1,002 matches
-
își dezvăluie dragostea pentru Elvira și declara celorlați bandiți că dacă aceasta nu va putea să-i fie alături, el nu va mai putea continua să trăiască. Aria Ernani, Ernani involami - din actul I, scena 2 Rol : Elvira, nepoata și logodnică lui Don Ruy Gomez de Silva Rezumat: Elvira este îndrăgostită de Ernani, dar este logodita cu unchiul ei de Silva. Ea și-ar dori ca acesta să înceteze să o hartuiască și să o lase în pace să se gândească
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
actul I în Franța, celelalte acte în Spania; Versiunea în 4 acte: Spania; anul 1560 Personaje: Filip ÎI, (baș), Regele Spaniei; Don Carlo, (tenor), fiul lui Filip ÎI,; Elisabetta di Valois, (soprana), fiica Regelui Franței, soția lui Filip ÎI, inițial logodnică lui Don Carlo ; Rodrigo, (bariton), Marchiz de Posa, prietenul lui Don Carlo; Eboli, (mezzo-soprana), prințesa; Marele Inchizitor (baș); Contele de Lerma, (tenor), ambasadorul Spaniei; Deputați din Flandra, (bași); O voce din Ceruri, (soprana); Stafia Împăratului Carol al V-lea (baș
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și Spania de la Chateau-Cambrésis, se stipula că Infantele Spaniei, Don Carlo 1/, fiul Regelui Filip II2/ urma să se căsătorească cu Elisabeta de Valois 3/, fiica Regelui Franței, Henric II4/. Don Carlo, ajuns incognito la Fontainebleau, pentru a își întâlni logodnică, spionează vânătoarea regală la care ea participa. O zărește însoțită de pajul ei, Tebaldo, si constată că este mai frumoasă decât ar fi îndrăznit să spere vreodată (Io la vidi, al suo sorriso). Tânărul o abordează pe Elisabeta sub pretextul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
se sinucide și moare în brațele lui Filip al II-lea. Voce : tenor Fach : spinto Loc de desfășurare : o galerie din Mănăstirea Sân Giusto, în Extremadura, 1559 Rezumat : În timp ce tatăl său, Filip, se căsătorește în capelă mănăstirii cu fosta să logodnică, Elisabeta de Valois, Don Carlo se întreabă disperat ce-i mai rămâne de făcut în viață tristă care îl așteaptă. Io l' ho perduta! Io l' ho perduta! O potenza supremă! Un altro... ed è mio padre... un altro... e
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ipoteză de lucru originală. De altfel, romancierul s-a impus atenției comentatorilor și recenzenților săi din presa franceză de specialitate tocmai prin interpretarea originală a unor motive și teme ce valorificau fondul ideatic al folclorului românesc. La Fiancée du silence [Logodnica tăcerii] reia, bunăoară, pe un plan mereu productiv în mentalitatea noastră specifică, mitul mioritic, păstrând tonalitățile simbolic-poematice inițiale. Le Pauvre d’esprit [Săracul cu duhul] exploatează, într-o viziune alegorică modernă, parabola lui Păcală, punând accentul pe resursele creatoare ale
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
îi hrănea și îi justifica furia rece. Între ultimele lui scrieri se numără o serie de povestiri fantastice, redactate în cea mai mare parte în franceză (manuscrisul romanului-mozaic Le Rouleau diaphane datează din 1986), în italiană sau, în colaborare cu logodnica sa, Hilary Wiesner, în engleză, publicate între 1988 și 1991, fie în reviste, fie în volumul La collezione di smeraldi (1989). Remarcabile nu doar prin calitatea lor literară, textele sunt concepute în sensul încifrării poetice a unui amplu florilegiu de
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
care acesta i-o promisese de mult, puse să-l treacă pe Ivanco în lista de rang a celor mai apropiate rude ale dinastiei domnitoare și-l încărcă cu prerogative și averi. Fiindcă nunta nu se putea face încă cu logodnica Teodora, ce era în vrâstă copilărească, pețitorul nerăbdător își aruncă privirea lacomă asupra mumei logodnicei sale, văduva Anna, care era în floarea vârstei și peți cu dinadinsul mâna ei, socotind că în locul mielușelului sugător e mai bună oaia mumă, crescută
