422 matches
-
faimosul anticar Sterescu, la care mă introdusese Labiș, un exemplar virgin din marea Istorie călinesciană (compendiul îl posedam încă din ultima clasă de liceu). Divinul critic mi se înfățișa ca un înger căzut, însă unul de rang înalt, un principe luciferic... Prin asemenea lecturi subversive evadam din marasmul ideologic, din mizeria cotidiană a "socialismului" aflat în etapa sa cea mai represivă. Încetul cu încetul ne formam o conștiință literară, ne pregăteam sufletește să ieșim cândva la lumină. Pe atunci poetul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lumea liberă, către Syldavia, este o capodoperă de vitalitate și de ingeniozitate cinematografică. Oscilând între Graham Greene, Buster Keaton și Hitchcock, Hergé își continuă conversația cu un secol care îi oferă cărămizile imaginarului său narativ. Dilema savantului ce realizează latura luciferică a creației sale acordă excursului bordurian al lui Hergé o dimensiune de gravitate faustică. Tournesol întruchipează, în acest canon al prozei tintiniene, încrederea fără ezitare în puterea științei de a fi vehiculul de progres al umanității, iar nu instrumentul damnării
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este mobilizată ca instrument al morții și al agresiunii. În apă sau în aer (cele două elemente evocă fascinația verniană pentru arhetipurile lui Nemo și Robur), Jo, Zette și Jocko sunt chemați să fie martorii unei epoci ce cunoaște seducția luciferică a invenției amorale și ucigașe. Ca și în seria lui Blake și Mortimer, răul este adesea asociat acestei tehnici golite de umanism și de busolă etică. Simbolic, cele două episoade din seria „razei misterioase”, Le „Manitoba” ne répond plus și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
apărare. Creierul din spatele acestei operațiuni de cambriolaj marin este profesorul bărbos și nebun, animat de visul nașterii unei noi seminții robotice înzestrate cu rațiune. Fiecare dintre actele de piraterie comise de acoliții săi este o ofrandă pe altarul acestui proiect luciferic, ce evocă scenografia expresionistă a lui Fritz Lang din Metropolis. Profesorul este hegemonul ce stăpânește, grație tehnicii, acest întins domeniu subacvatic. Împotriva lui se ridică nu doar curajul și inteligența lui Jo și Zette, dar și energia încărcată de gaguri
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ani. O știință epurată de orice vocație etică, o știință ce conferă voinței de putere armele cu care aceasta să-și zidească templul damnat. Prăbușirea lui Septimus este ratarea nu doar a propriei vieți, ci și semnul rătăcirii moderne. Instinctul luciferic care îi locuiește pe acești preoți ai miracolului tehnologic sfârșește prin a covârși partea luminoasă din savantul damnat. Și dacă La marque jaune descrie tentativa de a supune însăși mintea omenească acestui jug cerebral, S.O.S. mé téo res
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
regula jocului ficțional. Și ca în orice înfruntare ce se revendică de la mit, Binelui îi răspunde, în oglindă, Răul ce trece prin istorie, cu trena sa sângeroasă. Doctorul Julius Argos este, ca Septimus al lui Edgar P. Jacobs, o figură luciferică și damnată. El dă chip părții întunecate a lumii care se naște odată cu stăpânirea științei. Infernal și ubicuu, însoțit de agenți brutali de care se debarasează fără ezitare, Argos deține dinamismul și geniul celui care a trădat jurământul originar de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe Hugo Kala, Luc Orient și Lora către misterele junglei ce ascunde în tenebrele ei secretul ce desfide imaginația. După cum tot metalul fără de preț este cel care-i aduce către Occident pe Julius Argos și pe echipa sa de ucigași. Lucifericul Argos intuiește în metal potențialul unei puteri cu care poate subjuga umanitate, o dată pentru totdeauna. Cu aura sa glamour și retro, Luc Orient devine cronica inițierii în acest mister ce strălucește în locurile sălbatice ale Pământului. Apropierea de zona în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dai naștere la scandal și cele care pretind o soluție pacificatoare? Scandal! Dar ce scandal? Nu scandalul evanghelic de care ne vorbește Cristos, zicând că este inevitabil, că există, dar vai celui prin care vine!, nu scandalul satanic sau cel luciferic, care e un scandal arhanghelesc și infernal, ci scandalul mizerabil al pedanteriilor din speluncile literare, din acelor spelunci meschine și neghioabe ale oamenilor de litere ce nu știu nici să mânânce o carte - nu sunt în stare decât s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a lui Dante, divină comedie. [Recitind acestea, când mă reapuc să scriu, îmi dau seama, ca cititor al meu însumi, de deplorabilul efect pe care-l va avea acest refuz al