2,476 matches
-
pe Minodora să nu aibă încredere în mesagerul acela care mie îmi părea dubios, dar Alindora sărea în sus de bucurie exclamând: " Mergem la tata ! Mergem la tata în Germania Federală !" Am rămas doar cu imaginea eșarfei azurii cu sclipiri lucioase, fluturând pe fereastra deschisă a mașinii militare care a demarat cu un scrâșnet din fața casei, la fel cum demarase și atunci când o ridicaseră pe Minodora. Oare ce a gândit dânsa, fata mea, despre această coincidență ? Oare nu i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ritmul melodiei mele, Însă nu găsesc ecoul, nu ating profundul.... Poate se învață pe ocolite, poate se intuiește.... Poate că nu e nimic de aflat. Îmi e străin, nesigur, iar mie îmi este frică. Să pierd ecoul melodiei tale, Atingerea lucioasă pe fereastră; Steluța umbrei ce s-a rătăcit Bate de șapte ori la fereastra casei mele, Aș vrea să plece, căci ce pot să fac? Pentru acea, și numai pentru acea steluță./ Răsună vraja melodiei goale Și fulgii cad necontrolați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plecat pur și simplu, nu mai e. Bau, bau, spiridușii din basm, spânii sunt răi, atunci chem licuricii să mă înveselească. Văd fantasme splendide răsucindu-se împreună cu ele însele, făcând piruete, cu tocurile de cristal pășind pe scena de marmură lucioasă. Ele mi-au șoptit o poveste. Erau singure, înconjurate de copaci, copaci situați printre întuneric întunecat. Cine mi-a spus cum să le caut? Prinsei cu coada ochiului urma poleită a unui licurici și atunci văzusei printre realitățile fantomele nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
refugiez din nou în poezie. Și mai multă poezie, atât de multă încât va rămâne numai Poezia. Alb, negru, alb, negru! Nu există decât Lumina Roșie. Cerul era ciudat. Pe un fond de negru mai mult gri movii spre pământ lucios, stele mici, mici, mici, ca niște punctulețe ce, în ciuda micimii lor, se vedea că nu aveau să dispară curând. Și în toate acestea se vedeau norii ca un fum în care îi puteai vedea luând forme, sau pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Angi, care mă aștepta deja cu mâinile întinse. Cum îmi stă? Ești încântătoare. Purtam o rochie nouă, bleu, lejeră, scumpă poate puțin cam extravagantă la croi, dar nu indecentă. Îmi scotea în evidență nuanța fermecătoare a ochilor. Părul blond și lucios, ca al lui Angi, era prins într-un coc sofisticat, cu fire subțiri. Ținuta mea era pretențioasă. Angi purta, ca de obicei, un costum, nou, verde închis, evidențiindu-i și lui ochii verzi, unici, limpezi. Pantofii negri erau lăcuiți impecabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și tricoul său preferat. Se pregătea să asculte știrile și auzi soneria. Primul reflex fu să ridice receptorul de la telefon, dar își dădu seama că era ușa. La unu noaptea. Luă halatul pe el și deschise ușa. Avea părul blond, lucios, cu reflexe arămii, ondulat rebel, dând numai impresia începutului unor bucle. Fața fină avea pielea albă. Buzele subțiri luceau. Avea buzele roșii iar ochii albaștri și nasul curbat făceau figura ei armonioasă, frumoasă. Am văzut lumina aprinsă..., începu. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
canapeaua așezată în spatele său, se ciocni cu forță de vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, 74 Rareș Tiron ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală, iar timpul înțepenește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în lumina orbitoare a soarelui, imun la mirosurile pestilențiale și la zgomotele cacofonice care-l învăluie fără încetare, într-o parodie a tentației la care Buddha era supus, odinioară, de către fiicele lui Mara. Ochii i se odihnesc liniștit pe suprafața lucioasă a paginii tipărite; gura, cu buze aspre și decolorate, nu trădează nici o emoție. După vreo jumătate de oră de concentrare a atenției într-un singur punct și, implicit, de suspendare a activității raționale, cerșetorul se hotărăște să-și ridice privirea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
deschiderea lui (care nu se face niciodată în prezența donatorului). După cum tot numai în Japonia esteticul major izvorăște din perisabil și chiar din insignifiant. Privesc încă o dată mâinile vânzătoarei, care și-au încheiat partitura, odihnind, una peste alta, pe tejgheaua lucioasă. În ochii ei liniștiți, probabil că sunt un caucazian oarecare, cu părul lung și lipsit de maniere: există prea puține șanse ca eu să fi priceput ceva din secretele ritualului. Singurul semnal palpabil al schimbului nostru estetic este micul și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
