516 matches
-
rușinos!), ci o adevărată revoluție, nu numai națională, ci și socială. Adică un fel de precursoare a ceea ce comuniștii numeau „revoluția” lor: schimbarea de regim produsă între 1944-1948, sub presiunea armatei sovietice de ocupație. După cum ne lămurește editorul, însă, volumul Litanii pentru Horia datează de mai demult, probabil dinainte de 1954, și nu a apărut la timpul cuvenit din cauza condiției precare a autorului însuși: fost deținut politic, ins suspect și, în orice caz, până în 1966, fără dreptul de a publica un volum
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
apărut la timpul cuvenit din cauza condiției precare a autorului însuși: fost deținut politic, ins suspect și, în orice caz, până în 1966, fără dreptul de a publica un volum. Dimov avant Dimov, după inspirata formulă a lui Ion Bogdan Lefter, volumul Litanii pentru Horia nu conține nici cea mai măruntă nuanță propagandistică sau concesie față de instrumentalizarea comunistă a istoriei. Evocare lirică a istoriei tragice a Apusenilor anilor 1784- 1785, în bună măsură imaginară, cartea nu este nimic altceva decât expresia curată a
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
cărții din 1975 spre a ne convinge că Dimov a rămas o conștiință literară pură, într-o epocă impură. Aș mai adăuga, la observațiile editorului, și o alta. Revenit în literatură în 1966, poetul nu s-a grăbit să recupereze Litanii pentru Horia. A fost mai importantă, pentru el, afirmarea onirismului estetic, șocul programatic produs în poezia română a anilor ’60. De-abia după ce afirmarea onirismului s-a încheiat, poetul a recuperat această ipostază anterioară a poeziei sale. A fă- cut-o
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
doilea volum aparte pe care îl întâlnim aici este Tinerețe fără bătrânețe, din 1979. Subtitlul sibilinic ne spune doar că este un „Basm [după Petre Ispirescu și nu prea]”, iar eventuala prefață, care să ne explice - măcar aluziv, ca în Litanii pentru Horia - ce este cu acest volum colateral fluxului central al poeziei dimoviene, lipsește. Cum, însă, cu sagacitate observă Ion Bogdan Lefter, în timp ce subtitlul promite abateri de la linia epică a basmului prea-cunoscut, versiunea lui Leonid Dimov adaugă altceva: o enormă
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
cel al ieșirii de sub servitutea realului contras în imagerie: „Portretul în care vei sta - / trupul tău svîcnind în frunzele coapte / trupul meu învelindu-te // (dezgolit de real - / fluture în gîndul / albastru)" (34). Aproape în întregime discursul nu reprezintă decît o litanie a iluziei care se încheagă din figuri suave, din frăgezimi, din tresăriri mistice care se substituie certitudinii raționale. Aceasta se vede pusă mereu în chestiune, însă nu prin-tr-o dezbatere conceptuală, prin-tr-o dialectică articulată, ci prin subînțelesuri, prin nuanțe, prin semitonuri
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
Punctele de inflexiune, atâtea câte sunt, sau neconcordanțele de atitudine, atâtea câte sunt, sunt repertoriate flexibil și tratate cu calm, fiecare la justa dimensiune. Cât privește studiul introductiv, care însoțește ultimul volum din serie, acesta respectă, și el, regula jocului. Litanii pentru Horia (1975), Dialectica vârstelor (1977), Tinerețe fără tinerețe (1978), Spectacol (1979), Veșnica reîntoarcere (1979) sunt parcurse atent, pas cu pas (uneori poem cu poem) și decriptate în ceea ce au ele criptic (posibile aluzii culturale care motivează, în unele cazuri
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
moderație. Opțiune cu atât mai potrivită cu cât, dintre toate, acest al treilea volum de Opere poetice pune, ca selecție a conținutului, cele mai mari probleme. Mă gândesc la cele două volume care ies din rând. Două surprize. Cel dintâi, Litanii pentru Horia, e și cel mai șocant. După mărturisirea poetului, sunt acolo poeme de tinerețe, regăsite vingt ans après. Ca student biolog („cercetător de ape”), Dimov ar fi bătut, pe atunci, Apusenii, lăsându-se cucerit de moți și de idealurile
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
restricțiile regimului ceaușist. O atare schemă antifrastică e fără îndoială plauzibilă. Numai că, după părerea mea, ea nu poate rezista în absența celuilalt versant, care, rezumat în trei cuvinte, s-a numit marea epopee națională. Dacă Dimov a vizat în Litanii subversiunea, a făcut-o dinăuntru, acceptând, fie și numai de conivență, pactul cu ideologia oficială. Apoi, fragmente ca acesta seamănă suficient de mult Dimov cel matur ca să îndreptățească suspiciunea că ar fi fost, măcar un pic, lucrate și prelucrate după
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
