1,837 matches
-
se decernează lui Eugen Negrici pentru Iluziile literaturii române. Autorul, în scurta luare de cuvînt de după primirea premiului: Nu am vrut să judec, ci să descriu situații, contexte și cazuri particulare din literatura română. Am vrut să-i fac pe literați să se vadă cu un ochi critic, și nu complezent." Așa s-a desfășurat, la Clubul Preometeus, întrunirea colectivului României literare și decernarea premiului Cartea Anului. A fost cea de-a șaptea ediție. Nu ne rămîne decît să sperăm la
Cartea anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7838_a_9163]
-
brusc la Iași, tînărul Hasdeu a știut să se impună; peste numai cîțiva ani, era în România o figură notorie, intens mediatizată: profesor universitar fără să fi terminat el însuși nici o facultate și membru al Academiei Române, instituție unde, în ochii literaților, trecea drept mare savant, iar în cei ai filologilor și istoricilor - mare scriitor. Exact ca Odobescu! "Metecul" pogorît din cer la Iași ajunsese la 33 de ani marea figură națională a momentului. O evidentă impostură se află la baza sintagmei
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
evidentă impostură se află la baza sintagmei "Hasdeu - mare scriitor", ca și a celei de "Hasdeu - mare savant": era rezultatul unei operațiuni de marketing intelectual, întreprinsă de un regizor care avea cu adevărat geniu, dar ca regizor. Renumele de mare literat al lui Hasdeu se bazează pe un spectacol atent pus în scenă de autorul însuși, care a înțeles imediat în ce țară nimerise și a procedat în consecință. Pentru început, și-a inventat o identitate strălucită, din care jumătate ori
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
director al Arhivelor Statului, academician, profesor universitar), adjuvantul literar nu i-a mai fost lui Hasdeu de folos: n-a mai avut nevoie să epateze, epatase destul. Așa că a abandonat discret rolurile de poet, dramaturg și prozator. Noutatea sa ca literat se estompase pînă la dispariție. Solid instalat de acum în realitatea românească, beneficiar al unor funcții și onoruri nemăsurate, aerul său misterios-exotic se risipea încetul cu încetul. Cei mai lucizi dintre contemporani, induși la început în eroare de magnifica punere
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
Sorin Lavric O regulă verificată de mii de ori spune că, în rîndul filozofilor, gustul pentru abstracțiuni ascunde o inaptitudine lirică. În schimb, în rîndul literaților, înclinația spre vorbirea frumoasă ascunde o incoerență a gîndirii. În ambele cazuri avem de-a face cu încercarea de a compensa o infirmitate: lipsa temperamentului artistic sau lipsa intelectului disciplinat. Dar, dacă la literați fuga de idei este o lacună
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
inaptitudine lirică. În schimb, în rîndul literaților, înclinația spre vorbirea frumoasă ascunde o incoerență a gîndirii. În ambele cazuri avem de-a face cu încercarea de a compensa o infirmitate: lipsa temperamentului artistic sau lipsa intelectului disciplinat. Dar, dacă la literați fuga de idei este o lacună îndeobște recunoscută, la filozofi lucrurile sunt mai delicate. Căci, lipsindu-le o sensibilitate aptă a le stîrni emoții estetice, filozofii se refugiază tocmai în spatele ordinii conceptuale. Jargonul devine o platoșă ermetică, înzestrată cu două
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
dragoste. Vor urma 3-4 pagini de o neverosimilă veridicitate umană, a cărei subtilitate poate fi recunoscută spontan de orice pereche care a avut parte de o experiență asemănătoare. Adică de mai toată lumea. Gabriel Liiceanu are ochi scenic și condei de literat. De aici ușurința cu care își face cititorul să "vadă" secvențele și episoadele cărții, în derularea impusă de fluctuațiile memoriei afective. Adăugată Ușii interzise, cartea de față întregește portretul de care pomeneam mai sus: un filozof căruia intelectul nu numai
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
prin lume. Într-o conferință, "Speaking in Tongues", susținută în decembrie 2008 la New York Public Library, prozatoarea Zadie Smith descrie felul în care vocea ei (accentul și lexicul) s-au modificat conform dorinței de a pătrunde în lumea "școliților", a "literaților", dar și în raport cu dubla ei identitate, "albă" și "neagră": Vocea cu care vorbesc acum, această voce englezească, cu vocalele și consoanele ei rotunjite, plasate mai bine sau mai rău la locul potrivit - ei, bine, aceasta nu e vocea copilăriei mele
Vorbiți cu accent? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7561_a_8886]
-
