1,902 matches
-
narativ. E vorba de arta de a pătrunde în universul psihologic al glumei și de a pune în lumină contrastul dintre termenul obișnuit, banal și cel deviant (neprevăzut, surprinzător, extravagant sau excentric). Modalitățile infinite de a stârni râsul relevă abilitatea locutorului de a jongla cu semnificații și semnificanții, în producerea sensului comic, fie prin joc de cuvinte, calambur etc. la limita de jos a esteticității, fie de a crea paralelisme și comparații subtile prin aluzii, analogii, metalepse etc. la un nivel
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
receptorului. O dată în plus, calitatea ironiei determină o selecție a destinatarului pe criterii intelective care traduc, în fond, exigențele ironistului: intelectuală, spirituală, artistică. În discursul polemic, ironia echivalează cu o distanțare strategică față de obiect, adică un tertip care-i permite locutorului să adopte o poziție contemplativă. El se sustrage pentru o clipă turnirului, pentru a executa o reverență gratuită. Percepută astfel, deplasarea ironică relevă ispita abordării ludic-creative a lumii, așadar latura estetică și garantul artisticității ei. Din unghi etic, principala finalitate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
reconstituire a cadrului disputei este necesară, pentru înțelegerea motivației fiecărui discurs în parte și, implicit, a actului polemic global. Astfel, avem, din start, în afara oricărei alte conjuncturi evenimențiale, două tipuri umane, aflate la o distanță considerabilă unul de celălalt, doi locutori aparținând, în primul rând mental, unor lumi situate la antipod: o lume rațională, instituționalizată, ordonabilă, dependentă de temporal și deci reglementată de principii oricând susceptibile de intervenția umană, iar cealaltă lume: afectiv-empirică, autotelică, inefabilă, insubordonabilă, generatoare de sens estetic și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din acest unghi, textele polemice ale celor doi par marcate de un paralelism ideatic ireconciliabil, pentru că fiecare caută, mai întâi, să-și statueze public propria imagine și, totodată, să o discrediteze pe cea a adversarului său. În realitatea intradiscursivă, personajele (locutorul și interlocutorii asimilați proiecției sale) intră într-o opoziție manifestă, inegală, de vreme ce autorul real distribuie rolurile de erou vs. antierou într-o reprezentare pe care o manipulează după bunul său plac; în realitatea interdiscursivă, percepția opoziției centrale ține exclusiv de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ale polemicii antiiorghiste, să adâncim cercetarea pe două coordonate esențiale: dialogismul și, implicit, polifonia discursului și ocurența strategiilor polemice: argumentative, figurativ-expresive sau combinatorii. Dialogismul discursului polemic pune în lumină dinamica și tensiunea creată la nivelul textului de interferența diverselor instanțe locutorii, tot atâtea "voci" pe care enunțiatorul le convoacă în discursul său. Dintre figurile dialogismului inventariate și descrise succint de Marc Angenot, câteva apar în discursul polemic arghezian, însă suferind, evident, o particularizare contextuală. De pildă, mărturia sau apelul la solidaritatea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe care le induc, în special, ironia, sub toate formele ei, și parodia, ambele fundamentate pe o dubă enunțare. Așa cum am arătat în partea teoretică a demersului nostru, în enunțul ironic, din perspectiva aceluiași Ducrot, enunțiatorul se plasează antagonic în raport cu locutorul, prin faptul că spune un lucru și lăsă să se înțeleagă un cu totul altul. De pildă, în enunțul "[N.Iorga, n.n.] cheamă la judecată un gazetar care s-a îndoit de lumina domniei sale orbitoare", Arghezi își disimulează, evident, intenția
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Arghezi își disimulează, evident, intenția agresivă, printr-o poză admirativă al cărei fals statut creează o anume ambiguitate ușor solvabilă prin situarea secvenței între enunțuri tranzitiv-depreciative. În alt loc, ironia este marcată prin semnalizare grafică, fapt ce traduce dorința polemistului (locutorului) de a-i fi corect decodată atitudinea: "domnul Iorga adună peticele din care și-a compus timp de un an și jumătate campania de însănătoșire și moralizare literară (!) le lipește pe rând și semnează: N. Iorga". Iată dubla ipostaziere a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
atitudinea: "domnul Iorga adună peticele din care și-a compus timp de un an și jumătate campania de însănătoșire și moralizare literară (!) le lipește pe rând și semnează: N. Iorga". Iată dubla ipostaziere a polemistului în mesaj (ca enunțiator și locutor), primul descriind o acțiune pozitivă, iar cel de-al doilea repingând-o, ca absurdă. De asemenea, o altă sursă a dialogismului, în textul propus de noi spre analiză, dar și în multe altele aparținând acestei polemici, o constituie eterogenitatea textuală sau
