402 matches
-
tatălui, îi va împărtăși lui Russell acea preocupare sub semnul căreia pare să fi stat întreaga sa viață de acum înainte: „Poate crezi că este o pierdere de timp să reflectez asupra propriei mele persoane, dar cum pot să fiu logician dacă nu sunt încă om? Înainte de toate trebuie să ajung la o relație în termeni clari cu mine însumi.“25 Ducând mai departe acest gând, reflectând asupra raportului dintre autenticitatea gândurilor filozofice și autenticitatea vieții celui care le formulează, va
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
personalitate puternică, înzestrat cu mult temperament și cu puțină răbdare, nu putea avea succes într-o activitate publică decât într-un mediu deosebit de tolerant. Întors la Viena, se va gândi de aceea la Cambridge. Deja atunci când Frank Ramsey, un tânăr logician de la Cambridge, care fusese implicat în traducerea engleză a Tractatus-ului, l-a vizitat, în 1923, Wittgenstein îl rugase să se intereseze dacă cele șase semestre în care a studiat înainte de război cu Russell, precum și cartea sa, ar ajunge pentru obținerea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
însă de formulări din partea finală a lucrării, de exemplu, de propoziția 6.45: „Contemplarea lumii, sub specie aeterni este contemplarea ei drept întreg - un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg este misticul.“ Cel puțin Russell, pentru care Wittgenstein era un logician de geniu despre care a crezut că împărtășește orientarea generală a gândirii sale, nu și-a ascuns nedumeririle și rezervele pe care le-a avut citind manuscrisul și discutându-l apoi cu Wittgenstein. Ele și-au găsit expresia într-o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în același timp. Ray Monk, autorul celei mai cuprinzătoare biografii a lui Wittgenstein, scria despre Tractatus, într-o lucrare recentă: „Este în mod sigur una din cele mai enigmatice mostre de filozofie care a fost publicată vreodată: prea mistică pentru logicieni, prea tehnică pentru mistici, prea poetică pentru filozofi și prea filozofică pentru poețiă“12 2. Care este obiectivul central al lucrării? Tractatus-ul conține considerații logico lingvistice, ontologice și etice. Un punct de plecare în încercarea de a obține clarificări asupra
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
l-a ales inițial Wittgenstein a fost Der Satz. Abia în faza finală a redactării cărții l-a înlocuit cu Logisch Philosophische Abhandlung [Studiu logico filozofic].) Pentru tânărul Wittgenstein, care a fost în același timp elevul celor mai de seamă logicieni ai vremii, al lui Frege și al lui Russell, și un fiu al Vienei, determinarea a ceea ce este o propoziție avea o însemnătate covârșitoare. O asemenea determinare făcea posibilă delimitarea a ceea ce „poate fi spus“ de ceea ce „nu poate fi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
va reține și modul detașat în care are loc aici raportarea la opera din tinerețe. În § 23, de exemplu, se aprecia drept „interesantă“ compararea a ceea ce se spune aici despre varietatea genurilor de cuvinte și propoziții cu ceea ce au spus logicienii despre structura limbajului și se adaugă în paranteză: „De asemenea și 196 GÂNDITORUL SINGURATIC * Toate citatele din Cercetări filozofice sunt date după traducerea românească de M. Dumitru și M. Flonta, Humanitas, București, 2003. autorul scrierii Logisch-Philosophische Abhandlung.“ Se relatează că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și au o forță de convingere căreia ne putem cu greu sustrage. Este, mai întâi, poziția autorilor care cred că opera de tinerețe reprezintă contribuția cea mai constructivă și mai importantă a lui Wittgenstein în filozofie. Mulți dintre aceștia sunt logicieni eminenți. O versiune deosebit de brutală a acestei poziții a fost formulată de Bertrand Russell, în autobiografia sa intelectuală, scrisă după moartea lui Wittgenstein. Pentru logicianul Russell, fascinația pe care au început s-o exercite idei comunicate de Wittgenstein mai întâi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cea mai constructivă și mai importantă a lui Wittgenstein în filozofie. Mulți dintre aceștia sunt logicieni eminenți. O versiune deosebit de brutală a acestei poziții a fost formulată de Bertrand Russell, în autobiografia sa intelectuală, scrisă după moartea lui Wittgenstein. Pentru logicianul Russell, fascinația pe care au început s-o exercite idei comunicate de Wittgenstein mai întâi prin lecțiile sale, iar apoi prin apariția, în 1953, a Cercetărilor a rămas ceva de neînțeles. Rareori un filozof l-a judecat atât de aspru
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
UN WITTGENSTEIN II? 203 Mi se pare interesant de observat că, referindu-se la gândirea mai târzie a lui Wittgenstein, Russell nu avea nici o îndoială că înțelege foarte bine despre ce este vorba. Siguranța lui contrastează cu reținerea unui alt logician, a lui G. H. von Wright. Acesta ezita să formuleze verdicte despre ceea ce admitea că s-ar putea să nu înțeleagă bine. El scria, în Introducerea volumului său de studii consacrate lui Wittgenstein: „Nu am fost în stare să-l