etc." (p. 179). Secția de psihologie din cadrul Academiei are sarcina de a dovedi științific "teoria devotamentului ca produs al fricii", cuprinsă în "geniala carte a marelui Granit" (p. 216). La Palatul Scriitorilor se fac în fiecare zi instrucții în timpul cărora literații studiază numeroasele articole ale statutului lor, de ex. Art. 577: "Poezia este acea parte a literaturii destinată a cânta și preamări stăpânirea" (p. 293), sau Art. 779: Fabulele sunt strict interzise pentru a nu se face confuzie între diferite dobitoace
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
și în structura psihologică a unor artiști greu de citit în profunzime și pentru oameni de specialitate cu multă experiență. Despre percepția falsă a lui Brâncuși, de pildă, în extrem de puține cuvinte, Sorescu spune următoarele: ,, Victimă a folcloriștilor și a literaților! La intrarea în opera lui Brâncuși ar trebui o răzătoare, să te ștergi pe picioare de toate legendele pe care le-ai auzit despre el", pentru ca, doar cîteva fraze mai încolo, să identifice impecabil Rugăciunea brâncușiană din cimitirul buzoian exact
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
a decretat pe Bataille "paranoic", liniștind întrucîtva apele în privința bibliotecarului de la Carpentras. Și fiindcă filozof nu-l putem numi pe Bataille, căci ne-ar trebui prea multă poftă de umor absurd, nu ne rămîne decît să-l așezăm în rîndul literaților cu veleități meditative. Cel mult, dintr-un scrupul elementar de politețe postumă, îl putem încadra în rîndul suprarealiștilor, tagmă în care Bataille poate intra cu ușurință alături de atîția alți autori cu identitate culturală incertă. Oricum, fără Bataille, sanatoriului ideologic al
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
Petrovici, pe atunci ministru al Educației Naționale, și tot el a întocmit lista celor 12 scriitori care urmau să formeze "rotonda". De aici izvorăsc o seamă de întrebări "inconturnabile" (cuvînt foarte la modă, de vreo cîțiva ani încoace, în scrisul literaților cu ștaif; am aflat că înseamnă "de neocolit"): cum a fost cu putință ca, în rîndul celor doisprezece, să figureze autori ca Al. Vlahuță sau Șt. O. Iosif și să lipsească Creangă și Slavici? De ce au fost omiși Ion Heliade
Lista lui Petrovici by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7100_a_8425]
-
de frig încît îngheța și apa în pahar în timp ce era turnată, înghețau și gîndurile în capul bieților ascultători". Una din acele "șezători" părea ieșită din tipic. Sala era ticsită de oameni, cu aerul de-a urmări cu luare aminte lecturile literaților: "Curînd, misterul atitudinii lor s-a risipit brusc. Ușa batantă a căminului cultural s-a deschis scîrțîitoare, și-a făcut apariția un bărbat cu pufoaica și căciula albe de zăpadă și a anunțat cu glas tunător: Ťhaidereți, că veni mașina
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
terasă și își revizuiește notele literare"12. Unii contemporani, necunoscând evoluția spre bine a sănătății lui Rebreanu și purtați de propriile interese făceau planuri pentru a-i lua locul în funcția de director al Teatrului Național. Prin iulie 1944 "un literat din Comitet (Comitetul de lectură al Teatrului Național din București - n.n.) s-a prezentat mareșalului Antonescu și a stăruit să-i încredințeze lui postul de director". Mareșalul i-a cerut ministrului Ion Petrovici înlocuirea lui Rebreanu, pentru că "având o maladie
Liviu Rebreanu - Ultimele zile by Traian D. LAZĂR () [Corola-journal/Journalistic/7106_a_8431]
-
originea acestui scepticism critic s-ar putea să stea și rezerva față de aparentul dualism metodologic al comentariului dramatic. Pe de-o parte, se află textul, pe de alta, reprezentarea scenică, degrevată din ce în ce mai des de fidelitatea filologică. Cel dintâi, esențial pentru literați, cel de-al doilea, inevitabil pentru teatrologi. Spirit extrem de mobil, Nicolae Manolescu nu vede numaidecât, în cele două fețe ale monedei, o problemă. (Nici Călinescu n-o făcuse în Tehnica criticii și a istoriei literare, unde ignora opoziția dintre avers
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
nu ești detașat de ființa pe care o tratezi. Și nu poți face bine dacă nu-ți privești pacientul ca pe un obiect. Un medic care ar vrea să vadă subiectivitatea pacientului ar înceta să mai fie medic, devenind filozof, literat sau artist. Și-ar trăda meseria și, în plus, ar deveni incompetent. De aceea, ultimul lucru pe care i-l poți cere unui medic este să intre în empatie cu suferințele pacienților. În privința aceasta, cu greu se poate găsi o
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
de la prima frază, profesorul bucureștean își proclamă, cu o modestie numai pe alocuri jucată, autoritatea contestatară: "Cărțile pe care le pomenești nu au avut în intenție provocarea și drept țintă spiritul comun. E adevărat că și în lumea noastră, a literaților, se instalează, cu vremea, un esprit bourgeois ce se cere din când în când zdruncinat, și care cheamă de la sine cutremurul avangardei. Există destule mediocrități canonice în jurul cărora se înalță litaniile somnolente ale adoratorilor și un soi de lenevie interpretativă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7634_a_8959]
