3,986 matches
-
mineral,/ ca o priveliște de incubații/ în așteptarea oului total” (Gîndind la alte lumi). Cele două extreme între care balansează această viziune a realului procesat de o sensibilitate analitică sînt geometria (indicată ca atare) și informul. Primul factor indică fluxul lucidității, iar cel secund refluxul său în favoarea percepției nediferen- țiate, alibi al originarului. Rezultatul e un spectacol geneziac recondiționat prin fiorul rafinat al contemplației: „Răbdătoare, gravitatea egalizează/ nesăbuințele geometrice, împotmoleș te/ poliedrii delirînd de spumă// dar grea, vertiginoasă cum e greața
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
ceea ce nu vreau să apară vreodată, cum ar fi prieteniile trădate sau frazele prea crude, răutăcioase, despre oameni care nu mi-au făcut niciun rău, sau altele despre stări indicibile. Dacă ajung până la capăt, tot îmi las casa curată”. Această luciditate luminoasă traversează scrisul ei ultim. Și, totodată, e limpede pentru cititorul fidel, că Monica Lovinescu nu a avut, de fapt, umori definitive. La finalul lecturii jurnalelor, în ciuda polemicilor nesfârșite, a aversiunilor conjuncturale sau a anecdoticii, pur și simplu, rămâne o
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
1989 avea de-a face cu rolul ei în lumea nouă. Din jurnale, cel puțin, reiese că visa la reintegrarea firească într-o lume literară pierdută în decenii de totalitarism. Recitind acum primul, cred, interviu din 1990, se poate remarca luciditatea ei proverbială, cu toate că, și ea, ca mulți alții, vedeau momentul istoric drept unul miraculos. Astfel, la 17 ianuarie 1990, ea trimite din Paris răspunsurile la întrebările lui Octavian Paler, ce vor apărea într-unul din primele numere libere ale României
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
ca să mai aibă convingeri, merge cu introspecția până la a ucide poezia însăși” (De la Poe la Valéry) În acest ultim eseu, Eliot își exprimă rezerva față de impasul literaturii ca „progres al conștiinței de sine”, gândind că efortul propriu literaturii europene, „extrema luciditate în legătură cu exprimarea și interesul extrem față de ea” s-ar putea frânge în viitor „datorită unei tensiuni crescânde împotriva căreia mintea și nervii omului se vor răscula; tot așa cum se poate susține că e posibil ca nesfârșita perfecționare a descoperirilor și
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
iei drept repere axiologice pe Marx, Marcuse și Georg Lukacs, nu poți spera la reabilitări retrospective. Aici hirotonitul-apostat cade în conformism ideologic, culpă fără putință de a fi supusă vreunui recurs tardiv. Volumul place prin zugrăvirea împrejurărilor vieții și prin luciditatea nepărtinitoare cu care protagonistul își judecă drumul psihanalitic. Altminteri, volumul suferă de uscăciune evocatoare, Vasile Dem. Zamfirescu supunîndu-și intimitatea la o cenzură drastică. În jargonul pe care îl iubește atît de mult, aici aflăm persona lui Vasile Dem. Zamfirescu, dar
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
un creaționist ce acceptă evoluția speciilor. De cealaltă parte, Daniel Dennett vede știința ca pe o cruciadă terestră ce înaintează din aproape în aproape, fără țintă finală, o cruciadă al cărei singur erou e omul de știință aflat la apogeul lucidității. A-i vorbi lui Dennett de zei ascunși, cărora capriciul le dictează să-și aleagă cîte un profet analfabet prin gura căruia să vorbească sibilinic omenirii, i se pare o ofensă adusă inteligenței proprii. Cît de teșit trebuie să fie
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
începe cu un capitol despre Estetica lui Mihail Sebastian, pe care autoarea o conturează precaut, plecând de la câteva confesiuni ale lui Sebastian, dar mai ales de la opinii ale criticii care s-au ocupat de scriitor: intuiția remarcată de Cornelia Ștefănescu, luciditatea de Șerban Cioculescu, oralitatea expresiei de N.Manolescu, moralitatea (actului critic) de Ioana Pârvulescu ș.a. De fapt, autoarea atinge miezul problemei abia în finalul capitolului, unde vorbește de „organicismul” criticii lui Sebastian, adică nevoia de a încadra lectura textului într-
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
din timpul ei”, p.58), care ar fi trebuit pus la temelia întregului. Privilegierea unor mărturisiri adevărate în împrejurări dramatice sau observații cu caracter global, imposibil de gestionat în afara condițiilor care le-au generat („Cerebral și patetic, iudaismul oscilează între luciditatea și febra lui... amândouă prinse într-o luptă care nu le suprimă, nici nu le împacă. E un popor de critici și de vizionari” etc., din Cum am devenit huligan) împing însă discuția întrun spațiu verosimil în interbelic, dar neașteptat
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
