495 matches
-
121 Ibidem, p. 19. 122 Tinerii occidentali aveau foarte puține ocazii de a cunoaște alte țări estice în afară de U.R.S.S. O elevă din Franța își amintea obstinația cu care i s-a cerut să învețe, încă din gimnaziu, o întreagă litanie de mari fluvii, uzine, zone agricole, exploatări de petrol ș.a. din Uniunea Sovietică. În schimb, ceea ce se afla între țările occidentale ("noi") și U.RS.S. era doar pată de culoare compactă și nesemnificativă pe harta lumii, reprezentând "țările așa-
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
organizarea conștiinței mele, femeia mea era mai vie și mai reală decât stelele distrugător de uriașe. (Camil Petrescu) - Hiperbola substantivală interferează cu epitetul, metafora, comparația, enumerarea: Imensul cristal careți servește de pleoapă. (Gellu Naum); Abia mai înțeleg bocetul, ca o litanie, ca un blestem apocaliptic, din adâncul adâncurilor parcă.; Între noi e o prietenie definitivă ca viața și moartea. (Camil Petrescu) - Hiperbola verbală se poate suprapune unei dezvoltări a metaforei verbale, unei antiteze etc.: poți zidi o lumentreagă, poți so sfaremi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ordine materială, cosmică, dar și ordine spirituală.. Câte o inscripție are sonorități de psalm biblic. "Ferește-mă, Tu,Doamne, / Și-omoară-mă de vrei, / Tu care vecinic Viața / ne-o dai și n-o mai iei..." O altă Sutră (a șaptea) e litanie condensată, ritual apologetic asociind timbrului psaltic termeni de filozofie modernă: "Doamne-al ipseității / și al quidității, / al bunătății / și-al seninătății / și / Rostitor / al / Deității!" Despre quiditate glosase odinioară Camil Petrescu, fervent admirator al fenomenologiei lui Edmond Husserl. III Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
galanteria minulesciană; însă în imaculatele dantele de odinioară zace "o grămăjoară de albe oseminte", iar îndrăgostitul e "trecut de veacuri pe lista de decese..." În Poemul de purpură (cel care dă titlul plachetei respective), secvența finală (a zecea) devine o litanie generalizatoare: "Iubita mea ce nu exiști / cu ochii mari atât de triști / din locul unde nu exiști / tu mă privești cu ochii triști..." Ca la mulți alții, iubire și moarte formează un duo inseparabil. Reflecția în surdină destramă dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
stea. / Te uitași la ea atât / Încât semeni azi cu ea" (Steaua mamei). Accente imnice imensifiante alternează cu paranteze mohorâte, lamentatorii, nimic neputând suplini dispariția ei: "Nu-mi mai e dor de nimic, mamă, / Numai de tine mi-i dor" (Litanii pentru orgă). Văzută ca prezență complexuală a-tot-veghetoare, ea dă sens unor chemări prelungi, reminiscențelor afective, traducând și particularizând ideea de continuitate spațio-temporală. Ea, mama, e așadar: pământ matern, mama-neamul, mama-graiul, mama-cântec, mama-izvor, mama-pâine, mama-cuvânt, mama-tăcere; o mamă-iubire cea din superba
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
LEONID DIMOV Ismail: 11 ian. 1926 București, 5 dec. 1987. Versuri (1966); 7 poeme (1968); Pe malurile Styxului (1968); Carte de vise (1968), Eleusis (colab. cu Fl. Pucă), 1970; Semne cerești (1970); Deschideri (1972); A.B.C. (1973); La capăt (1974); Litanii pentru Horia (1975); Dialectica vârstelor (1977); Tinerețe fără bătrânețe (1978); Spectacol (1979); Texte. Prefață de Mircea Iorgulescu (1980); Veșnica reîntoarcere (1982). Traduceri din Lev N. Tolstoi, Giambattista Marino, Mihail Lermontov, Johann Gottfried Herder, Gérard de Nerval, Andrei Belâi, Pierre Daix
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vise", Editura Cartea Românească, 1969; "Semne cerești", Editura Cartea Românească, 1970; "Eleusis", versuri, Editura Cartea Românească., 1970; "Deschideri", Editura Cartea Românească, 1972; "Amintiri", Editura Cartea Românească, 1973; "A. B. C.", poeme, Editura Cartea Românească, 1973; "La capăt", Editura Eminescu, 1974; "Litanii pentru Horia", Dacia, 1975. Poate, nimeni altul nu realizează, ca Leonid Dimov, descoperirea esențelor într-un imagism rar; el crede în triumful unei arte ce golește poezia de epic, de retoric, adunând în terenul liric amiezi fierbinți, cu ceruri transparente
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
