1,005 matches
-
șuviță de fum... Asta ce înseamnă? Că au făcut un pui de foc, neimaginându-și că fumul se poate vedea chiar și pe un soare ca aista de azi. Unde crezi că sunt cantonați, în adâncime sau mai la marginea lizierei? Păi e la mintea cocoșului că s-au adăpostit aici în cotul ista. De ce crezi tu asta? Pentru că au vizibilitate cel puțin din două părți, dacă nu chiar din trei, dacă liziera - după cum se vede - nu-i prea lată. Care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sunt cantonați, în adâncime sau mai la marginea lizierei? Păi e la mintea cocoșului că s-au adăpostit aici în cotul ista. De ce crezi tu asta? Pentru că au vizibilitate cel puțin din două părți, dacă nu chiar din trei, dacă liziera - după cum se vede - nu-i prea lată. Care ar fi cele trei părți cu vizibilitate bună pentru ei? Latura dinspre noi, cea din dreapta, fiindcă acolo se termină liziera, și latura de dincolo de pădurice. Ești sigur că liziera nu-i mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vizibilitate cel puțin din două părți, dacă nu chiar din trei, dacă liziera - după cum se vede - nu-i prea lată. Care ar fi cele trei părți cu vizibilitate bună pentru ei? Latura dinspre noi, cea din dreapta, fiindcă acolo se termină liziera, și latura de dincolo de pădurice. Ești sigur că liziera nu-i mai lată? Păi dacă ar fi mai lată am vedea-o pe dâmbul de dincolo, dar așa dealul îi chel ca în palmă. Îl ascultam pe Toiabă și îi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din trei, dacă liziera - după cum se vede - nu-i prea lată. Care ar fi cele trei părți cu vizibilitate bună pentru ei? Latura dinspre noi, cea din dreapta, fiindcă acolo se termină liziera, și latura de dincolo de pădurice. Ești sigur că liziera nu-i mai lată? Păi dacă ar fi mai lată am vedea-o pe dâmbul de dincolo, dar așa dealul îi chel ca în palmă. Îl ascultam pe Toiabă și îi apreciam logica gândirii. Te ai gândit pe unde și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
umbre am coborî în viroaga din față, care la vreo două sute de pași mai la stânga intră în pădure... De acolo, văzând și făcând... Îmi închipui că tancurile nu au trecut râpa la deal, ci au rămas în palma asta de lizieră. De ce crezi asta? Comandantul lor s-a gândit să aibă loc de manevră pe câmpul din dreapta și apoi să poată folosi și drumul la nevoie. Până aici ai gândit ca un cercetaș adevărat. Întrebarea-i cine și cum îți asigură
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să poată folosi și drumul la nevoie. Până aici ai gândit ca un cercetaș adevărat. Întrebarea-i cine și cum îți asigură spatele? Eu aș desfășura cu mare grijă o grupă pe buza râpei, cu tot armamentul îndreptat spre marginea lizierei. În caz că <inamiculă vrea să dea bir cu fugiții, să-l atace prin surprindere. Celelalte două grupe le aș plasa una dincolo de drum și alta pe cealaltă latură a pădurii... Asta înseamnă mișcare serioasă, Toaibă. Altfel nu poți neutraliza o grupare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a venit zgomotul. Ceilalți din grupă rămân în așteptare, că cine știe ce se poate întâmpla? Bine gândit. Eu voi lua comanda grupului de acoperire. La atac, Toaibă! Cei doi au pornit ca două animale de pradă ce se preling printre copacii lizierei. Îi urmăresc cât îmi permite lumina slobozită de secera lunii. Încordarea crește cu fiecare clipă. <Vor reuși ei să surprindă sentinela fără să fie desoperiți?Ă După clipe care nu mai treceau, am auzit oarecare vânzoleală, nu prea departe de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
așa de simplu? l-am tatonat pe Toaibă. Cred, fiindcă garda unității de tancuri e în mâna noastră și unde mai pui că între timp am semnalat la cele două grupe ale noastre ca tot ce este mașinărie în perimetrul lizierei să fie oblojite cu niscai explozibil. Să îndrăznească domn’ sărjănt să chițcăie doar, că a mierlit-o. Înțelesu-m-ai, domn’ sărjănt?! Am înțeles! După dumneavoastră, domn’ sărjănt - l-a îmbiat Toaibă în zeflemea, împungându-l cu țeava pistolului în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fără cusur. Și ce trăgător! Am să-l țin lângă mine cu orice preț. Și nici nu știu cum să i-o spun. Da’ ce nevoie e să i-o spun? A priceput-o el încă de atunci de când cu tancurile din liziera de salcâmi. Păi n-a luat atunci <foarte bineă tot plutonul? Și cine a fost vioara întâi? El!... Oare trenul ista ne duce numai pe noi? N-au pus ei ditai garnitura de tren pentru treizeci de oameni. Uite ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