un soi de cochetărie. Aidoma celei prin care un ins extrem de vivace, de sociabil, nu o dată un actor, pretinde că ar fi timid. Are loc însă un alt fenomen. Considerabila rezervă de vitalitate pe care o deține protagonistul irumpe în luciditate, într-un spirit critic mîhnit. Neatins de vreo dificultate a propriei materii, se orientează asupra ambientului social pentru a se putea confirma suplimentar. Ia naștere astfel un album de figuri pitorești, șarjate cu umor sau cu sarcasm: „Domnului profesor de
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
vârf onorate de binevoită disociere, mai întâi a cum s-ar produce o gravă eroare dacă Maiorescu - critică și teorie literară, conceptelor și a principiilor care am ignora condiția schimbării: cultură, învățământ, justiție, presă, ca statuează... schimbările în lume, deci luciditatea și judecata dreaptă. Între și viziunea aparte despre organizarea și în România postdecembristă, analiză și ruptura violentă, distanța statului, a guvernelor care se perindă autorul analizează identitatea culturii este asemănătoare cu cea dintre la conducerea acestora. Deh, românești și atunci
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
fie restabilite, iar stilistică, își continuase precedentul În cadrul departamentului numit aberațiile formulate să fie înlăturate. studiu: „În 1942, în plin război, pe de noi evocări, formulate cu bucuria Aș defini toate comentariile cărții vremea când era atașat cultural al unei lucidități meritorii, am include și Neamul și Babilonia drept respirații României în Portugalia, Eliade pe cele despre Fănuș Neagu și Paul de cultură, literatură, ideologie și publica în ziarul „Accaö” eseul Everac. Mijloacele de prezentare sunt pol i t ică , pe
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
egalitate, juvenilitate, prosperitate, sensibilitate, publicitate, comoditate, bucate, singurătate, calitate, actualitate, unitate, bunătate, majoritate, dreptate, longevitate, naivitate, cravate, cumnate, păcate, mușcate, palate, salate, armate [barat] (nu!), nepoate, aparate, serate, seninătate, însemnătate, pietate, sobrietate, perspicacitate, tenacitate, periodicitate (regulată!), simplitate, lubricitate (dar reciprocitate), luciditate, elasticitate, solidaritate, spontaneitate, potențialitate(!), jovialitate, originalitate, personalitate, vitalitate, punctualitate, docilitate, agilitate, feminitate și virilitate precum și afinitate, maternitate și paternitate (certă!), de asemeni șsicț sinceritate, severitate, autoritate, securitate, obezitate, curiozitate și, în orice caz, voluptate, posibilitate, ba chiar, inevitabilitate. Pândind prilejul
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
lume străină, pentru care nu sunt pregătit și pe care nu pot și nu vreau să o asum. E, poate, și o problemă de vârstă. Vine o vreme când trebuie să faci un pas înapoi. Când trebuie să accepți, cu luciditate, bărbătește, că galaxia ta a trecut dincolo de linia orizontului, că deasupra ta sunt alte stele și alt cer.” În al doilea rând, felul în care autorul a ajuns să fie terfelit public în ultimii ani. “O pauză vreau să ofer
De ce pleacă Andrei Pleşu de la Adevărul () [Corola-journal/Journalistic/24222_a_25547]
-
de prozator: "Toată această mașină detractoare a reușit să acrediteze trei teze: 1) Cezar Petrescu nu este un mare romancier . (p. 683) Locul al treilea pe podium trebuie așadar cedat altcuiva. 2) Cezar Petrescu nu este un romancier balzacian. Argumentul? Luciditatea intelectuală îi lipsește spre a intelege . (p. 684) Ce importantă are că vorbim despre opera unuia dintre cei mai cultivați scriitori români, comparabilă cu aceea a modelului francez, atît prin explorarea sistematică (autentic balzaciana) a societății, bizuita pe varietatea tematico-tipologică
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
o viață, și-a dat seama că lupta împotriva comunismului cosntituie prioritatea românilor, scrierea să despre P.P.Carp din 1941, incriminata, în anii regimului comunist, ca un act de inconsecventa și de "trădare", nefiind, în realitate, decît un document al lucidității responsabile, adaptate la împrejurări. E adevărat că C.Rădulescu-Motru n-a ezitat a proslăvi unele vîrtuți ale regimurilor de extremă dreapta din Germania și Italia (mai tîrziu, în numeroasele sale pagini, încă în mansucris, de Revizuiri și Adăogiri, puse la
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
Catrinaru. Cea dintâi este expediată în 19 august 1933 de la Sibiu la Ploiești, unde corespondenta sa era detașată ca profesoară la liceul de fete. Scrisoarea se centrează în jurul unui foarte interesant autoportret al scriitorului având ca trăsături principale pesimismul, orgoliul, luciditatea dar și cultivarea unui fel special de vitalism: "Îți scriu după patru ore de muncă în pădure, unde am spart lemne, nu numai din considerente de utilitate, ci și din pasiunea inutilă a efortului. În aceste locuri, unde în multe
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
