4,922 matches
-
în celebrul studiu despre poezia lui Eminescu, publicat în 1967, a pornit de la această dihotomie, demonstrînd, magistral, superioritatea estetică a postumelor, mult deasupra antumelor. Și cartea lui Ion Negoitescu a fost și a rămas cea din urmă exegeza fundamentală pentru lirica eminesciana. Petru Creția e un adversar hotărît al acestei dihotomii, optînd pentru ideea publicării, cronologice, a antumelor și a postumelor, fără nici o diferențiere. Asta, firește, pentru că e o pură întîmplare publicarea, în vestită ediție princeps a lui Maiorescu din 1884
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
dihotomia amintită "păcătuiește doar prin ambiguitatea de a echivala biologicul cu spiritualul" și că "lucruri minunate ne-a spus Negoitescu plecînd de la un postulat fără sprijin nici în texte, nici în psihologia poetului"(Autorul testamentului pledează pentru o ediție a liricii eminesciene care să cuprindă "toate poeziile scrise de Eminescu în ultima versiune existența a fiecărei poezii și în ordinea cronologică a acestor ultime redactări. În această formulă este implicită renunțarea la tripartiția actuala: poezii antume, poezii postume, poezii originale de
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
în ultima versiune existența a fiecărei poezii și în ordinea cronologică a acestor ultime redactări. În această formulă este implicită renunțarea la tripartiția actuala: poezii antume, poezii postume, poezii originale de inspirație folclorica"). Această ocupînd, într-o ediție ideală a liricii, trei volume. Acestora ar trebui să le urmeze alte șase, cuprinzînd aparatul critic ("notele istorice și filologice, adică toate informațiile privitoare la fiecare poezie"). Mărirea numărului de volume (la ediția Perpessicius erau șase cu toatele) se explică prin dezideratul diminuării formatului
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
penis captivus) și mai conține și o greșeală de gramatică (cuvântul latin care înseamnă "poet" este "poeta", nu "poetus"). Virtuozitatea stilistica de altădată, care avea ceva vrăjitoresc și îl transporta pe cititor, prin însăși stranietatea ei, spre o mare altitudine lirica s-a transformat într-o comedie a limbajului, doar pitoreasca, doar amuzantă. Iar uneori nici atât - din cauza numeroaselor obscenități: Fericit aș linge/ panamaua atârnândă franjuri a clitorisului tău/ asudând ascetic sub umilință condiției lui de lindic." (Viața aventuroasa a picioarelor ei
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
îl vezi tot timpul în paginile revistelor literare. Asta pentru că el a ales să scrie într-o manieră ușor prețioasă și cumva rigidă, manieră pe care puțini cititori români o gusta. Sunt de acord cu ei. Nici eu nu gust "lirica nipona" scrisă în limba română, așa cum nu gust nici fotbalul feminin sau creditele universitare în România. Am susținut întotdeauna că oricine vrea să scrie în maniera haiku sau renga e liber să o facă, atâta timp cât se limitează la a scrie
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
vrea să scrie în maniera haiku sau renga e liber să o facă, atâta timp cât se limitează la a scrie în terține, respectiv în alternanta de secvențe de două și trei versuri. Cand însă are pretenția că ceea ce face el este "lirica nipona" și, mai mult, stă împietrit ore întregi numărând la silabe și potrivind cuvintele pentru ca totul să fie conform cu teoriile poeților medievali ai Japoniei, atunci cred că poezia lui nu e nimic altceva decât fanfaronada. În întreaga lume poemele în
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
învingători și învinși" (Infern cu floarea soarelui). Așadar nu doar Lumea apare că Infern, ci și Infernul că Lume. Ceea ce s-ar putea interpreta că o consolare... 2. Dintr-o dispoziție similară, desi recurge la un discurs diferit, se alimentează lirica lui Radu Andriescu. Disprețul față de univers îl conduce și pe bardul ieșean la asocieri antirevelatoare, batjocoritoare, care dau în vileag supremația negativă a materiei, deci a efemerului, a deriziunii: Cînd îl văd pe Mișu văd masele de plastic și fier
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
se arătă tot emoțională, locuită de pasiune teatrală. Dar aria "Vissi d^arte" din "Țoșca" de Puccini are capcane (atacurile rafinate, din acut în acut) și la colț pândea o oboseală a glasului; timpurie, după cât putem aprecia "la vedere". Secvență lirica desăvârșită a fost "All things You Are", arie din "Very Warm for May" de Jérome Kern (muzică) și Oscar Hammerstein (libretul). Americanii consideră "comedia muzicală" o formă originală (?!), specifică teatrului lor liric. Modelele sunt opereta franceză și vieneza, ceva din
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
Georgeta Drăghici O poetica a miniaturalului, a nesemnificativului recuperat și îmbogățit cu sensuri pare o utopie a liricii sfârsitului de secol XX sau, în orice caz, o surpriză. Lira meditativa, volumul de versuri al lui Dumitru Mureșan, apărut în 1998 la editură "Arhipelag" din Târgu Mureș, în seria "Poetica", al cărei coordonator este Al. Cistelecan, propune o estetică