deplasezi. La lăsarera serii, veniți aici. Am înțeles, domn’ locotenent. Înserarea s-a lăsat pe nesimțite. Pe toată linia frontului era liniște ca în vremurile bune. Lui Toaibă i s-a părut că un militar inamic se deplasează spre stânga lizierei de pe creastă. Când a fost sigur că nu se înșală, a raportat locotenentului. Bine, Toadere. Din nou ni se confirmă că acolo este un observator de zi, care noaptea se retrage. Când toți cercetașii au fost prezenți, locotenentul a deschis
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
un grup motorizat - sigur de mare comandament - în frunte cu o tanchetă, care a trecut ultimul... În sens invers au trecut doar vreo cinci camioane goale. Când soarele aluneca spre asfințit pe derdelușul luminii aurii, Toaibă cu ai lui părăsea liziera pădurii, cu direcția „acasă”. * „Spune-mi, Toadere, îți mai amintești de toate misiunile de cercetare pe care le-ai îndeplinit cât ai fost pe front?” - l-a întrebat vocea care îi vorbea în vis noapte de noapte. Da... Până în acea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pot mișca de ici-colo, că altfel... Picior de lemn, nenicule, și gata! Către amiază s-a arătat și un pui de soare. Trenul s-a oprit de mai multe ori fără pricină sau cine știe?... În dreapta liniei ferate, dincolo de o lizieră de salcâmi, se afla o șosea. O coloană de militari mărșăluia în sens invers cu cel al trenului. La un moment dat, trupa a pornit să se răsfire ca o turmă de oi în care au dat lupii. Într-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
al nisipului abrutizat de soare. Aproape mașinal, m-am aplecat, am luat un pumn de nisip și l-am lăsat să curgă printre degete încet. Îl simțeam fierbinte și ostil. Undeva în depărtare, mi se păru că zăresc o altă lizieră. Apoi mi-am dat seama că mă înșelasem. Nu era decât linia uscată a orizontului. Deșertul acoperea totul. Până unde? M-am trezit izbucnind și eu într-un hohot de râs idiot din care nu mă mai puteam opri. Așadar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în țară, toată greutatea apărării rămăsese pe noi. Trebuia să atacăm nemții care se retrăgeau pe șosele. Ei cu armament modern, cu tancuri, noi cu niște pușcoace de pe vremea lui Pasvante. Ne-am așezat în linie de trăgători, la o lizieră, fiecare rememorând rugăciunile vieții. Norocul nostru, dar și al nemților, că și-au ales alt drum de retragere... Tot fugind de război, la 23 august ne-am trezit în primele linii. Am văzut primii oameni mitraliați. N-au fost multe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în aer. Cap de capră putea fi Ram, ca și cum i-ar fi spus mașinii pe nume. Dar nu. Cap de capră: trebuia să fie mai mult, dacă viața lui are vreun sens. Ajunge lângă River Run Estates, se strecoară prin liziera de sicomori. O ia pe poteca lungă, doi kilometri și jumătate de promontoriu plin de muște negre și de polen, lipsit total de protecție în fața vremii nemiloase. Râul se dă înapoi pe măsură ce se apropie de el. Grangurii îl iau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos se revărsa din niște ferestre enorme practicate în trunchiul unui arbore situat la liziera pădurii. Gosseyn se opri în umbra protectoare a unui tufiș și privi la ferestrele supraînălțate. Încă din roboplan, în ciuda exploziei de mânie, se hotărâse să urmeze indicațiile Mașinii jocurilor. Acum, el aștepta, dorind mai întâi să vadă dacă pe sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos se revărsa din niște ferestre enorme practicate în trunchiul unui arbore situat la liziera pădurii. Gosseyn se opri în umbra protectoare a unui tufiș și privi la ferestrele supraînălțate. Încă din roboplan, în ciuda exploziei de mânie, se hotărâse să urmeze indicațiile Mașinii jocurilor. Acum, el aștepta, dorind mai întâi să vadă dacă pe sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