-
istorici literari care nu pot fi nici ignorați și nici ocoliți. Pentru că opinia literară este formată și ea știe că acolo pe unde au trecut Perpessicius, Călinescu, Vianu, Caracostea, Cioculescu, Petru Creția și Dumitru Vatamaniuc nu este loc pentru Chebeleu. Literații pot fi însă liniștiți, totul nu este decît o joacă de-a posibilul, proiectată și ea într-o ipoteză de coșmar. Dar ceea ce în literatură nu s-ar putea întîmpla nici în vis, în artele plastice s-a întîmplat aievea
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
recunoaște, fără reticențe, limitele intelectuale și care nu încearcă în nici un fel să pară mai mare decît este. Marea sa carte memorialistică datează din 1888. Atmosfera se prezenta atunci cum nu se poate mai propice acestui gen de sriere: experimentatul literat Sion a simțit-o instinctiv. La Junimea (grupare de care Sion s-a ținut departe, după ce Maiorescu îl batjocorise crunt în Beția de cuvinte), moda rememorărilor făcea de multă vreme ravagii; unele dintre amintirile publicate în "Convorbiri literare" (semnate de
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
la largul său doar în romantismul incipient de la finele secolului al XVIII-lea; Macedonski și-a trăit intens epoca (ultra-romantismul, naturalismul, parnasianismul, simbolismul) și a avut antenele îndreptate decis către viitor. Din multe puncte de vedere, el îi anticipă pe literații secolului XX, fără a fi ajuns însă, structural, unul dintre ei: s-a văzut pe sine poet și, concomitent, teoretician al poeziei; a prevăzut cu angoasă societatea tehnicistă și inumană proprie secolului care tocmai se deschidea și a produs viziuni
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
a cerut să raporteze despre colegul și prietenul lui și al nostru poetul Andrei Bodiu. Nu doar că Andrei Bodiu a fost prevenit de Carol Sebastian (Sebestyen pe-atunci) despre rapoartele ce i se cer, dar micul nostru cerc de literați era și el la curent. Aceasta nu ne-a împiedicat să-l cooptăm după '89 în grupul nostru și să-i arătăm toată încrederea și simpatia. Cariera lui jurnalistică, ireproșabilă, bazată pe convingeri și pe o anume furie ce țâșnea
Un trecut care nu trece by Vasile Popovici () [Corola-journal/Journalistic/7146_a_8471]
-
reputație aspră de zeiță crudă, ale cărei formule usucă suflarea fiecărui lucru pe care îl ating, matematica nu e doar o tortură pentru mințile cu aplecare spre limbi, dar pe deasupra e un prilej de umilință: pus în fața unui logaritm elementar, literatului îi fuge pămîntul de sub picioare. Mai mult, distincția nume - numere (litere - cifre) pare să fie fatidică de la o vîrstă încolo: sunt oameni cărora o pagină acoperită cu fraze literare li se pare un ghem de panglici cu semnificație vagă, un
Logaritmul umaniștilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4931_a_6256]
-
cît din anticiparea unor distincții cu sens, intuirea schemelor avînd întîietate față de expresia menită a le surprinde. La Andrei Pleșu mreaja estetică stă pe o proptea logică, ceea ce confirmă indirect regula că, fără o gimnastică a minții de ordin filosofic, literații sunt condamnați la acadele semantice pe bază de metafore facile. De aceea nu i-am înțeles niciodată pe cei care îl citesc în „Dilema veche” ca să se amuze subtil în contul istețimii lui rafinate, jubilînd în marginea unor poante trîntite
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
Ia. Lerner și M. Medvedev sub titlul „Trântorele de pe marginea literaturii”. (Pentru cei care au mai uitat terminologia propagandei oficiale, trântori - cei ce n-aduc nici un folos. Cei de pe marginea literaturii sunt cei ce încearcă a fi, fără a merita, literați.) (...) Această zi neagră a însemnat începutul persecuției lui Brodski. La două luni și jumătate după această dată, pe 13 februarie 1964, mi-așteptam oaspeții. Trebuia să vină și Iosif. El trebuia să-l aducă și pe Serioja Slonimski, astăzi celebrul
Brodski: Drumul de la pierde-vară la laureat Nobel by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5895_a_7220]
-
bine primite volumele sale de eseuri, cele câteva romane, cartea despre Mateiu Caragiale. Au fost bine primite, înaintea acestora, Amintirile în dialog, acel „proiect memorialistic comun” realizat împreună cu Matei Călinescu. Toate au generat ecouri și nu doar în cercurile de literați. Acum, la noua carte, ecourile au fost încă și mai largi. Cu Amintiri în dialog, cartea din 1994, Amor intellectualis se află în relația cea mai strânsă, autorul întorcându-se, în bună măsură, la partitura sa de acolo, adăugându-i
Canapeaua verde by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5935_a_7260]