adevăruri și-n sincerități. A voi să-ndrepți pe cineva sau a spune cuiva verde în față este o iluzie la care nu știu cum de mai aderă decepțiile d-tale. Prietenia durabilă presupune infinite lașități reciproce și o criză infinită a lucidității. Nu se poate ținea la cineva fără o anemie a cunoașterii și o ațipire a spiritului. De ce vrei să fii nenatural de trează în raporturile cu oamenii? Eu sunt un laș fără margini și de aceea am lăsat atâția prieteni
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
1993, senin și pe deplin împăcat cu sine, cu lumea și cu destinul său miraculos, Jean Negulescu, ultimul mohican al unei generații fără seamăn, își începea adevăratul și eternul drum printre stele"). în general, însă, evocarea sa este scrisă cu luciditate și vervă, cu duioșie și maliție. Un efect evocator remarcabil au ilustrațiile, de o calitate excepțională. Este vorba de fotografii de epocă și de desene semnate de Jean Negulescu. Una dintre fotografii ne reține în mod special atenția. Este vorba
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
teoria: "nimeni nu mă iubește nimeni/ nu m-a iubit în afară de mama" în sfârșit, există și poeme care frizează nebunia. Iată ca exemplu poemul în hol cu Alexandru Matei, poem delirant, în care referirea la Godot reprezintă singura sclipire a lucidității: " Fii atent, i-am spus, vine un șoarece/ se desface și din el iese o flacără/ care sparge câteva sticle goale/ Pline cu sânge, mi-a răspuns/ și m-am învârtit năuc până/ n-am mai știut unde/ eram în
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
ființei sale predipuse la o erotică exaltată, la un sibaritism al simțirii ce se reflectă în oglinda unui intelect analitic. C. Beldie e un hedonist. Confesiunea sa senzuală, de "mare berbant", așa cum singur se recunoaște, e fără ocol, luminată de luciditatea specifică seducătorului de vocație: "Am fost iubeț de felul meu o viață întreagă și n-am fost un gelos". Condamnarea geloziei apare convingătoare din perspectiva acestui jouisseur supravegheat: "Gelozia este un parazit, o ciupercă pe obrazul pur al dragostei, un
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
în același timp, o provocare și un examen sever. Iar cei examinați nu sînt, de data aceasta, doar artiștii, care se supun din nou, și inevitabil, unei judecăți mult mai largi, ci și judecătorul lor inițial, adică juriul, a cărui luciditate, înțelegere și intuiție pot fi acum evaluate în fața unor probe directe. De data aceasta, atît artiștii, cît și juriul au trecut cu bine de confruntarea cu faptele, pentru că expoziția celor trei premianți, deschisă în spațiile galeriei Uniunii Artiștilor Plastici din
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
a predominat festivismul, manieră comodă de-a amîna ori de-a evita abordarea chestiunilor de fond. "Podurile de flori", expresii ale efuziunii populare, regizate, totuși, pînă la un punct, ca și întîlnirile scriitoricești la care s-ar fi pretins o luciditate activă, au rămas în atmosfera unei factice "sărbătoriri", a unui "picnic" folcloric: "Festivismul rămîne (...) la moldoveni nu doar un excelent substitut al acțiunii directe, scrie Vitalie Ciobanu, în cartea sa Frica de diferență, un surogat de "înfrățire" care exclude asumarea
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
fost teamă să modific aceste mecanisme subtile și sensibile - să distrug rosturile interioare - prin adoptarea limbii franceze. Important este logosul dar și rezultatul: semnificația.... "Ce face Nagg" Deci trăiește", spun două personaje din Finalul jocului de Samuel Beckett. Suferință și luciditate... Care sînt contactele Dv. cu scriitorii francezi? Lucrînd la revista Esprit, am contacte foarte dese cu scriitorii, criticii, filosofii și istoricii francezi. I-am cunoscut pe Edgar Morin, Jacques Derrida, Paul Ricoeur, Jean-Marie Domenach, George Steiner și mulți alții. În calitate de
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
atacam. Important, pentru profesoara noastră, era că o făceam englezește, culmea! amîndoi fiind doi scriitori latini... Temperamentul, în schimb, ne unea. Ne înjuram zdravăn, aiurea, și ca vocabular și ca gramatică. Din cauza absurdului însuși, în care ne aflam, îmi păstrasem luciditatea. Care absurd, în toate stările umane siluind logica și bunul simț, te obligă să rămîi cît de cît treaz, vigilent, în ciuda deraierilor verbale... În timpul disputei din ce în ce mai aprinse, observasem că profesoara noastră imperturbabilă umpluse un carnețel cu însemnări, și că acum
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
pe la o mie opt sute cincizeci și ceva. O moldoveancă, învățătoare, care a publicat o serie de articole politice în reviste de la Iași, apoi aceste articole au fost adunate într-un volum de Iulia Aricescu. Textele Sofiei Cocea sînt de o luciditate, o profunzime și o modernitate care m-au lăsat cu gura căscată. Fata asta de 20 de ani de la 1850 scria despre politică externă, învățămînt, biserică, despre probleme sociale, cu o limpezime tăioasă uluitoare. Eu am dat de ea făcînd
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]