le cumpărau, aproape ca pe niște sclave, de la familii. Evantaiele fragile, din hârtie poroasă, pictată cu grijă, le ascundeau buzele, în timp ce linia întunecată a ochilor se ivea în contrapunctul chipului de lună, scăldat într-o pulbere translucidă. Părul negru și lucios le adia a floare de piersică, iar palmele le erau mai vii chiar decât acelea din desenele maestrului Utamaro. Vara, se ascundeau sub umbrele, umblând cu pași mărunți, dictați de tivul prea strâns al yukatei, printre prăvăliile viu-colorate din Gyon
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Azi dimineață, când am deschis fereastra, înfloriseră în curte, peste noapte, primele ramuri ale bătrânului prun. Somnul Conștiința acel interval supărător dintre un somn și altul... Anonim În fața mea, pe bancheta opusă. Îngrijit, cu ovalul perfect încadrat de părul drept, lucios în întunecimea lui absolută, chipul ei nu pare viu. Nici un sentiment nu răzbate; ochii plutesc peste spații inventate, măturând vidul care se retrage umil spre genunchii ei. Acolo unde se găsește, strânsă în palide mâini mici, gentuța roz. Doar dacă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
unei cruci a Ordinului de Calatrava, Însă atenția Îi fu repede acaparată de banii pe care mascatul Îi rostogolea pe masă: lumina felinarului scânteia pe cinci dubloni de patru pentru colegul lui și pe alți cinci pentru el. Monede curate, lucioase. Puternic căpitan e don ban, ar fi spus negreșit poetul Quevedo, dacă ar fi fost de față. Metal binecuvântat, recent bătut cu blazonul regelui, stăpânul nostru. Bucurie pură, cu care să cumperi pat, mâncare, haine și căldura unei femei. — Lipsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
el, iar chipul lui nebărbierit purta urmele nopții nedormite. Pe cine crede domnia voastă că supără cel mai mult această căsătorie? Guadalmedina Îl privi Între două Îmbucături. — Uf! Pe mulți. Lăsă plăcinta pe farfurie și Începu să enumere pe degetele lucioase de grăsime. În Spania, Biserica și Inchiziția sunt categoric contra. Să mai adăugăm că papa, Franța, Savoia și Veneția ar face orice ca să Împiedice alianța dintre Anglia și Spania... Spune-mi, Îți poți imagina ce s-ar fi Întâmplat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Pettersson din Hugnaden și cu mine am citit despre Moise și despre tufișul în flăcări. Jos de tot, în colțul din dreapta, se afla însuși Doré, cu blocul de desenat și creionul lui. întorsese capul spre noi și avea bustul gol, lucios de sudoare. Mâna dreaptă și-o ținea în aer, gata să facă o nouă linie sau o umbră, iar vârfurile mustății îi atârnau în jos, spre bărbie. Sta pe o piatră colțuroasă. în fața lui se afla o bucată de deșert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sângele curge prin vine, întregul trup vibrează și trăiește. Totul este așa cum trebuie să fie. în tabloul lui Eugène Jansson Riddarfjärden pe celălalt mal al apei îl poți vedea deslușit pe August Strindberg. Este îmbrăcat într-o haină de ploaie lucioasă și are pe cap o căciuliță nostimă. E în trecere. Sperase s-o poată întâlni pe tânăra scriitoare Marika Stiernstedt, poate chiar să se culce cu ea. Dar n-a fost așa. Capul ei îl întrezărești la o fereastră, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ceva. Gâfâind ușor, s-a oprit foarte aproape de mine. Apoi a repetat de două ori numele meu. Numele meu mic. Și, înainte să plece din nou și definitiv, mi-a pus în mână o monedă de două coroane, nouă și lucioasă. îmi voi aminti asta cât voi trăi. în cealaltă valiză mama împachetase hainele mele. Cămăși, lenjerie, două perechi de pantaloni de golf și pantaloni lungi, cămășile de noapte din flanel, ciorapii. Și jacheta în carouri cu guler de blană, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Pe drum ne-am oprit în Norsjö. Acolo l-am întâlnit pe bancherul care urma să administreze mica mea avere. Este o mare binecuvântare, a spus el, să ai existența asigurată. Avea un costum negru de piele, părul îi era lucios, pieptănat peste cap, și când m-a salutat, m-a prins de amândouă mâinile. Pe biroul lui se afla o begonie artificială, pe care o sculptase și o vopsise unul din lucrătorii în lemn din ținut. Mai trăiește și astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de ușor și de frumos, încât mai că ai crede că e într-o piesă de teatru și nu în realitate. Ici și colo în jurul ei se află cărți deschise, cu cotorul în sus - tot timpul cărți noi, cu coperte lucioase. Niciodată nu m-am putut decide s-o întreb despre titluri și autori. Și nici n-am îndrăznit să-i propun să-mi citească și mie cu voce tare. Dar frumusețea din mișcările ei poate foarte bine să aibă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
