494 matches
-
realizării protecției de bare cu schemă simplificată (art. 154.c), protecțiile maximale de curent vor fi direcționale. Articolul 161 În stațiile cu tensiunea de 110 kV sau mai mare, celulele cu transformatoare de curent și întreruptor de cuplă transversală, cuplă longitudinală sau cuplă longo-transversală vor fi prevăzute, de regulă, cu câte un releu numeric incluzând următoarele funcții de protecție: a) protecție de distanță cu blocare la pendulații (v. art. 30); ... b) protecție maximală de curent (pe trei faze și nul), cu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/249409_a_250738]
-
Articolul 3 Proiectarea și realizarea soluțiilor tehnice inginerești de amenajare a cursurilor de apă trebuie să țină seama de dinamica acestora și să respecte conceptele ecologice cunoscute, prin care cursul de apă este considerat un sistem continuu cu conectivitate hidrologică (longitudinală, laterală și verticală) și cu regim variabil în timp. Articolul 4 Temele de proiectare și specificațiile tehnice vor prevedea, în mod obligatoriu, condiții pentru analizarea soluției în mai multe variante tehnice, încadrate într-o marjă de echilibru acceptabilă pentru cursul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/189972_a_191301]
-
are un ancadrament de piatră format din trei părți, două laterale și una de închidere în care este săpată pisania Ferestrele, fără ancadramente, sunt înguste, câte una pe zidurile de nord și sud.Naosul,este acoperit de o boltă semicilindrică longitudinală întreruptă de o calotă sferică așezată pe pandantivi și arce. Pridvorul deschis, construit din cărămidă.are laturile de nord și sud boltite cu câte un semicilindru iar latura vestică are planșeu din lemn deasupra căruia se ridică un turn clopotniță
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
alta perineală, îngustă și mai scurtă, numită canalul anal. servește la depozitarea materiilor fecale între defecații, înainte de expulzarea lor prin canalul anal. Rectul este foarte extensibil în porțiunea sa ampulară. Relieful interior al ampulei rectale prezintă o serie de plici longitudinale pasagere, care există doar la rectul în stare de vacuitate și care dispar la rectul destins; pe lângă acestea, relieful interior al ampulei rectale are și câteva plici rectale transversale permanente, destul de înalte. Ampula rectală este de origine endodermală și provine
Ampula rectală () [Corola-website/Science/335464_a_336793]
-
prima culme secundară numită Culmea Cheii, cu vârful Pricopan (370 m) și masivul Maegina (285 m), ce se îndreaptă convergent prin Dealul Carapacea tot spre Dealul Carpelit. Culmea Pricopanului sau Cheii (cu numeroase vârfuri ascuțite) și masivul Megina închid depresiunea longitudinala Greci, drenata de două vai, largi, - Dumbravei și Plopilor, ce se prelungește spre nord-est, cu partea superioară a depresiunii Cernei. Această culme secundară este constituită din granițe gnaisice, micașisturi, cuarțite și amfibolite, intens dezagregate. Spre nord-vest, culmea Pricopanului se prelungește
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
susține alte elemente care contribuie la transmiterea mișcării de rotație. De obicei, osiile și arborii fac legătura cinematică cu alte elemente de la care primesc, respectiv la care transmit mișcarea de rotație. Osiile și arborii drepți sau liniari au axa geometrică longitudinală dreaptă, comună cu axa de rotație. Osiile, având funcția principală de susținere a altor elemente cu mișcarea de rotație, nu transmit momente de torsiune, deci sunt solicitate numai la încovoiere. Solicitarea la torsiune provine numai din frecarea la lagăre, de
Osie () [Corola-website/Science/309731_a_311060]
-
cu ancadramente din piatră profilată. În interior, biserica este împărțită în cele trei încăperi specifice cultului ortodox: pronaos, naos și altar. Pronaosul este dreptunghiular și are la partea superioară o calotă centrală sprijinită pe un sistem de arcuri etajate, patru longitudinale și patru transversale. Între pronaos și naos se află un zid gros de 1,60 m, străpuns de o ușă decorată cu baghete încrucișate. În grosimea pereților laterali ai naosului se află două nișe scobite, ceea ce conferă interiorului bisericii un
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
este o depresiune marginala situată în nord-vestul munților Măcinului. Este situată între extremitățile nord-vestice ale anticlinalelor Munților Măcinului, ("Garvăn" -"Țutuiatul" - "Negoiu" - situat la nord-est și "Culmea Pricopanului" — situată la sud-vest), având caracter de depresiune longitudinala adaptată la structura pe linia de falie. Este axată pe valea cu același nume care o drenează până la Lacul Jijila, care ocupă sectorul depresionar spre Lunca Dunării Comunica la est prin Pasul Garvăn cu Depresiunea Luncavița și la sud prin
Depresiunea Jijila () [Corola-website/Science/333409_a_334738]
-
vieții și a dioxidului de carbon, care este eliminat tot prin membrana celulei. Protozoarele, fiind foarte mici, nu au inima și vase de sânge, așa că nu se realizează circulația. Se realizează cu ajutorul vacuolelor contractile sau pulsatile. Se realizează prin diviziune (longitudinala sau transversala). se înmulțește: 1.asexuat: -diviziune binara (longitudionala și transvensala) - diviziune multiplă (plasmolidiu) - înmugurire (externă și internă) 2. sexuat: -copulație (izogama și anizogama) - conjugare Locomoția protozoarelor se realizează cu ajutorul organitelor specializate, cum ar fi flagelul la flegelate (de ex.