amoros. E deja părăsită în primele (ce zic primele, în chiar prima!) poezii și nu-și revine din traumă decît, strict incidental (dar atunci cu defulare vijelioasă), pe la jumătatea cărții; dar numai pentru a o lua de la capăt cu aceeași litanie de abandonată iremediabil. De scris, scrie după tipic sămănătorist (degeaba a colaborat și la Sburătorul după război), cu peisaje de alean (carei poate fi luat și de notă simbolistă, dacă n-ar fi toate sămănătoristele bolnave de aleanuri și tînjeli
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
datorez această solidaritate cu victimele." (La apa Vavilonului II, p. 5) Cronicile radiofonice ale Monicăi Lovinescu sunt mostre de eroism, bătălii pe câmpul nevăzut al istoriei adevărate. Măștile cad, iar chipul hâd al comunismului nu mai poate fi ascuns înapoia "litaniei" ideologice. Discursul Monicăi Lovinescu este sabia care desparte adevărul de neadevăr cu precizia unui bisturiu: "Și ca o derâdere supremă, adoptarea acestor măsuri ne este prezentată ca o expresie a "largilor libertăți". Adică libertatea de a fi controlat, libertatea de
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
și prin numărul mare de comentarii lăsate de cititori. În puține cazuri e vorba de comentarii pe marginea cărților Hertei Müller; majoritatea luărilor de cuvînt nu fac decît să rezoneze caricatural constatările lucide ale scriitoarei sau să le prelungească în litanii resentimentare și neputincioase la adresa stăpînirii, a trecutului, a sorții ș.a.m.d. Dar nu abilitățile de lectură și de judecată ale publicului larg sînt de semnalat în acest caz -în calitatea lor de mostre veritabile de readers' response, acestea merită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6055_a_7380]
-
abisal, nu se încurcă în neologisme, vorbele sale nu se lasă încătușate în rigorile gramaticii. Suficient sieși, discursul său se învârte pe loc, asemenea unui cățel care aleargă în jurul cozii. Prin forța lor repetitivă vorbele lui Marian Vanghelie capătă adâncimea litaniei, iar efectul lor asupra vajnicilor maneliști și admiratori de maneliști de la periferia sectorului 5 este garantat: "Conform Legii bugetului, există un capitol special în care am dreptul să prind posibilitatea vânzării spațiilor comerciale care prin Legea 550 am atribuții să
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
la maximum și epuizând modalitatea expusă anterior. Expresionismul se transformă aici, dintr-un climat și un principiu fecund al poeziei, într-o rețetă de bucătărie lirică, o listă de imagini repetate obsedant și conexate în mod previzibil. Se îngână o litanie ce degajă monotonie și oboseală artistică. Vechea prospețime a unui imaginar morbid a fost pierdută. Nici un element de reală noutate, nici o rupere de ritm, nici o "rezolvare" sintactic-simbolică mai ingenioasă nu observăm în aceste lungi poeme, dorite probabil terifiante, dar alunecate
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
ridică la o înălțime artistică la care puțini alți poeți au ajuns înaintea lui: "Dumitrița, Dumitrița/ strugur smead, zbicita vită/ basm de nea în lubenița/ Dumitrița, Dumitrița.// Tu într-una te-nsuvită/ grâu incendiind cosita/ drac intrat în mucenița/ Dumitrița, Dumitrița." (Litanie IV); Nu știi că Domnul Mâine va să-ți zgârcească nurii/ Și umerii de măr - cumpănă dreapta -/ Are ca să ți-i svânte mandibulă securii/ Când jindul nu s-o mai răsfrânge-n faptă?// Și felceri roșcovani au să-ți disece
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
din plurivocalitatea medievală. Or, "cercetarea și regândirea surselor primare ale plurivocalității" ar avea ca scop, în opinia compozitorului, "tocmai deschiderea de căi noi creativității muzicale." Așa se face că lucrări mai vechi precum Axion, Psalmus, Sextuplum, Invocatio, Cantos, Deisis (Rugăciune), Litanii la plinirea vremii reprezintă tot atâtea chintesențe ale unor asemenea simbioze. de Ștefan Niculescu impresionează prin simplitate și grandoare; prin rigoarea, substanța și frumusețea scriiturii contrapunctice, modal-bizantine și eterofonice, prin spațialitatea metafizică, prin varietatea nuanțelor țesăturii corale, reliefând veșnica pendulare
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
fie inflexiuni tipic baladești: „hei, calule, calule, cu ochii verzi, / cât de trăsniți mai eram împreună...”, precum un „Pegas cu aripi de foc...” (Hei, calule...), calul solar și uranian, vizualizat ca protector, reverberație a unor vibrații tainice; fie sonorități de litanie euharistică: „și să duceți secole la rând toiagul / unei lumi cu viață neîmpăcată...” ( Sfârșit de poveste), cu sensul de protecție și călăuzire divină. Și precum nota Edgar Allan Poe (1809-1849) încă din primele decenii ale secolului al XIX-lea, că
Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