meu de a fi iertat. E oarecum o trufie luciferică și aproape satanică, e ceva ce nu concordă cu acel „iartă nouă datoriile noastre, precum și noi iertăm datornicilor noștri“. Căci dacă-i vom ierta pe datornicii noștri, de ce să nu ne ierte și cei cărora le suntem îndatorați? Și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ceva vulnerabil când am ajuns acolo: ciudat, de când aveam viza și biletele de avion, în mintea mea bântuia doar gândul răzleț la Mica Sirenă. Așa mă simțeam atunci. Solidară cu acea făptură căreia ne-limitarea i-a tăiat glasul. O luciferică de-a lor. Fără paranoia. Fără baudelairisme cu ailles de geant qui l’empêche du marcher. Eram poate pentru acea vreme la fel de poetică precum Rodica Palade și total aeriană față de pozitivismul pragmatic și forța Dinei Loghin. Și ele rătăcite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lacrimi și cu sânge-ncep s-o scrie... Moment fatal! Istoria perfidă, la capătul unui pierdut război s-a-ntors cu spatele la noi și tot perfidă ar vrea să ne ucidă... Copilăria, numai cânt și-avânt s-a frânt în centrul unui secol luciferic, românii, fără dreptul la cuvânt, împinși sub talpa iadului, în întuneric!.. împrăștiați de fiare și furtuni n-am mai știut unii de alții... Ce jilavi, Doamne, sunt înalții pereți ai infernalelor genuni!... Jilava, 1956 Să-ntâmpinăm ceasu-Învierii Bat clopotele de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ajunge nicăieri. Nu ai moși, nu ai strămoși, ești ca și o frunză-n vânt, mergi hai-hui pe-acest pământ, ca un om cu ochii scoși. Ai uitat de neam și datini, fugi de sfinți și de biserici, ai prieteni luciferici, vii dar morți, că-s roși de patimi. Mergi în dodii, ceață, fum fără rost, nu ai nici cale; cu gunoaie sociale, nu mă prind să plec la drum. Circulăm printre tentații, printre neștiut și hăuri, sunt în lume-atâtea găuri
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cu picioarele pe birou, unduindu-se, țintuind cu privirea sa goală și verde câteva dintre ciudatele vestigii ce îi împodobeau încăperea. Clossettino înșfăcă două dintre ele cu o asemenea forță, încât le îndoi, trădându-și astfel energia anormală, de proveniență Luciferică. Era vorba despre un craniu, respectiv o suliță bizantină ieftină, probabil un suvenir mizer adunat de prin cine știe ce călătorie. Clossettino sărută craniul, apoi îl linse, strecurându-și limba în orbita goală. Cu ajutorul suliței bizantine, își arse o lovitură atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Ion Vinea) este, ca și influența lui Laforgue, evidentă. Aspecte ale mitului Urmuz — profetul misterios și izolat al apocalipsei formelor tradiționale de expresie, ctitor și „herald al unui nou ev”. „Artistul maudit” Urmuz vs „burghezul” Dem. Demetrescu-Buzău. Urmuz — (anti)eroul luciferic, revoltatul prometeic, ascetul, damnatul, omul din subterană, victimă a societății, puristul absolutist, inadaptatul metafizic și tragic, purtător de hybris, cvasianonim, cu o biografie exemplară, chintesențializată abstract în mica-i operă. Urmuz — unic, original și originar, distrugător, dar și regenerator al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se lovesc zilnic de mine pe stradă ar putea fi prietenii mei rosebud desprinderea este grea uneori mă îmbrac încet ca un toreador la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne o iubire este ca o vertebră ieșită din rând apăsând nervul luciferic te doare prezența dar și absența ei suferința poate fi cool uneori pucioasa a început să sfârâie în aerul gomorei o pasăre ciugulește cerul trebuie să ies ca o mână prin piatră ca o plantă prin asfalt până atunci nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aur" de Kosztolanyi Deszo, de "Lumina stelei îndepărtate" de A. Ceaikovski, "Himera" de Gh. Săsărman la editurile Albatros, Editura pentru Literatură universală, Albatros. Și de "Ursul din Arkansas" -antologia de la Albatros, "Alexandru Lăpușneanu" C. Negruzzi, Editura Tineretului, Coriolan Gheție "Veac luciferic" și K. Hamsun "Mistere", "Foamea" la Ed. Agora și Ed. Univers. Să nu uit de "Dresură liberă" Semionov, Minerva. Vreau să plec, în același timp să mai stau. Și deci îmi pare bine că nu pot pleca. Împreună stăm.. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