Protozoar () [Corola-website/Science/300142_a_301471]
-
prezent, au depus un strat de lavă bazaltica, acoperit recent în partea de vest de ghețari. Topirea rapidă a ghețarilor și retragerea zăpezilor au dus la procese de coroziune, împreună cu schimbările tectonice din acea perioadă, ce au săpat o depresiune longitudinala, care separă platoul de dealurile precordiliene. Și în vest există o depresiune similară la poalele Anzilor Cordilieri ce conține cel mai fertil sol din Patagonia. Pantă estică a Anzilor este mai călduroasă decât cea vestică, în special vară, când o
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
și Munteniei, sudul Banatului, sud-estul Moldovei și în mai multe localități din Dobrogea. Preferă liziera pădurilor, tufărișurile, coastele sau viroagele cu loess sau stâncile unde există vegetație arbustivă sau arborescentă. Are spatele cafeniu, brun-gălbui sau brun-cenușiu cu o dungă mediană longitudinală deschisă pe fiecare solz. Abdomenul este galben. Se hrănește cu șopârle de ziduri, gușteri, hârciogi, popândăi, șoareci și șobolani. Prinde prada cu o viteză uluitoare, apucând-o cu gura și o sugrumând-o prin încolăcire. Este cel mai rapid șarpe
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
pentru mascul. Anvergura aripilor de 58-80 de cm. Ciocul este negricios, iar picioarele galbene cu gheare negre. Masculul are spatele cenușiu închis, cu excepția unei zone mici de culoare albicioasă pe ceafă și deasupra ochilor. Gâtul albicios este acoperit cu dungi longitudinale brune subțiri. Partea inferioară este albă cu dungi brun-roșcate transversale. În zbor, coada lunga este brăzdată de benzi transversale rare cenușii și brune închise, cu o bandă terminală mai lată. Femela are spatele cafeniu, iar partea inferioară este albă cu
Uliu păsărar () [Corola-website/Science/330965_a_332294]
-
70 km, fiind orientată pe axa nord-vest-sud-est, culminând cu numai două vârfuri peste 1 500 m: vârful Bivolul (sau Halauca) 1 530 m și Batca Comorii 1 513 m. Din culmea principala se dirijează divergent culmi secundare mai scunde, unele longitudinale , separate de afluenții Moldovei, în nord (spre exemplu Obcina Voronețului), sau de cei ai Bistriței, în sud, altele transversale, orientate spre est și separate de Suha Mare, Suha Mică, Ozana și Topolița. "În sectorul estic" sunt culmi prelungi care fac
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
transversala măduva apare că un fluture, cu două coarne anterioare și două coarne posterioare, unite prin comisura cenușie, străbătuta de canalul ependimar. Între coarnele anterioare și posterioare se află coarnele laterale, măi pronunțate în regiunea toracica și lombara. În secțiune longitudinala, substanța cenușie medulara apare sub formă de coloane. Înconjurând substanță cenușie, la exterior se află substanță albă, organizată, de fiecare parte, în trei cordoane: anterior, lateral și posterior. Ramurile cu nucleii nervilor senzitivi periferici se află în arpile dorsale, aceste
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
-se spre coadă. Capul este lat, cu buzele rotunjite în față; la unii indivizi el este doar de 3,2-3,5 ori mai scurt decât întregul corp. Buza inferioară, masivă, iese în față cu 10-30 cm. Abdomenul este coborât. „Brazdele” longitudinale de pe gât și abdomen sunt mari (de 2-3 ori mai late și mai adânci decât la balena brăzdată comună), dar puține la număr: de obicei între 14 și 22. Jetul de apă expulzat în expirație este difuz, uneori luând forma
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
îmbarcat (computer) care comandă către fiecare roată când, în ce direcție, la ce distanță și cât de repede să se miște. Calculatorul (computerul) ia aceste decizii prin intermediul unei rețele de senzori care măsoară spre exemplu, viteza mașinii, accelerările laterale și longitudinale și forțele de accelerare pe fiecare roată. După aceasta, computerul trimite comanda la roată pentru a obține direcția ideală în situația existentă. În această configurație amortizorul nu este o parte structurală a sistemului de suspensie. Aceasta înseamnă că dacă ar
Suspensie (vehicul) () [Corola-website/Science/307711_a_309040]
-
cafeniu închis, abdomenul gălbui. Aceste culori sunt irizante și strălucesc în violet sau roșu. Peste tot corpul și pe cap se observă numeroase pete negre, mici, neregulate. Lateral de a lungul corpului se află o dungă (mai rar 2-6 dungi) longitudinală, albă-gălbuie, care se extinde din spatele operculelor spre pedunculul caudal. Înotătoarea dorsală și caudală sunt traversate, la bazele lor, de o dungă mai închisă, formată din pete alungite. Țigănușul este un pește mic, cu o lungime obișnuită de 5-9 cm, maximum
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