organizarea conștiinței mele, femeia mea era mai vie și mai reală decât stelele distrugător de uriașe. (Camil Petrescu) - Hiperbola substantivală interferează cu epitetul, metafora, comparația, enumerarea: Imensul cristal careți servește de pleoapă. (Gellu Naum); Abia mai înțeleg bocetul, ca o litanie, ca un blestem apocaliptic, din adâncul adâncurilor parcă.; Între noi e o prietenie definitivă ca viața și moartea. (Camil Petrescu) - Hiperbola verbală se poate suprapune unei dezvoltări a metaforei verbale, unei antiteze etc.: poți zidi o lumentreagă, poți so sfaremi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cărui flagel ezităm să ne temem până-n ultima clipă (când e prea târziu), discreditându-i deznodământul malign, interiorizând panica printr-un exorcism al fatalității. Tot astfel, se presupune, că ar fi făcut agonica Marta Téllez, restituirea monologului ei interior, o litanie de refuz și amânare a morții, fiind o magistrală probă de motivare psihanalitică a personajului. Naratorul, în fața fulgerătorului episod al morții, exclude orice comportament firesc (cel de a anunța salvarea, poliția etc.), preferând să evadeze în gesturi rituale minime (ce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
determinată: ea îi facilitează fiului contopirea cu moartea, așa cum se întâmplă, spre exemplu, în splendidul poem Doina (Părul cel mai lung din lume), inclus în volumul Doina (București, Cartea Românească, 1983). Suferința pierderii mamei este contrasă, aici, într-o sfâșietoare litanie, alcătuită după un tipar folcloric distilat în forme de cert rafinament stilistic: "!ți-ai crescut parcă anume/ părul cel mai lung din lume/ ca-ntr-un giulgi să-ți ții într-însul/ trupul tău curat ca plânsul/ lin pornit și-ncheiat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spațiu al întâlnirii cu alteritatea radicală, cea divină. Astfel se explică apariția, în texte, a unor elemente de gnoze animiste și în special revenirea obsesivă a unei scenografii epifanice sau hagiografice: poeme precum Oul, Copilul Soarelui, Mama Copilului, Ochiul conțin litanii întunecate, dar sfâșietoare, în care decorul, recuzita și scenariul rugăciunii configurează un spațiu textual menit parcă exclusiv conceptualizării sacrului. Dumnezeu cel viu este, practic, personajul-cheie al discursului: aproximat ori invocat direct drept Fiul Sunetului Aur, "Împărat al Privirii" (Purtători de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai doare o singură rană/ Cuvântul poem nu vine de la cuvântul pomană// Nesfârșit gândesc/ La un poem îngeresc/ Cu carne dulce-amară/ Precum înăuntru așa și afară" (Tatăl nostru). Spre finalul cărții, meditația asupra poemului angelic se prelungește, din ce în ce mai mult, în sfâșietoare litanie a unui spirit însetat de iubire ("Te iubesc// Aceasta este singura metaforă adevărată/ A poemelor mele") și, mai presus de orice, de ordinea absolută a Poeziei. Deloc întâmplător, Țara bursucilor se încheie cu un text fără titlu, în care eul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dramatice a expierii, o etapă necesară în procesul devenirii ontologice având ca punct esențial exorcizarea ei. În acest sens trebuie privit și textul antologic numit Când vine îngerul, selectat din Nimic nu tulbură ca viața (Editura Dacia, Cluj, 2004); frumoasă litanie a întâlnirii îndelung amânate, în fine așteptate, Când vine îngerul e nodul final, al definitivei pierderi de sine, al estropierii ce nu mai îngrozește, căci este simultan o reîntâlnire cu dătătoarea de viață, deci o binefăcătoare regressus ad uterum: "de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
implacabilului întâmplării. "N-am noroc" sunt cuvintele fatidice pronunțate de popă, care sintetizează deznodământul. O pace stranie descinde asupra vulcanului de pasiuni alienante în momentul în care ochiul naratorului, asemenea unui obiectiv fotografic, închide tabloul hibernal, lăsând doar sunetele unei litanii straniu intonate de protagonist să răsune, mai departe, în urechile tulburate ale martorilor: "Zdrobit de luptă și de gânduri, omul se așeză încet pe pat și privi lung asupra celui țintuit jos, care cânta-nainte, legănându-și încet capul, pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Drumul meu sub cer e scurt, Drumul tău în pământ e lung. Mă doare căsuța, Grădina ta verde, Toate Câte-au rămas fără tine Mă dor. Nu-mi mai e dor de nimeni, mamă, Numai de tine mi-i dor.” („Litanii pentru orgă”) Aceeași absență dureroasă apare și în poezia „Mi-e dor de tine, mamă”, o tânguire de o profundă sensibilitate și sinceritate a celui care se simte, chiar și la vârsta maturității, în lipsa mamei, lipsit de sprijin și protecție
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
resturi însîngerate au fost masacrate de cuțitul sinagogii..." Cel care a făcut din întuneric regatul său, cel care răpește copiii noaptea, care poartă cu sine otrava și corupția, cel al cărui chip necunoscut poate căpăta înfățișarea unui animal această lungă litanie acuzatoare, ajunsă la un grad înalt de intensificare a ororii, nu face decît să reia, în ceea ce au esențial, acei termeni mult mai vechi și mai profunzi, ai unei alte denunțări: a răului, a spiritului pervers, a invizibilului și omniprezentului
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