devine, În consecință, spectacol, mise en scène, deghizament, mască, joc al suprafețelor. Verbul său nu mai are forța lui „être”, ci devine „paraître”. Nu „a fi”, ci doar „a părea”. În numele acestui program, dandy-ul, unic demiurg, Îmbătat de orgoliu luciferic, Își construiește propria viață ca operă de artă. Iată câteva formulări memorabile: „El trăiește poezia pe care nu o poate scrie. Ceilalți scriu poezia pe care nu Îndrăznesc să o trăiască”; „Prima Îndatorire În viață este să fii pe cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ascultați măcar o dată Laus Noctis 4. Este cel mai bun argument pe care l-am păstrat pentru aceste ultime rânduri. Albert Camustc "Albert Camus" Dandysmul*tc "Dandysmul*" Dar n-a trecut Încă vremea oamenilor de litere. Romantismul, cu revolta lui luciferică, nu va sluji cu adevărat decât aventurile imaginației. Ca și Sade, el se va despărți de revolta antică prin preferința acordată răului și individului. Punând accentul pe forța de sfidare și de refuz, revolta, În acest stadiu, Își uită conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Templierilor, decimat de regele Filip cel Frumos, sau În comoara „bunilor creștini”, cunoscuți sub numele de catari, iar cuviosul abate Saunière se metamorfozează, la rându-i, Într-un membru de vază al consiliului unui ordin rozacrucian care cochetează cu cultul luciferic și care ar putea fi, ai ghicit, misterioasa La Prieuré de Sion, societatea supersecretă Întemeiată la finele primului secol al mileniului II, În 1099, după părerea lui Dan Brown, deși data mai probabilă a Înființării Ordinului Templului ar fi 1118
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar nemăsurata lui ambiție îl făcuse să se viseze toată viața șeful Statului; și pentru a-și împlini visul, nu șovăie să atace monarhia, pe care o iubea și o stima. Lângă el, toți ceilalți șefi republicani par dinamitarzi, teroriști, luciferici. Barba patriarhală a nobilului președinte e un simbol al tuturor virtuților patriotice. Singur poetul desmetic, evreul de geniu Guerra Junqueiro - care a scris cele mai cumplite pagini împotriva lui Dumnezeu, a Portugaliei și a Regelui, ca să-și încheie viața strângând
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mondială și ar distruge temeliile solide ale stabilității sociale, nu înseamnă a rezolva conflictele, ci a le multiplica; nu înseamnă a căuta pacea, ci a pregăti războiul; nu înseamnă dobândirea fericirii, ci sporirea mizeriei și a durerii. În fața acestor porniri luciferice, alimentate de iluziile marxismului, Salazar amintește de "bazele morale ale revoluției noastre sociale", adică ale creștinismului social, "care n-are nevoie să comande, ci să slujească" iar "spiritului de revoltă îi opune ascultarea; urii - dragostea; ambiției - renunțarea", întîlnim, în această
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fundamental autonomă în toate manifestările ei. Pentru George Manu, lumea a fost creată cu legi imuabile pe care nici o ființă nu le calcă. Ordinea universală nu se modifică, deși totul este într-o mișcare perpetuuă. Singura creatură care are vocația luciferică de a schimba ceea ce a zidit sau a hotărât Dumnezeu, este omul. Având liberul arbitru, omul poate greși sau nu, adică se poate supune normelor prestabilite sau le poate încălca, așa cum a făcut-o primul om (Adam), greșeală pe care
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
banalului, al cotidianului frust sau al biografismului manifestat direct. Totul stă, dimpotrivă, sub semnul decisiv al misterului greu, al evenimențialului simbolic. Aproape fără excepție, textele relatează ceremonialuri bizare, pe jumătate sacre, pe jumătate demonice, în care umilința consună cu furia luciferică, iar bucuria de a trăi cu voluptatea murindului: o funestă Cină de toamnă, cuminecare cu viața, dar și cu moartea, vegheată de o ambiguă Ea și întreruptă de Marele Câine de Veghe; o Apariție în timpul unui ritual executat de micul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
puțin explicit, sursa autenticistă a suferinței prelucrate în text. Îi preferă, în schimb, infiltrațiile livrești de cea mai bună calitate. Grefate însă pe un temperament melancolic, care se complace (sau se lasă de bunăvoie) cotropit de spasmele anxietății, ale impetuozității luciferice. Poetul știe că adâncirea în fermentul imaginației dizolvă febra, angoasele, demonii ființei în viziune. Adică în creație. Am văzut că pentru poetul-pictor infernul sunt ceilalți, dar nici celelalte ipostaze ale alterității nu sunt străine de această încadrare. Propria identitate biologică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu contează în materie de îndreptățiri: Economia nu are simț etic. Dar, din păcate, tocmai acest handicap tulbură pretenția de limpezime a cogniției raționalizate ce stă la baza Economiei. Mai totdeauna Economia se transformă în Politică dintr-o vocație lustruită luciferic pentru că i se refuză accesul la calea regală a fizicii. Pentru asta își pervertește nu doar mijloacele, dar și scopul, nemaifiind al ei când își pierde autonomia cognitivă. Consecința cea mai perversă se întâmplă, ciudat, în fiecare dintre stările conceptuale
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]