valoroasă pentru orice instituție cu aspirații serioase. De bună seamă, avea o barbă demodată, tunsă până deasupra omușorului, dar totuși. Așa am ajuns să fiu unul dintre amfitrionii Muzeului Național sau, mai exact, singurul, celelalte fiind doamne. Cu o placă lucioasă de alamă pe costumul meu de culoare închisă, rătăceam cu pași lungi, măsurați, prin sălile sacre. Țineam brațele și mâinile la spate, iar privirea mea se rotea cu o sensibilitate intimă printre vizitatori și opere de artă. îmi cumpărasem taloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
răsuceam și îmi prefiram barba. Dar când m-am întors, am văzut cum ea, cea atât de bătrână, se târâse până la plăcuță de metal și o cerceta îndeaproape. De bună seamă, eu nu știam ce litere spumegau acolo, pe suprafața lucioasă. Ea s-a aplecat, mioapă, și a citit. Buzele i se mișcau ca și cum ar fi silabisit. Apoi l-a căutat pe intendent. Acum Manfred Marklund știe că e bolnav, da, și admite asta. Dar boala în sine nu pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
autentic la tine, mi-a spus el, este tocmai maniera ta de a te preface. Vă rog să mă iertați pentru ochii mei înroșiți, am spus. E din cauza unei inflamații cronice, nimic altceva. Și mi-am scos plăcuța de alamă lucioasă de pe reverul costumului, punând-o pe biroul lui. De fapt ce e scris pe ea? am întrebat. Paznică de muzeu, a spus el. Greșeala ne aparține. Așa m-am întors încă o dată aici, pe muntele Ava. Purtam cu mine, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pe toți în curtea din spate. Tovarășa Popescu, directoarea noastră, făcea inspecția, ca-n fiecare zi. Cele care nu aveau panglica albă pusă frumos, în așa fel încât fruntea să fie liberă, cele care își îmbrăcau picioarele în ciorapi negri, lucioși, bine strânși pe pulpe, băieții cărora le lipseau numerele cusute impecabil pe piept sau pe mânecă. Aceștia erau acuzați, certați, discutați în careul de dimineață, care avea întotdeauna aspectul unui șir lung lipsit de culoare. Numai în cea mai mare
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
dispozitiv tragic care presupune o anumită situație, anumite persoane, Anna nu este decât o femeie banală, nicidecum fatală, o femeie insesizabilă, pierdută în mulțime printre nenumăratele anonime care nu vor apărea niciodată pe coperta unei reviste cu recomandările de fatalism lucios cartonat ce însoțesc femeile de scenă cu libidoul infatigabil al unei pompe de bicicletă. Tragedia este o partitură care cere anumiți interpreți, fiecare în exemplar unic, fiecare executând partitura o singură dată, fiecare fiind demis o dată și pentru totdeauna din
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
Truesdale, prin el spre secretele orașului, toate gravitând în jurul lui Trudy, cea mai neobișnuită femeie din Hong-Kong. Ea, Trudy, pare să întrupeze misterul orașului și feminitatea însăși - o frumusețe sfidând canoanele: plată ca o scândură,fără sâni, părul neobișnuit - șuvițe lucioase de chihlimbar și bronz, folosind khol ca să-și contureze ochii, ruj auriu sau cafeniu. Nu are asemănare cu nimeni și nimic din ce se află în tot orașul. Ea însăși este un amestec: nu e chinezoaică sută la sută, are
Orientul înca necunoscut by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6768_a_8093]
-
numai umanism, nu! Intrată pe mâna unor ideologi a căror obsesie e demantelarea trecutului și eliminarea dintre preocupări a subiectelor cu adevărat fundamentale, gândirea actuală pare inspirată de preocupările unor oligofreni în căutare de noi și noi jucării pe cât de lucioase, pe atât de simpliste. E cu atât mai reconfortant să descoperi, o dată la câțiva ani, o carte nu doar plină de adevăr, ci și profundă și emoționantă, cum e Noblețea spiritului. Un ideal uitat (Editura Curtea Veche, 2008). Autorul, Rob
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]