serafic trece-n umbră prin cetate...” (Altfel de toamnă), și atunci... „raza din condei și smirna aprinde / cearcănul lunii” (Iarbă), iar „rana suferindă / ninge o colindă...” (O rătăcire de argint) și reflectând puțin, am zice, că o frântură din ecoul litaniei lui Ovidiu se potrivește și maestrului eoria Zilieru: „pe versuri mă reazim, / eu, // autorul, rămân flacăra verbului lor...” (Ovidiu - Tristele III 3) Fiecare ciclu de versuri (din creația Maestrului) urcă o treaptă, surprinde printr-un alt suflu valoric, cu o
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
plantă pe care trebuie s-o descoperi, iar de nu, s-o inventezi. Pentru că, „în atingere cu atomii ei de eternitate, te purifici...” sau „ te cosmetizezi”. Femeia are „trup de pasăre” (Frescă în azur), e vizualizată ca un trandafir „nelimpezit” (Litanie de somn) sau precum o „roză cosmică”, și-n jertfelnicia ei, am zice, ea devine „anazidita mea...” (Litanie de somn). „Copil al verii”, dar cu „iarna de polen pe guri de astre...” (Naștere), precum un semizeu cu lira-i fermecată
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ei de eternitate, te purifici...” sau „ te cosmetizezi”. Femeia are „trup de pasăre” (Frescă în azur), e vizualizată ca un trandafir „nelimpezit” (Litanie de somn) sau precum o „roză cosmică”, și-n jertfelnicia ei, am zice, ea devine „anazidita mea...” (Litanie de somn). „Copil al verii”, dar cu „iarna de polen pe guri de astre...” (Naștere), precum un semizeu cu lira-i fermecată (gândind, firește, la Orfeon), Maestrul se lasă curtat de „nesomnul din brazi și din spini” (Baladă munteană), doinind
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
obținut privilegiul de a renunța, atât în zilele festive cât și cele feriale, la sufragiile sfinților în cadrul rugăciunii laudelor și a vesperelor, la Miserere mei Deus din laudele din zilele feriale, la psalmii graduali în timpul Adventului Domnului, și să elimine litaniile. Fratelui Rizzerio, fratelui Maseu și ministrului care voia, cu permisiunea sa, să păstreze cărțile pe care le deținea, și novicelui care cerea să aibă cu acordul său psaltirea spre binele său spiritual, Francisc le-a răspuns cu o deosebită fervoare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
noi". Formulă lucidă, fără îndoială, pentru un fost membru în Comitetul Central al Partidului, fost președinte al televiziunii naționale și un apropiat al unuia dintre personajele marcante ale Serviciilor de Informații, Virgil Măgureanu. "Liniște" și calm proclamau într-o nesfârșită litanie cetățenii români, după o iarnă grea, îndreptându-se spre urne în mai 1990, pentru a alege un Președinte și un Parlament și a pune capăt provizoratului unei situații de criză. Totul se petrece fără probleme. Cel ajuns în fruntea țării
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în expuneri, lungi expuneri de bilanțuri pozitive, produse de activiștii de partid din diferitele regiuni ale României: o fotografie în stil fotomaton a oratorului, mohorâtă și țeapănă, însoțește textul. Nicio critică sau autocritică în acest gen de expuneri, doar o litanie fără sfârșit lăudând meritele partidului. Atunci când critica apare, ea provine de la un singur șef: șeful partidului din 1965, șeful statului, președinte din 1974, având misiunea să educe, să mobilizeze, să pedepsească, dacă este necesar. Discursul lui Ceaușescu la cel de-
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
prăvălie. Lăsase lingurița de argint cu șerbetul minunat colorat în paharul cu apă și mâna îi tremura într-atât că zăngănitul devenise de nesuportat. Suna cumva a cobe, așa că tata reluă firul conversației. Conversație - vine vorba, era de fapt o litanie, un monolog pe teme străine de gândurile celorlalți de față. Mirele se uita la mireasa lui. Era tare frumoasă. Remarcase că toți o iubeau în familie. La începutul mesei era tare, tare tristă, dar acum, deși nu zâmbea, avea privirea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aspre cu neamul lor, au avut mulți dușmani și, ca să se apere, a făcut multe păcate... Îl vor pomeni la fiecare liturghie, ctitor fiind. Mare este Dumnezeu! Surprins, înălță capul. Din cele două strane, pe rând, ca într-un dialog, litania îi intonă gândul: — ,,Mare este Domnul și lăudat foarte...” Spătarul Mihai reuși în sfârșit să se concentreze în rugăciune iar când utrenia se apropia de sfârșit se hotărî să meargă a doua zi la Thola, acolo unde Sfântul Ioan Scărarul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Leurdeanu. L-a citit atunci și apoi de multe, multe ori... Și acum? Barbule, Barbule, ce caut eu aci, era locul tău, de ce muriși? Depănarea gândurilor fu curmată când egumenul Ștefan încheie lectura testamentului, ridicând vocea ca într-o litanie. — Sfinția ta ai scris cele ce au fost rostite aici? bubui Șerban Vodă, fixându-l pe egumen. Ca să răspundă, acesta începu să-și dreagă glasul și să ceară ajutor din ochi de la fețele bisericești ce se aflau de față. — Stai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]