spurcați!“. Și, de data asta, nu făcusem nimic și mi-a dat o palmă. De ce? Lasă, că ți-o coc eu ție! M-a luat la vânătoare, după vreo trei-patru luni de zile, ne-am dus la Pasărea, e o lizieră de salcâmi, a tras într-un iepure, eu am spus că mi-e frică, s-a dus el la tufa aia de mure, să-l scoată de-acolo, când s-a întors înapoi, îl așteptam cu arma lui. Cartuș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lângă alta casele cu acoperișuri de paie locuite de waregangi și grajdurile, împrejmuite de cercuri concentrice de grădini, vii, livezi de măslini și ogoare de cereale, legume, in și cânepă. După pășuni, oriunde te-ai fi dus, reîncepea pădurea, la liziera căreia grohăiau turme de porci. De-a lungul străzii ce trecea la o săgeată de arc de curte se aflau casele arimanilor, la oarecare distanță una de alta și toate împrejmuite cu garduri din pari, crengi și nuiele împletite. Aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
intrat repede în vorbă cu niște femei tinere și zâmbitoare, de sub fustele cărora au început să apară capete mici, de copii curioși. În sălașul boierului Chicoș, oamenii munceau câmpul de secară și aveau în grijă niște animale lăsate libere în liziera pădurii. Zogru a rămas aproape două săptămâni în sat, ajutând de la una la alta și ascultând seara povești despre crime înfiorătoare și magie. Într-o seară auzise și despre întâmplarea din pădure, ceea ce îi tăiase pofta de viață. Povestea Leșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de aprig pentru existență. Nu are nici o noimă, totuși el se zbătea. Se crampona de tubul de oțel, care era probabil foarte rece, pumnii Încleștați i se apropiaseră de urechile mari, de franjul de păr occipital care se zbârlea la liziera cheliei. Există capete pleșuve care‑și proclamă tăria. Așa fusese și capul lui Ravelstein. Dar acum devenise vulnerabil. Cred că era conștient de „priveliștea pe care o oferea”, vărsat peste bord, printr‑un soi de instalație navală, larg deschisă spaimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o simți, să nu mai facă nici, măcar, un pas! Pas-nepas, dar, iată, vânătorii sunt la a cincea bătaie, și, În afară de un corb, care croncănea pe deasupra, nimic, altceva, nu s-a dovedit a fi prin zonă. Din marginea ailaltă a lizierei de salcâm, la a șasea bătaie, de azi dimineață și până acum, seaude o trompetă. O trompetă, intonând, imnul vânătorilor. Asta Înseamnă, traduce, adjunctul șefului de grupă, adjunctul lui Apă de Maluri, deci, asta Înseamnă... că ... a sosit masa! Cum
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
săpun, pulverizîndu-le pieile obrajilor și ale gîtlejelor lor de angarale dichisite: - Pasagerii Cursei Otopeni-București sânt rugați să se grăbească spre locurile lor de îmbarcare! Ca o maimuțărire a celor sfinte, scrise la 2 Samuel 5:24, peste frunzarele duzilor din liziera autostrăzii se înfiripă și se apropie un vuiet de pași. Ochii vâscoși ai celor patru bagaje se bulbucaseră de teroare. Stăpânii acelor ochii, cele patru bagaje, fugiră mâncând pământul, încercînd să scape în direcția contrară. În cinci metri însă, vuietul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înrămată de-a lui Robin, jumătate pe jumătate de metru, fotografie pe care o urcară pe masă, proptind-o cu o prăjină. Deci Robin. Prima impresie. Un domn înalt, extrem de înalt, dacă nu cumva își petrecuse viața lăsîndu-se fotografiat pe lângă lizierele unor arbuști foarte pitici. 239 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Robin îi dăruise primul său șorț de frunze, primul ceasornic, îi predase primele lecții cum poate să apuce halca de carne crudă, fără să se rănească, întrebuințînd furculița. Să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Victor Giurgiu, în cartea Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor României, inventariază 14 funcții ale pădurii, cele mai multe cunoscute de strămoșii noștri; astăzi semnificative pentru majoritatea populației au rămas două: sursa de lemn și prilejul de ieșit la iarbă verde la liziera pădurii în zilele de sărbătoare<footnote Giurgiu, V. (1995), Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor României, Editura Arta Grafică, București. footnote>! - Mihail Berca apreciază că cele 392 de plante medicinale din flora spontană a României sunt incomplet valorificate în condițiile
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]