propagare a unei oscilații într-un mediu material sau spațiu și care este însoțit de transport de energie. După modul de oscilație a particulelor mediului față de direcția de propagare se deosebesc două tipuri fundamentale de unde: a) unde transversale; b) unde longitudinale. Exemple de unde transversale: oscilația unei corzi elastice, vibrația unei bare care a fost lovită lateral, vibrația membranei unei tobe. Ca exemplu de undă longitudinală se poate da cazul undelor sonore care se propagă în aer (sub forma unor variații continui
Undă () [Corola-website/Science/303434_a_304763]
-
laterală completă, bine dezvoltată, care se prelungește până la baza înotătoarei caudale, fără a se întinde pe aceasta. Colorația: au culori foarte variabile: roz, roșu, gri, mai mult sau mai puțin închise, cu reflexe argintii; pete, dungi sau benzi transversale sau longitudinale întunecate. În timpul reproducerii, apar frecvent pete galbene pe cap. Familia cuprinde 36 genuri și 133 de specii marine (foarte rar salmastre și de apă dulce) larg răspândiți în oceanul Atlantic, Indian și Pacific. În Marea Neagră pătrund din Oceanul Atlantic și din
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
genitale", mascul și femel. Aceste papile apar numai o dată cu formarea organelor genitale. Papile genitale nu există pe proglotele prea tinere și nu se pot vedea bine decât pe proglotele mature. În interiorul proglotelor se află fibre musculare, cordoane nervoase, vase colectoare longitudinale ale sistemului excretor și organele de reproducere mascul și femel. Proglotele sunt străbătute de numeroase fascicule de fibre musculare dorsoventrale de la o față la alta. Datorită acestei musculaturi, la multe specii, ca de exemplu la "Taenia saginata", proglotele mature, rupte
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
laterale principale". La marginea posterioară a fiecărui proglot, o "anastomoză nervoasă" transversală, circulară, leagă toate cele zece cordoane nervoase între ele. Sistemul excretor este format din numeroase organe terminale, ale căror capilare se adună în două perechi de "vase colectoare longitudinale (canale excretoare laterale)", situate la marginea proglotelor, o pereche spre fața ventrală și o pereche spre fața dorsală. "Vasele ventrale" sunt mai groase decât vasele dorsale. Ele se reunesc între ele, în fiecare proglot, prin câte un "canal excretor transversal
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
Vasele ventrale" sunt mai groase decât vasele dorsale. Ele se reunesc între ele, în fiecare proglot, prin câte un "canal excretor transversal" care trece prin marginea posterioară a proglotului, paralel cu anastomoza nervoasă. La extremitatea terminală a strobilului, vasele colectoare longitudinale se termină deschis pe ultimul proglot, în mod diferit, după specie. La "Taenia solium", canalele excretoare converg într-o "veziculă urinară". Când primul proglot se maturează, îmbătrânește și se rupe, vezicula urinară nu se mai reface și canalele rămân mereu
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
dar avea o manevrabilitate complet revizuită, o geometrie a suspeniislor și un nouă gamă de motoare, sistem de navigație și electronică pentru sașiu (noul sistem ESP 8.0 al lui Bosch). Nomenclatura internă a lui Audi este PL46 (platformă auto longitudinala de pasageri, mărimea 4, generația 6) atât pentru B6 cât și pentru B7. "Typ 8E" și "8H" au rămas neschimbate de la A4-ul B6. Au apărut și noi variante de motorizare. Apariția Fuel Stratified Injection pe motorul 2.0 TFSI și
Audi A4 () [Corola-website/Science/312098_a_313427]
-
ondulatorii. În anii următori, 1816 - 1817, investigațiile efectuate de către Fresnel și François Arago (1786 - 1853) asupra interferenței luminii polarizate, urmate de interpretările lui Thomas Young (1873- 1829), conduc la concluzia că propagarea luminii se efectuează prin unde transversale și nu longitudinale. În cadrul tezei sale de doctorat, "Recherches sur la théorie des quanta", susținută în 1924, Louis de Broglie formulează ipoteza dualității luminii. Einstein explică, în 1905, efectul fotoelectric (descoperit în 1887 de către Heinrich Hertz) susținând existența fotonilor. În 1947, Dennis Gabor
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
designul telescopului modern, care dădea mărire mai mare cu costul inversării imaginii; Galileo se pare că nu a trecut la designul lui Kepler. În ceea ce privește Luna, Galileo este cel care a descoperit librația (în 1637), cu cele trei forme ale sale: longitudinală, latitudinală și diurnă. De asemenea, a fost primul care a vorbit despre munții lunari și despre craterele de pe Lună, a căror existență a dedus-o din luminile și umbrele de pe suprafața satelitului terestru. El a estimat și înălțimea munților din
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]