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
va trebui să distingem între semnificația unui nume și purtătorul lui.42 Iar posibilitatea de a preciza într-un mod satisfăcător semnificația unor cuvinte nu reprezintă o justificare pentru a vorbi în general de „semnificația cuvintelor“, așa cum obișnuiesc să facă logicienii. „Există multe cazuri în care pot spune că un cuvânt este folosit în câteva sensuri și pot să dau o definiție. Dând o definiție pot doar să vă dau o folosire a cuvântului în termenii altor cuvinte, ale căror folosiri
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ajuns să vadă lucrurile în acest fel, preocupări ca aceea de a identifica o „formă generală a propoziției“ își vor pierde orice putere de atracție. Pe măsură ce se desprinde de supozițiile și ideile călăuzitoare ale Tractatus-ului, Wittgenstein înclină să considere viziunea „logicianului“ asupra limbajului, acea viziune pe care o acceptase în mod neproblematic, drept o perspectivă idealizantă, care ipostaziază anumite trăsături și face abstracție de altele, cele care nu pot fi integrate în scheme simple. În Tractatus este acceptată în mod tacit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în filozofie dificultăți pe care nu le avem în viața curentă sau în știință, răspunsul Tractatus-ului și cel pe care îl găsim în scrieri mai târzii sunt foarte diferite. În Tractatus, Wittgenstein împărtășea punctul de vedere al lui Russell, al logicienilor moderni în general, acela că limbajul deghizează gândurile, generând aparențe înșelătoare cu privire la forma lor logică. Încă din primii ani după reluarea activității filozofice, perspectiva lui va cunoaște o schimbare radicală. În lecțiile sale din anii ’30, Wittgenstein compara limbajul EXISTĂ
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
putea fi înlăturat numai prin dobândirea unui synopsis asupra multor banalități, a unor lucruri știute de toți oamenii. Este înșelător să credem că ceea ce ne poate ajuta când suntem într-o asemenea situație este analiza, așa cum este ea practicată de către logicieni. În știință analiza este folosită de obicei pentru a descoperi noi fapte, de exemplu că apa este constituită din hidrogen și oxigen, în timp ce în filozofie noi cunoaștem de la început toate faptele de care avem nevoie.26 272 GÂNDITORUL SINGURATIC 2
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și va deveni studentul său la Cambridge, și până la moartea sa, în 1951, în desfășurarea raporturilor lor intelectuale și personale putem distinge în mod schematic trei perioade: o primă perioadă, foarte scurtă, în care Wittgenstein a fost discipolul și colaboratorul logicianului Russell, precum și prietenul său apropiat, o a doua perioadă, în care producerea manuscrisului Tractatus-ului și reacția lui Russell față de acest manuscris vor conduce 320 GÂNDITORUL SINGURATIC la o delimitare clară a pozițiilor, și a treia perioadă, perioada ce urmează întâlnirilor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
al gândirii epocii, aproape de Russell și de „filozofia analizei logice“ în genere, în primul rând pe temeiul presupusei sale orientări antimetafizice, trec cu vederea delimitări care sunt lipsite de orice echivoc. În tinerețe, Wittgenstein l-a apreciat pe Russell ca logician. Dar deja în perioada discuțiilor lor asupra Tractatus-ului i-a fost clar cât de ireconciliabile sunt pozițiile lor filozofice. Unui profesor de filozofie, pe care l-a cunoscut cu ocazia vizitei sale în America, Wittgenstein îi spunea că se miră
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
rămas însă o enigmă. În autobiografia intelectuală, pe care a publicat o după moartea lui Wittgenstein și după apariția Cercetărilor, Russell nu-și ascunde nedumerirea că Wittgenstein a putut să nesocotească cea mai de seamă dintre înzestrările sale, talentul de logician. Pe Russell îl surprindea nu numai că nu a găsit nimic interesant în Cercetări (ceea ce se spune aici afirmativ i s-a părut banal, remarcile critice neîntemeiate), ci și interesul pe care l-a stârnit această lucrare în lumea filozofică
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
378 GÂNDITORUL SINGURATIC consacrată Cercului de la Viena, Friedrich Stadler, comparându-l pe Wittgenstein cu Carnap, formulează concluzii sensibil diferite, scriind: „Pe de o parte, Wittgenstein cel extrem de scrupulos, năzuind spre moralitate, gândind aforistic, de cealaltă parte, gânditorul sistematic cu program, logicianul rece și empiristul cu ambiții luministe, ca prototip al modernității filozofice. Îl vedem astfel la un pol pe sensibilul gânditor solitar, pentru care critica limbajului, claritatea și exactitatea sunt o preocupare morală, la celălalt pe intelectualul care este obișnuit să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