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este, implicit sau explicit, adresat. Felul în care destinatarul percepe, înțelege și reconstruiește sensul enunțului, angajând, în toate aceste etape, un întreg arsenal cognitiv (în funcție de educație, cultură, disponibilitatea intelectivă și afectivă de a se plasa în orizontul de așteptare al locutorului), este responsabil de valorizarea estetică a, de pildă, literaturii autenticului, dependentă de realul-evenimențial și supusă perimării. Astfel că rezistența în timp a publicisticii scriitorilor, ca literatură non-ficțională, în genere, se verifică prin interesul pe care-l suscită nu numai la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
deliberată abatere, prin formulările echivoce, de la maxima conversațională a calității prin care se impune respectarea adevărului. Folosind procedee care țin de analiza discursului obținem o clasificare diferită a tipurilor de ironie în funcție de raporturile stabilite între actanții de pe scena comicului (A1: locutorul, A2: auditorul, A3: victima conștientă a ironiei, A4: pseudo-victima insensibilă la ironie). Din posibilele scheme actanțiale rezultă următoarele variante și caracteristici ale ironiei: A1 A2 A3: ironie pe seama unui al treilea care se găsește agresat (echivalează cu sarcasmul, conform retoricii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
podul casei "pentru a-l feri de pișcăturile albinelor și de corupția moravurilor noastre electorale"138. Deși nu este străin de procedeul dedublării instanțelor la polul emițătorului, stilul caragialian introduce, însă, întotdeauna, o supapă care dezamorsează raportul tensionat dintre poziția locutorului și a enunțiatorului și dezambiguizează perspectiva auctorială. Grăitoare, în acest sens, este explicitarea sintagmei "om cu noroc", desfășurată pe parcursul schiței cu acest titlu, prin istorisirea legată de proveniența averii d-lui Guvidi, transpusă în text cu aparentă imparțialitate: Fostul proprietar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spirituale telescopate, digresiunile, pulsațiile, repetițiile motivelor vizuale, rupturile scării sonore, evadarea Într-un niciunde mitic, formele de insistență (prim-planuri color, planuri de lungă durată, mișcări de du-te-vino), sunetele yin, sunetele yang, contrapunctul, aparatul deictic (balansul În patru trimițînd la locutor și la situația enunțării), tripartiția operațională a lui Grard Genette, vocile interioare, simultaneitatea și alternanța dintre conținut și conținător, penetrația imagistică, rapelurile culturale, verticalitatea Înclinată, extinderea sensurilor, destinderea lor, imaginile mentale, universul tulburător sincopat, expresionismul, impresionismul, onirismul, jocurile motivelor vizuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
urban față de mediul rural (374 față de 186); cooperativele românești angrenau un număr mare de capi de familie (1269472). Referitor la acest aspect, Mircea V. Pienescu făcea următorul comentariu: " Dacă socotim familia de 3 persoane, ajungem la un total de 3798316 locutori angrenați în mișcarea cooperativă. Dacă socotim populația României la 17 milioane locuitori, putem vedea că aproape 1/4 din populația țării este legată de cooperație"64. Tabelul 3.6 Situația cooperativelor din România în anul 1942 Felul cooperativelor Numărul : din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
însă o creație personală a autoarei; pe bloguri și forumuri se găsesc alte cîteva atestări, probabil independente: "mă refer, în genere, la problema lipsei trebilor sentimentale, respectiv singurătățuri și altele asemenea" (evil.weblog.ro, 15.09.2007) - exemplu interesant pentru că locutorul în căutare de devieri lingvistice folosește singurătățuri (în loc de singurătăți) alături de forma trebi (pe care o preferă curentului treburi); "nu mai bine pe muntele meu înzăpezit (...), feriți și de inundații, și de pene de curent și de sin-gu-rătățuri?" (forum.desprecopii.com
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
limbajului. În al patrulea rând, discursul este interactiv, se adresează unui interlocutor de la creare și până la enunțare, a cărui reacție este anticipată și în funcție de care se realizează. Rezultă că modelul comunicării nu este unul univoc, cu sens unic, de la un locutor spre un destinatar pasiv. De aceea, pe urmele lui Antoine Culioli 13, Maingueneau preferă termenul de co-enunțiator celui de destinatar, întrucât aduce pe poziții de egalitate actorii unui discurs, între care relațiile sunt de determinare reciprocă. Apoi, discursul este contextualizat
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
ele prin mass-media, pentru a putea evidenția confluențele dintre acestea. Considerăm că aplicarea metodologiei noastre și la alte ipostaze discursive poate elucida asupra relațiilor dintre diferite forme de discurs. Discursul politic Discursul politic este o formă discursivă prin intermediul căreia un locutor încearcă obținerea puterii în lupta politică, împotriva altor indivizi, grupuri sau partide 91. Din punct de vedere textual, Constantin Sălăvăstru identifică patru caracteristici: ambiguitatea intenționată, caracterul disimulat al mesajului, tonalitatea imperativă și substratul polemic 92. Ambiguitatea intenționată are un rol
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
114. Considerăm că manipularea se realizează, pentru fiecare act de limbaj, prin încălcări ale regulilor preliminare, de sinceritate și esențiale. Vom exemplifica această idee pe cazul actelor de limbaj asertive. Pentru aceste acte de limbaj, avem următoarea configurație: "regulă preliminară: locutorul trebuie să aibă dovezi că propoziția p este adevărată; regula de sinceritate: locutorul trebuie să creadă p; regula esențială: p reprezintă o situație reală"115. O intenție manipulatorie poate interveni la nivelul fiecărei reguli. În ceea ce privește regula preliminară, dacă locutorul nu