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
da o expresie literară. Bănuiesc că dificultatea majoră cu care s-a văzut confruntata Angela Martin a fost sa gaseasca în spațiul cultural de sosire o tradiție scripturala la care să-și atașeze demersul. Mării noștri prozatori sunt mai ales lirici, cu o limbă ăca un fagure de mierea, excelând deci în domeniul ămicro-stilistică (caz emblematic: Sadoveanu). Cu asemenea precedente, era firesc că încercările ăanticalofileă din interbelic (Camil Petrescu, Mircea Eliade) sau pledoariile postbelice pentru un aroman citadina (Petru Popescu) să
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
variante, pentru că ele i-ar contrazice raționamentul conform căruia iubirea medievală presupune o mai mare libertate a femeii. Ceea ce ignoră în același timp, deliberat sau nu, este că a existat și o poezie trubaduresca scrisă de femei. Numai că în vreme ce lirica feminină era ușor naivă, daca nu chiar ridicolă, de un senzualism nedeghizat cu prea mult efort, cea masculină, aparținînd unei voci de bărbat, a fost considerată adevărată poezie a trubadurilor. Motivul: elementul esențial al acestei lirici trubadurești îl constituia, după cum
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
femei. Numai că în vreme ce lirica feminină era ușor naivă, daca nu chiar ridicolă, de un senzualism nedeghizat cu prea mult efort, cea masculină, aparținînd unei voci de bărbat, a fost considerată adevărată poezie a trubadurilor. Motivul: elementul esențial al acestei lirici trubadurești îl constituia, după cum aflăm la Marrou, condiția discreției și a tăcerii. Ea nu era impusă de situația de adulter a cuplului de îndrăgostiți (femeia era doamna, deci măritata), ci de o concepție filozofica a iubirii, care consideră fericirea și
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
și din perspectiva actualității. Cred că autorul ediției a procedat bine punând față în fața aceste ipostaze critice diferite. Pentru prima perspectiva se reproduc articolele lui Romulus Demetrescu, cronicarul literar al revistei "Pagini literare", care are și o înțelegere afectiva a liricii lui Teodor Murăsanu, evaluând-o în contextul literar al epocii. Din perspectiva actualității noastre vorbesc doi critici din generația tânără: Rodica Mureșan și Adrian Dinu Rachieru. Mai înțelegător ni se pare articolul Rodicăi Mureșan care prezintă poezia lui Teodor Murăsanu
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
mai bine să se fi adăugat și alte poezii care să-l reprezinte pe evocatorul trecutului istoric transilvan (Vlădicul valah, Balada lui Gheorghe Șincai, cântărețul Mării Uniri și evocatorul dramei naționale din 1940 și, neapărat, pagini din traducerile sale din lirica latină și maghiară. Unul dintre autori vorbește de o traducere în manuscris a poemului Ianos Viteazul de Petăfi Sandor, superioară celei publicate de Eugen Jebeleanu. În manuscris a rămas - se spune - și o Balada lui Păcală, probabil o interpretare originală
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
din opera. Mă sperie gîndul că ar fi posibilă o abreviere simplificatoare. Ar fi trebuit să consemnez o particularitate a tabloului, si anume ca resorturile care predomina, adică nevoia de puritate, de claritate și de sublimare, stîlpi de bolta ai liricii, nu indică decît un proces în mers, nicicînd consumat, al coagulării (aspirația către...). Un prototip arhetipal marchează țintă, dar nu epuizează și drumul spre ea. Rezultă la urmă nu un tors sau un schelet fără carne și sînge, ci dimpotrivă
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
avizata și de care poate profita paradoxal. Ancorat în sfîrșit la acest țărm, mă văd nevoit să dau lămuriri cititorilor textului de față de ce n-am înfățișat mai amplu aici tocmai fructele fertilității, prin care Ana Blandiana a îmbogățit substanțial lirica și proza română contemporană. Justificarea mea e că am conceput însemnările mai degrabă că o evocare sentimentală, cu tentă și autobiografica, punînd între paranteze analiza propriu-zisă a creației. Am cedat întîietate unei laturi - rezistență în fața dictaturii și a intolerantei -, un
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
de rost un vers de-al lui Beniuc, din tinerețele lui, printre atîtea poezii memorabile ale ardeleanului. Vers care sună așa: La Pontul Euxin citea un get Silabisind din Pontice încet. v v v Aceste două versuri numai arată "ghiara" lirica a transilvăneanului mărunt, ager și, voi arăta, atît de uman... Păcatele lui se explică cred că doar prin biologia precară a poetului supranumit odinioară al "mărului de lîngă drum". Dar nu numai autorul Cronicii de familie avea să-i stampileze
Amintirea unui poet uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18123_a_19448]
-