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de rang a celor mai apropiate rude ale dinastiei domnitoare și-l încărcă cu prerogative și averi. Fiindcă nunta nu se putea face încă cu logodnica Teodora, ce era în vrâstă copilărească, pețitorul nerăbdător își aruncă privirea lacomă asupra mumei logodnicei sale, văduva Anna, care era în floarea vârstei și peți cu dinadinsul mâna ei, socotind că în locul mielușelului sugător e mai bună oaia mumă, crescută și folositoare. Între acestea el era de mare folos romeilor în campaniile lor și ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu voia s-auză de pace decât sub următoarele două condiții: întîi, să i se recunoască prin diplomă împărătească de întărire toate orașele și ținuturile câte le luase pîn-acum în posesiune; al doilea, să i se trimeată cu insignii împărătești logodnica sa, prințesa Theodora. Împăratul încuviință într-adevăr aceste condiții și atât el cât și Ivanco întăriră prin jurământ solemn învoiala. Împăratul trimise acuma pe Alexie, cel mai în vârstă ginere ce-l avea, să-i ducă lui Ivanco această solie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din protivnicii aliați și să izoleze în acest chip pe cellalt, paralizîndu-l. Chrysos, mrejuit cu mult meșteșug, se dispune spre pace și concesii, se-mpacă 96 {EminescuOpXIV 97} cu-mpăratul, i se promite de soție nepoata împăratului, Teodora, care fusese logodnica lui Ivanco și care într-adevăr i se și dă în primire. Acum abia izbutiră trupele împărătești să reia în posesiune Pelagonia și Prilapos, să-l gonească pe Kamytzes din Tessalia și parte să-l învingă-n lupte, parte să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un banal spital devine „Casa lui Hipocrate”. Glisarea între real și imaginar, mitologie și biografie, erotismul sunt teme care circulă în toată creația poetului. Nesemănând deloc cu Beatrice, cum s-a afirmat, femeia din poezia lui I. e mai curând „logodnică de-a pururi, soție niciodată”, ca în poezia lui Tudor Arghezi. Că partenera lui Ulise nu e Penelopa, spune direct poetul - femeia care ocupă scena în poezia lui e Miriamida, inspiratoare a unei iubiri mai degrabă carnale decât spirituale, antipodul
IZBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
Dacia și Albatros. Ulterior, G. recuperează o parte a prozelor, incluzându-le, alături de jurnalele anilor 1975-1989 și de secvențe eseistice și publistice, în cartea intitulată Fragmente salvate (1975-1989) (1996). După o lungă așteptare, culegerea inițială este (aproape) integral reconstituită în Logodnica mecanicului Gavrilov (2002; Premiul Filialei Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor). De obicei concise, concepute riguros și auster până la rigiditate, narațiunile „lucrează cu imagini «anamorfozate»” (Ioan Holban). Autorul, observator atent al cotidianului, mizează pe sugestiile simbolice ale unor întâmplări mărunte dezvoltate fie
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
cu răul), mai mult, hipersensibil, nevrotic decât un revoltat furios. Prozatorul construiește parabole delicate care traduc stările (acțiunile) personajului, ca în Fluturele alb, sau înscenează „comediile” inocente (care sfârșesc adesea rău) ale acestuia, ca în Mera Maria, Oameni de iarnă, Logodnica mecanicului Gavrilov. Tema singurătății, a inadaptării și a universului compensator este reluată în microromanul Scene din viața lui Anselmus, compoziție migăloasă, în trepte, executată cu finețe. Narațiunea, mai mult o suită de scene, înfățișează o lume stranie, reprezentată prin personaje
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