ca laptele este/emoția aceasta pe care o resimt de fiecare dată/cînd intuiesc pe piele mirosul de loțiune ieftină/ciudata familiaritate a saloanelor/scăldate în lumină sintetică”. Asemenea poeme de notație (implozivul Cînd începi să respiri ca prin pîslă, litania nocturnă Ochii lui Emily peste Amherst, depresivul Ghicitoare pentru monștri) ridică volumul peste cota de avarie a damnărilor glossy. Mult mai spectacular și mai ambițios, dar nu neapărat și convingător este amplul, oracularul Poem pentru cei din urmă, dintr-o
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
zi, a însoțit împreună cu mine cortegiul, în față de tot. La răstimpuri se ștergea la ochi. Fusese ultimul care plecase de la priveghi și cel dintâi care a venit a doua zi dimineața. Eu îmi petrecusem noaptea repetând prietenilor și rudelor aceeași litanie: mulțumesc că ați venit, mulțumesc din suflet, a fost pe neașteptate, mă rog, era bolnavă de cancer, dar a făcut un stop cardiac. Rubén moștenise vocea aspră, mâinile grosolane și nasul ca un cartof de la părintele nostru. Era într-un
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
o aluzie străvezie, ca pînza de mucegai: "Tu strigi Ťîndurareť... E-un răget. N'ajunge/ Pe demonii tăi asasini să-i alunge,/ N'ajută/ Să'nfrîngă cornuta vedenie slută/ A țării 'n robie căzută." Copaci contorsionați, de țarină pustie, însoțesc litania unor ani care nu anunță limpezimi: "Cui i-e foame rumegă mătrăgună/ Linge sare, îi place, e bună...// În timp ce pușca din cui, în coșar,/ A răgușit, de bălegar./ A ruginit, de perete." Un fel de fabulă grotescă, cu final amînat
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
paroh de Maria-Radna; ora 12 - sfânta liturghie în limba germană; ora 17 - sfânta liturghie în limba maghiară; ora 18 - sfânta liturghie în limba croată; ora 19 - sfânta liturghie romano-catolică în limba română; ora 20 - rugăciunea Sf. Rozariu în patru limbi, Litania Lauretană în patru limbi, procesiune cu Sfânta Icoană l luni, ora 7 - sfânta liturghie în limba croată; ora 8 - sfânta liturghie în limba maghiară; ora 9 - sfânta liturghie în limbile maghiară și germană; ora 11 - sfânta liturghie solemnă celebrată de
Agenda2005-33-05-general10 () [Corola-journal/Journalistic/284075_a_285404]
-
evidentă ca în primele sale romane, dar încă vizibilă), ideile par bine învăluite în straturi succesive de cuvinte, astfel încît niciodată nu poți fi sigur că ai înțeles exact ceea ce a vrut să spună autorul. Fraza ia uneori aspect de litanie, ca în acest fragment luat la întîmplare: „În care dintre aceste ciudate chipuri ale naturii avea să se întoarcă spre a-și reîncepe viața după ce ar fi uitat ce lăsase în urmă, acolo, în stația de metrou, cînd ridicase piciorul
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
aceasta din urmă ni se pare mai duhlie, mai plină de caracter. În acest caz, avantajul e că, textul lipsind, ceva de spus, cum n-a mai spus nimenea, tot s-ar mai găsi... De-o pildă, să luăm cîteva litanii, la întîmplare: "...Adio, mamă Lixandro, da' pă noi cui ne mai lași?..." Sau: "Adio, Lixandro tată, la peptu'tău cînd ne mai strîngi?..." Alta: "Adio, Floricica mamii, pă mine cui... (indescifrabil)... mîncați-aș ochișorii tăi ca prunili, cum de-ți veni
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
antimodernismului apocalitic, îmi place radicalismul lui idealist, și-mi pare rău că-l regăsesc prea rar transpus ficțional la intensitatea serialului de „mărturii” pe care le publica, prin anii ’90, în suplimentul Aldine al „României libere”. Asociat atmosferei crepusculare, de litanie a sfîrșitului de lume, radicalismul în speță imprimă scrisului său un caracter de confesiune existențială patetică despre amurgul Tradiției într-o lume aspirituală și ucigător de indiferentă. Alături de Mateiu Caragiale, Dan Stanca e, cum ar fi spus I. Negoițescu, „cel
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
Ion Papuc nu pare să treacă ușor e dezicerea de tradiție, graba de-a schimba violetul doliilor princiare cu roșul ,vremurilor noi", de-a fura memoriei ce-i de drept al ei. Sigur, de aici la recuperările pătimașe și la litania lui ubi sunt... e ceva mai puțin de-un pas. Ion Papuc, totuși, nu-l face. Nu sînt, în cartea lui, efigii poleite, care să transforme un trecut cu bune și rele în sfînt de iarmaroc. Nu sînt moaște pe
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
ritualului de exagerări. Tonul lui Bernhard e hiperbolic, ritmul e molipsitor ca o incantație întunecată, iar conținutul nu contează. Cine ia seama la sensul cuvintelor poate considera cartea terminată după 50 de pagini, căci ce urmează după aceea e aceeași litanie cîntată pe același ton și cu același ritm. Tenorul Bernhard are întîetate față de vorbitor, gesturile lui sintactice încîntînd prin ele însele. Îl urmărești cu interes, așa cum urmărești un bufon macabru ale cărui pozne plac în sine, fără nici o legătură cu
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]