gogonată: "Nu știu deloc să mint și am fost toată viața un mincinos" (Carey 1985:11), cititorul își dă seama imediat că Badgery este de fapt un mincinos fără pereche, și nu un simplu cretan. În loc să ceară ajutorul teoreticienilor criticii, logicienilor și filosofilor moralei, sociologul interesat de studiul minciunii ar putea fi tentat să creadă că teoreticienii jocului, care au analizat Dilema prizonierului și Lașuș (Kuhn 1963:335; Schelling 1960), i-ar putea oferi un sprijin filosofic util. Din nefericire, teoria
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
au fost problemele biologiei și ale demografiei, dar mai ales problemele populațiilor, în înțelesul cel mai larg al noțiunii, dovedind legături strânse, dar greu de formalizat, între matematică și biologie! În acest sens, în anul 1854, irlandezul George Boole (1815-1864) (logician, matematician și filosof britanic, creator al logicii moderne) sublinia că: Variațiile stării timpului, erupțiile vulcanilor, apariția dăunătorilor sau a unor boli epidemice în regnul animal... refuză să se supună unor legi regulate și sesizabile... Învățăm că în imperiul necesității nu
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
Cibernetica a stîrnit un mare entuziasm și speranțele cele mai necugetate. Oamenii de știință încercau să fondeze o știință a spiritului. În afara articolului lui Wiener, Rosenblueth și Bigelow, un alt articol, semnat de Warren McCulloch (neurofiziolog) și de Walter Pitts (logician) a reprezentat punctul de plecare a numeroase discuții în cadrul conferințelor Macy: A logical calculus of ideas immanent in nervous activity (Un calcul logic al ideilor imanente în activitatea nervoasă)43. Chiar dacă nu a avut succes la apariție, în 1943, a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Domenach, Jean-Pierre Dupuy și Paul Dumouchel (filosof canadian), în timp ce a doua era constituită din membrii apropiați ai LDR, precum Isabelle Stengers și Francisco Varela. Jean-Pierre Dupuy a organizat, încă de la începutul CREA, o formare intensivă de trei ani în logică; logicianul Daniel Adler a fost inclus în echipa CREA. Alți cercetători, în majoritate reprezentanți ai filosofiei analitice, au fost integrați în CREA: Dan Sperber, François Récanati, Pierre Jacob, Pascal Engel, Joëlle Proust, care formează încă echipa actuală a CREA. Acești filosofi
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
inclus Pisicile sunt muritoare, deci Socrate este o pisică și are patru labe, la fel ca un cîine care, prin urmare este și el o pisică de fapt "pe la două după-amiaza, oare ce făcea Socrate?"... Între silo gismul aiuritor al Logicianului lui Ionesco și silogismele amărăciunii lui Cioran, ar fi, poate, un loc și pentru pisica lui Schrödinger, metaforă a paradoxului perfect, imagine a neputinței realului (cel puțin a realului care ne e accesibil prin simțuri) și a atotputerniciei limbajului și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sale să creadă că, în timpul nopții, avem capul în jos și picioarele în sus, ar putea scrie pe această chestiune multe cărți frumoase, dar în rest va umbla ca toată lumea. Vă cred. Altfel ar fi repede pedepsit pentru că este un logician prea bun. În același fel, un om care s-a convins că banii sunt bogăția reală ar muri curând de foame dacă ar fi consecvent până la capăt. Înțeleg că, în practică și sub influența interesului personal, consecința funestă a actului
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
orice interpretare nouă. Ca și scrisul oricărui alt geniu... (Mircea Eliade) 4.1. Semioza delimitări conceptuale Desemnând în mod curent procesul de denotare a obiectelor cu ajutorul semnelor, termenul de semioză (gr. semeiosy >semeiosis) este pus în circulație de filosoful și logicianul american Charles Sanders Peirce, fiind asumat ulterior de Charles Morris, Thomas Sebeok, Umberto Eco ș.a. Pentru Peirce, semioza definește o acțiune sau o influență care implică cooperarea a trei factori: semnul, obiectul și interpretantul 242, fără ca această influență să se
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
alte trei elemente a modelului semiotic: transmițătorul, receptorul și zgomotul, cu funcții specifice de codificare, decodificare, respectiv de perturbare. Se ajunge astfel la nouă parametri ai procesului de semnificare. Ulterior, prin distincțiile între intensiune și extensiune, operate de filosofi și logicieni precum Frege, Carnap, Peirce, schema situației de comunicare se amplifică cu alte două variabile, integrând doisprezece factori. Fără ca ponderea acestor parametri să fie egală în cadrul unei situații de comunicare, prezența lor este inerentă oricărui proces de semnificare. Necesitatea unei reprezentări
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]