conferențiarii abordează în textele lor o problematică pe cît de interesantă, pe atît de variată. Mircea Eliade deplînge, bunăoară, stadiul de perpetuu imitator în care se află eseistul autohton față de cel occidental, Ion Pillat realizeză o bine documentata prezentare a liricii moderne americane, în timp ce Nichifor Crainic proiectează un paradis terestru întemeiat pe preceptele de bază ale creștinismului. Cele patruzeci și trei de texte antologate sînt grupate în două secțiuni, Scientia și Arte, deși o dispunere contrapunctica a acestora ar fi conferit
Fragmentarium interbelic by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17444_a_18769]
-
Răzvan Cernat. "Nabucco", de Giuseppe Verdi, face an continuare deliciile publicului meloman. Mai ales atunci când profesionalismul este repus an drepturile lui firești. A dat strălucire acestui moment inaugural al stagiunii, cunoscutul bariton Eduard Tumageanian. După decenii, revine pe prima scenă lirica a țării pentru a aniversa la noi acasă, la el acasă, cei treizeci de ani de activitate profesională. Experiență marilor scene lirice ale lumii, exigențele unei dinamici necruțătoare a vietii muzicale internaționale, ași spune cuvântul. Elocventa frazării, a susținerii vocale
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
sunt descoperitori, inventatori și exploratori. Nichita Stănescu este un inventator, tip artistic la fel de rar că ăntemeietorul. Că și Eminescu an cadrul romantismului european, poate mai tranșant chiar, Nichita Stănescu nu seamănă cu nimeni. Este propriul său reper. Aparținând principial structurii liricii moderne, ca rețea abstractă a unei paradigme literare a secolului nostru, Nichita Stănescu impune prin originalitatea expresiei viziunii sale un sistem poetic insolit și inconfundabil, rămânând an conștiința cititorilor și acum, la mai bine de un deceniu și jumătate de la
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
timp, 1960-1983, o operă care a schimbat față poeziei românești contemporane. Ea reflectă an același timp, ăn filigran, mitologia dramaticei experiențe a artistului de geniu viețuind an spațiul și timpul beznei și mizeriei totalitarismului postbelic românesc. Poezia stănesciană reia tradiția liricii interbelice, făcând totodată, printr-o sinteză unică neomodernă, trecerea an literatura autohtonă de la modernismul ănceputului de secol spre postmodernismul sfârșitului de mileniu. Prin ea s-a petrecut an poezia românească, după ăntemeierea ei de către Eminescu, a doua mare mutație a
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
structurilor poeziei moderne. an același timp, literatura lui de sertar, binecunoscută confraților de generație, atestă, când și câtă s-a păstrat, seriozitatea și patosul intelectual cu care tânărul poet pregătea o veritabilă "lovitură de stat" ămpotriva poeziei oficiale, reabilitând aventură liricii moderne ostracizate de mai bine de zece ani de proletcultism. Cititorii și critica au receptat imediat noutatea și subtextul acestui debut neobișnuit, desi an economia volumului tributul plătit comandamentelor timpului era masiv cantitativ și vai! aproape an totalitate inconsistent calitativ
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
magmei arzătoare" labisiene. Epoca avea ăntr-adevăr nevoie de un mit al poetului tânăr dar una din cele mai persistente erori ale criticii noastre este suprapunerea acestor două mituri ale vremii. Până la apariția Dreptului la timp, eroarea a fost profitabilă pentru lirica stănesciană, căci ea ăntretinea confuzia asupra adevăratelor intenții ale seraficului poet. Cartea va stârni o extraordinară emulație printre tinerii scriitori, adevărații critici și an mulțimea cititorilor. Ea inaugurează o altă vârstă a poeziei românești postbelice, liberă de orice prejudecată și
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
an mulțimea cititorilor. Ea inaugurează o altă vârstă a poeziei românești postbelice, liberă de orice prejudecată și ideologie. Cu acest titlu paradoxal, Dreptul la timp este cartea unei experiențe originare a timpului și ea conține, fără ăndoială, câteva din capodoperele liricii stănesciene adunate ăntr-unul din cele mai unitare volume ale autorului, ăn vreme ce 11 elegii (1966) este titlul derutant al celei mai "sibilinice" cărți din creația să, unde nimic nu este ceea ce pare și "totul este inversul totului". Poetul opune
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
antologia apărută pe la ănceputul anului 1968, Alpha. ăntr-o posibilă istorie a formelor literaturii române postbelice, 11 elegii consfințește victoria deplină a poeticii neomoderne, definitorie pentru căutările acestei generații impetuoase, afirmate an anii deceniului șapte. Volumul aducea la o ănaltă formă lirica un elevat esopism al rostirii poetice, refuzând orice dogmă oficială. Obscuritatea să oraculara din care fiecare ăntelege ce poate și ce vrea a forțat orizontul literar al vremii. Elitele și cititorii de rand s-au solidarizat an valorizarea semnificațiilor acestui
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]