salvate (1975-1989), pref. Vladimir Tismăneanu, Iași, 1996; Propoieziții, Satu Mare, 1998; Exerciții de tragere cu pușca de soc, Pitești, 1998; (Re-)citindu-l pe Eminescu. În umbra Timpului, Bistrița, 2000; OftalMOFTologia sau Ochelarii lui Nenea Iancu, postfață Mircea Muthu, Cluj-Napoca, 2002; Logodnica mecanicului Gavrilov, Cluj-Napoca, 2002. Antologii: Șase basme minunate toate într-o singură carte..., [Brașov], 1989; Repere ale gândirii românești, pref. Alexandru Surdu, Cluj-Napoca, 2003 (în colaborare). Repere bibliografice: Alexandru Mușina, Brașov. „Cercul literar 19”, TR, 1982, 28; Liviu Petrescu, Debuturi
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
i se cuvine, București, 1970; Edmondo de Amicis, Cuore, București, 1971 (în colaborare cu George Lăzărescu); Luigi Ugolini, Lorenzo Magnificul, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1971, Romanul lui Caravaggio, București, 1976, Divina nebunie, București, 1993, Fra Diavolo, București, 1998; Carlo Cassola, Logodnica lui Bube, București, 1974; Ruggero Zangrandi, Trenul de Brennero, Iași, 1974; Antonio Fogazzaro, Daniele Cortis, București, 1975; Sabatino Moscati, Lumea fenicienilor, București, 1975, Vechi imperii ale Orientului, București, 1982; Alessandro Manzoni, Doamna din Monza, București, 1977; Lydia Ugolini, Întâmplările unui
LAZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287762_a_289091]
-
îi adună versurile din periodice într-un mic volum, Poezii postume (1908). Fire delicată, el se lasă în voia imaginației, cel mai adesea în liniștea adâncă a nopților, când evocă și iubirea duioasă, eterată, tristețea lăsată de moartea neașteptată a logodnicei. Căutarea sensului vieții, contemplarea senină a morții, pierderea iubitei generează o stare nostalgică, o durere resemnată. Tonul coborât, melodios, hipnotic uneori, precum și desele aluzii metaforice fac să se infiltreze aproape pretutindeni sentimentul morții, transformând starea lirică într-o comunicare cu
ROBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
memorandist, intelectual cu studii filosofice și înclinații mistice din cauza educației religioase primite în copilărie. La izbucnirea războiului, ca singur fecior al familiei, rămâne acasă. Se angajează voluntar dintr-o reacție de orgoliu masculin, vrând să-și demonstreze curajul în ochii logodnicei sale, care admira uniformele ulanilor. Pe front se comportă exemplar, capătă decorații, e omul „datoriei”. Membru al tribunalului militar, nu are nici o reținere să osândească orice abatere de la obligațiile ostășești, chiar cu sentința capitală. Prima scenă din carte este în
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
toate, victime ale opresiunii naționale. Dimpotrivă, R. manifestă o rară înțelegere pentru toate categoriile de năpăstuiți pe motive șovine, așa cum o dovedește și nuvela Ițic Ștrul, dezertor. Prin Pădurea spânzuraților, unde pe Apostol Bologa îl plâng, la execuție, noua lui logodnică, o țărăncuță unguroaică, tatăl ei și consătenii lor, trece un intens sentiment de compătimire umană. Nu o dată interesul arătat de autor naturalismului aduce la suprafață, în planul investigațiilor psihologice, mișcările interioare obscure, determinările inconștiente, instinctuale, o intuiție freudiană, prozatorul având
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
de texte și manuscrise vechi, mai puțin cunoscute sau inedite, cu trimitere precisă la trecutul ținutului. Sunt reluate astfel poeziile religioase ale lui George Coșbuc și Octavian Goga, pagini dintr-o lucrare din 1807 a iluministului arădean N. Horga-Popovici, nuvela Logodnica contelui Stuart semnată de poeta și prozatoarea bihoreană Lucreția Suciu-Rudow, fragmente privitoare la români din cronica lui Anonymus Notarius, corespondența dintre Emil Turdeanu și Mircea Eliade, o scrisoare a poetului George A. Petre, stabilit la Oradea, către scriitorul maghiar L.
