amintești ce ți-am spus că Înseamnă PIG ăla? Mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se roagă de noi, iar În mintea noastră auzim mesajul: Broooosssss O să vadă ea. O să vadă ei cu toții n pula mea. Ne spune ceva pe când ce ne așezăm la masă În cârciumă. Barul e aproape gol. Soarele se revarsă pe linoleum. Vedem aricol despre un meci pe ultima pagină a ziarului Evening News. Mă Întreb dacă a jucat Stronach. Înclinăm din cap spre un bulangiu În uniformă, care intră și-i spune ceva cârciumarului. Un bulangiu În uniformă cu gura slobodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
înseamnă cam două minute începând din clipa asta. Capitolul XLIII - Cazurile își schimbă nuanța. Charles Grady se aplecase în față, așezat pe un scaun portocaliu de plastic într-una din sălile de așteptare de la Urgență și privea în gol, la linoleumul verde, uzat de atâția pași disperați și nerăbdători. - Cazurile de crimă, vreau să spun Rolland Bell era așezat lângă el. Statura vigilentă a lui Luis umplea una dintre uși și, în apropierea sa, la intrarea într-un hol foarte aglomerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și îl privi pe Rhyme. - Îți dai seama ce înseamnă asta, nu? Ai milă, Doamne, că nu mai e de trăit cu ea de acum înainte. Alerga cu respirația tăiată. Coridorul parcă era lung de o milă. Kara fugea pe linoleumul cenușiu cu un singur gând în minte; nu era nici legat de Erick Weir, nici de asistentul său cel psihopat, Arthur Loesser, nici de reușita strălucitoare a iluziei cu incendiul de la Cirque Fantastique. Nu, nu se gândea decât dacă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Prin fereastra larg deschisă pătrundea către ei vuietul străzii. Cu scaunul rezemat de fișet asistenta moțăia cu o carte în brațe, cu fața învăluită de-o mare împăcare... Carmina coborî din scaun și porni spre ieșire parcă târându-se pe linoleum, străbătu culoarele întunecate, auzi în dosul ușilor vopsite în alb bâzâitul aparatelor de pilit, se grăbi să ajungă afară, coborî scările, respiră de câteva ori profund, aerul părea rarefiat, pătrundea anevoios în plămâni. Coti pe lângă biserică, apoi pe lângă un atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Mi-ar face plăcere să-l văd pe tatăl tău din nou. — Vorbești serios? — Nu am cine știe ce treabă la cămin, iar dacă vin aici, sunt tratat cu castraveți. Midori și-a încrucișat brațele și a lovit cu tocul pantofilor în linoleum. — Aș vrea să mai merg cu tine la băut, spuse ea, înclinându-și ușor capul. — Și cum r\mâne cu filmul pornografic? — Bine, mergem mai întâi la film, apoi bem ceva... și vorbim toate prostiile din lume. — Nu eu vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]