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
ale regulilor preliminare, de sinceritate și esențiale. Vom exemplifica această idee pe cazul actelor de limbaj asertive. Pentru aceste acte de limbaj, avem următoarea configurație: "regulă preliminară: locutorul trebuie să aibă dovezi că propoziția p este adevărată; regula de sinceritate: locutorul trebuie să creadă p; regula esențială: p reprezintă o situație reală"115. O intenție manipulatorie poate interveni la nivelul fiecărei reguli. În ceea ce privește regula preliminară, dacă locutorul nu are dovezi suficiente pentru a afirma un lucru și totuși îl afirmă, el
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
preliminară: locutorul trebuie să aibă dovezi că propoziția p este adevărată; regula de sinceritate: locutorul trebuie să creadă p; regula esențială: p reprezintă o situație reală"115. O intenție manipulatorie poate interveni la nivelul fiecărei reguli. În ceea ce privește regula preliminară, dacă locutorul nu are dovezi suficiente pentru a afirma un lucru și totuși îl afirmă, el prezintă dovezile parțiale de care dispune, considerând că vor trece ca incontestabile. Poate fi vorba de argumente care sunt imposibil de verificat sau se omiterea unor
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
cazuri, se valorifică amănunte neesențiale în detrimentul esenței, se amestecă faptele, opiniile, persoanele, astfel încât să fie folosită cu succes generalizarea. Prin toate aceste modalități, comportamentul ființei umane se poate plia pe interesele unuia sau altuia dintre inițiatori. În ceea ce privește regula sincerității, când locutorul nu crede o propoziție p și totuși o pronunță, putem avea de-a face cu exploatarea resurselor minciunii. Un exemplu în acest sens poate constitui situația următoare: în decembrie 1989, populația Timișoarei protestează față de regimul comunist. Imediat apar cifre cu
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
pertinentă posibil"sofismele de limbaj. Încălcarea regulilor discuției critice se poate face cu intenție manipulatorie pentru că, în acest fel, se realizează cu totul alt scop decât cel de a comunica. Se vizează înfrângerea discursivă a adversarului, umilirea lui, afirmarea superiorității locutorului. Ne vom opri la prima regulă: "partenerii nu trebuie să împiedice exprimarea sau punerea la îndoială a punctelor de vedere". Încălcarea acestei reguli conduce la sofismele de confruntare, care constau în manifestări precum: "interzicerea prezentării unor puncte de vedere; declararea
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
1.1. Prezentarea unor evenimente care nu s-au petrecut în realitate Prezentarea unor evenimente care nu s-au petrecut în realitate poate lua, la nivelul tehnicilor utilizate, următoarele forme: minciuna și amalgamul adevăr-fals. Minciuna este un enunț prin care locutorul încearcă să-i convingă pe receptori de adevărul unei propoziții pe care o crede falsă. Atunci când se emit judecăți de această natură, intenția este una manipulatorie. Nu este necesar ca tot ceea ce spune emițătorul să fie fals, ci este suficientă
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
sensul concretizării, în însăși mișcarea aleatorie a textului, a unei experiențe existențiale multiplu dimensionate. Iar actul scrierii poemului este prezent, nu întâmplător, cum se va vedea, ca factor dinamic în punctele de rezistență ale textului, într-o semnificativă identificare a „locutorului” cu discursul devenit act vital, instaurându-se sub ochii cititorului ca realitate sui generis, construită în chiar procesul relaționării cuvintelor. „Cifrul de concrete”, despre care G. Călinescu crede că sunt „numite greșit imagini”, există, dar în alt sens: cel puțin
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sunt doar câteva spicuiri din cele zece poeme ale Invitației la bal. La rândul lor, cărțile următoare abundă în astfel de imagini ale unor multiple și permanente deschideri ce fac permeabile limitele, asigurând comunicarea intersubiectivă, întrepătrunderea obiectelor. În Colomba, subiectul locutor pare situat mereu la o răspântie de drumuri, în centrul unei simbolice roze a vânturilor: „drumuri se-ncrucișează ca ochii”, „obrazul tău desface lungi câmpuri de secară”, „zboruri întretăiate în cremene cum lănci”, „spre tine-n peisagiu mi-am descuiat
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
frâncești”, unelte, postav, dar mai ales haine și pălării „frâncești” apar frecvent În documente și, desigur, În vocabularul comun. Dincolo de faptul că atestă circulația mărfurilor și a oamenilor, menționarea frecventă a „hainelor” și a „pălăriilor frâncești” ne semnalează faptul că locutorii români care foloseau acești termeni conștientizau diferențele majore de civilizație pe care le presupuneau respectivele elemente. O accepțiune a termenului „frânc” este și cea de „cel care poartă pălărie, indiferent de națiunea căreia Îi aparține”, fapt care dovedește plasarea frâncului
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]