LUMINA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287912_a_289241]
-
umilințelor îndurate de înaintașii ei obscuri, apăsați și diprețuiți. Trezită în ființa studentei, nepoata hingherului Sbilț se dezlănțuie năprasnic. Bunicul ei „pedepsea” făcând „hăț cu sbilțul”. Printr-o stratagemă Tofana îl atrage pe Rudy, după miezul nopții, în camera Crinei, logodnica lui și prietena ei, și, pentru ultima oară, îi cere imperativ să se însoare cu ea. Scena, construită cu o măiestrie remarcabilă, atinge culmea intensității dramatice. Jocul sentimentelor amândurora devine foarte complex. Respinsă de Rudy, Tofana, care sperase într-o
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
Salonul diplomaților, București, 1982; Un om de milioane, București, 1983; Niciodată nu e prea târziu, București, 1984; Un om insuportabil, București, 1984; Comoara din pădure, București, 1986; Întâlnire peste ani, în Tezaurul. 9 piese într-un act, București, 1986; O logodnică dificilă, în Arta dialogului. 9 piese de teatru scurt, București, 1987; Pe aici nu se trece, în Patru piese într-un act, București, 1988. Traduceri: G. Ciprian, The Man with the Hack, București, 1960; Alexandru Kirițescu, The Magpies, București, 1960
STOENESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289942_a_291271]
-
ale unui „studiu dramatic” extins, dominat de o viziune a lumii în care „prădăciunea” și spectacolul ei sunt legea supremă (Mihai Cimpoi). La polul opus se află fatalitatea alienantă a pasiunii din drame și tragedii (Magdalina păcătoasa, Răzbunarea unei nebune, Logodnica țarului), susținută în planul construcției de contrastul și de situațiile limită specifice romantismului, dar minată de convenționalul constantei tendințe moralizatoare. Unele piese au fost interpretate la Cernăuți de Societatea „Armonia”. Povestirile din volumele Trei suveniri (1890), Caleidoscop literar (1895) și
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
puternicului neam al Craioveștilor. Registrul de socoteli al Sibiului nota, la 15 ianuarie 1526, că „s-a dat un vas cu vin, 20 de boi grași și opt măsuri de lemne la nunta fetei celei mai mici a lui Basarab, logodnica domnului voievod al Transalpinei”, iar la 17 ianuarie (ceea ce înseamnă că nunta - a cărei iminență o anunța și Curtea regală maghiară - nu putuse avea loc pe 11 ianuarie 1526, cum credea cineva) că s-a dat „un vas de vin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Simion Alterescu); Serghei Krutilin, Amintiri din Lipiaghi, București, 1965 (în colaborare cu Maria Roth); Hippolyte Taine, Pictura Renașterii în Italia și alte scrieri despre artă, pref. trad., București, 1968, Filosofia artei, introd. Silvian Iosifescu, postfața trad., București, 1973; Alexandr Ceakovski, Logodnica, București, 1969 (în colaborare cu R. Vasilescu-Albu); Stendhal, Roma, Neapole, Florența, pref. trad., București, 1970; Henri Focillon, Anul o mie, București, 1971. Repere bibliografice: Mihai Dinu Gheorghiu, Biografie și roman, CL, 1975, 11; Virgil Nemoianu, Reușita încercării, VR, 1975, 11
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
și eroilor neamului sunt câteva dintre însemnele unei lirici „de o cumințenie desăvârșită” (G. Călinescu). SCRIERI: Albastru, București, 1902; ed. 6, Bârlad, 1918; La arme!, Bârlad, 1913; Balade, București, 1919; Patria, Sibiu, 1924; Poezii alese, București, 1924; Tinereță, Craiova, 1924; Logodnica lui Vifor, București, 1935; Sonete, București, 1938; Versuri, îngr. Ion Popescu, pref. G. G. Ursu, București, 1968. Repere bibliografice: Al. Antemireanu, „Albastru”, „Epoca”, 1902, 1931; Wega [Victor Anestin], „Albastru”, „Tribuna familiei”, 1902, 16; Ilarie Chendi, „Albastru”, CL, 1902, 9; Iosif
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]