822 matches
-
în căutarea suportului "intim" al pasiunilor poetice: Ceea ce cred că trebuie să ne intereseze în artele populilor trecuți și prezenți este nu simpla frumuseță și mărire a monumentelor create d-artiști, căci acele monumente prin forma lor numai, cu toată lucirea și deplinătatea lor, n-au dat și nu pot da viață, ci inspirația prin care artiștii creează acele monumente, taina acelei călduri a inimii care i-au făcut creatori. Astfel dar ceea ce doresc a căuta în poeziile D. Alecsandri este
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nu reușește să-și ascundă natura: îmbibată de plăceri trupești, senzuală, voluptuoasă și marcată de moliciune, machiată ca să pară mai albă, mai trandafirie, ea își forțează atitudinea ca să dea impresia unei rezistențe pe punctul de a ceda; ochii ei au luciri provocatoare, îmbrăcămintea sa descoperă mai multe decât ascunde și, asemenea unui animal de pradă, ea aruncă întruna priviri roată-mprejur. Iată cam care-s personajele, actorii care intră în scenă. Rolurile, acum: Fericirea și Virtutea dau cu ochii de Heracle
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
flăcărilor. Și trupul acela adormit, o ființă incredibil de străină, necunoscută, dar care i se părea, nu știa să spună de ce, foarte apropiată. Ridica pe pipăite crengi uscate de pe jos, apoi se întorcea să vadă de foc. Uneori, câte o lucire stacojie scânteia în beznă. Era Vulpoiul, care înălța capul și-l căuta, cu ochii lui cu reflexe de flacără. Liniștea era atât de adâncă, încât Nikolai auzea de departe respirația calului, ca niște suspine mici, când amare, când ușurate. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
experiență a vieții sale, precum epilepsia la Dostoievski. De aceea, pe Cioran nu-l interesează decât cei care suferă, cei care trec prin experiențe la fel de delirante că el. Pentru el, Dostoievski, cu personajele sale fără credință, asasini, tâlhari, epileptici, cu luciri de sfințenie ce ating demonicul, este Scriitorul; omul normal nu are acest conținut interior și, ca atare, pentru Cioran, este "fără substanță". De aceea scrie Cioran, cărțile lui fiind, de fapt, sinucideri ratate. El se vede lucid pe sine însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
izolare pe o insulă în Pacific. Acești oameni nu sunt neapărat niște lumpeni sociali; adesea ei ocupă importante funcții în stat, sunt deputați, miniștri, șefi de partide. Întâmplător, cei mai „taciturni” dintre ei au frunți teșite, pomeții obrajilor proeminenți, o lucire sticloasă în priviri. O audiență la aceste primate, înalt îndrituite, unei persoane cultivate i se va părea un coșmar, o excursie în „Jurasic-Park”. Totuși, cred că aria subiectului propus de Dilema nu poate fi redusă la atât. Pentru că suntem îndreptățiți
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
fizic: E vie, plină de viață, cu "trupul curat și frumos rotunjit", pe care i-l văzuse Neculai Isac în apă, cu "obrazul copilăresc", cu "nasul arcuit, cu nări largi", cu "ochii iuți", cu părul "negru și lucios", care avea "luciri de păun". Din altă perspectivă, Hasanache, șeful șatrei, o crede "o fată proastă care n-a ieșit încă în lume"; ea se consideră "o biată fată de șatră", "o roabă ș-o nemernică". Pentru ea contează doar sentimentul în numele căruia se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pline de culoare, subiectivitatea se lasă întrevăzută în bucuria de a trăi în ritmul naturii și al cutumelor ancestrale, într-un eros ce împletește adorarea marianică și impulsul primar în relația, familiară orizontului rustic, cu sacrul și, mai rar, în luciri de conștiință socială și revoltă („Plug înfipt în lut și-n carne/ Și norod flămând, răscoală” sau „Drum bătut de țară plină/ Cu de toate și străină”). „Cartea a doua” din Curcubeu peste țară distilează aceleași teme și motive într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
reveria-evaziune, ca replică și substitut al ei, revin deopotrivă În Obrazul de cretă, Act de prezență, Poemoterapie, Copacul-centaur sau Pădurile orchestre. De fiecare dată, mereu În postură de „iluminat” („Iluminatul va fremăta suav cu tremurarea nuferilor Între trestii” „Vizionarul Îngrămădea lucirile de cărbune care aveau să sfîrșească prin a Împodobi pereții acestor beții” - Obrazul de cretă), poetul evocă sau invocă o „călătorie halucinată”, - ieșire din cadrele strîmte ale realului oprimant și ostil: „Îmi lipeam fruntea fierbinte de panglica plecării și auzeam
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
incendiul este însuși Ahile. Iar armele lui sclipesc orbitor în câmpie: casca lui e ca un astru scânteietor și vârful lăncii ca luceafărul de seară, cea mai frumoasă stea, strălucind tot mai tare în adâncul nopții; armura e ca o lucire de flacără sau ca steaua Câinelui lui Orion, care arde, rău prevestitoare, în cerul verii; iar scutul i se vede de departe, luminând ca luna, sau, într-alt loc, ca o flacără aprinsă undeva la o stână singuratică din munți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Cine-i crede, / Le năzare / La oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui suflet e o scânteie / Din luciri de curcubeie“, „Ci eu sunt zburător / Ca un vânt / De ușor, / Mă anin / De un ram“, „Sunt ca vânt de primăvară, / Ca amurgul cel de vară; / Din picioare pân’ la cap / Într-un cuib pot să încap,/ Iar în cuib
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lipsa de consistență a imaginarului, a lumii descrise, prin termeni ca "legănându-se", "se aruncau năvoade (...) într-o zonă din străfunduri cu lumini", "miraj", interogații " Mă întrebam ce puteau fi decât Satane vâslind/ ori vestitori de tragedii pe aripi cu luciri de cuțit?". E aceeași veșnică pendulare între tragedia care înspăimântă și cea care aduce cu ea o fascinație imposibil de evitat. Limitele temporale sunt și ele fluide, tranziția se face cu ușurință, "pluteau în desfrunzire prin natura nopții/ din evuri
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este pus sub semnul întrebării de un termen precum "cotrobăiau" ce intervine pe final de text: "Peste pajiști de alge ce-mi urcau în artere/ Demonul Sângelui zbura domol deasupra tuturora,/ prin intermundii orbitele-i goale cotrobăiau Luna/ cu pale luciri de parcă ar fi fost aurora". Există o cramponare în senzorial și în senzual de care nimic nu-l poate separa pe eul liric. Universul acvatic cu algele sale revine ca obsesie a morții și a atingerii senzuale deopotrivă. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sute de țepușe de gard, ne urnim cînd se pune în vedetă mahalaua cu rare becuri, trei lumini albe simetric distanțate, axa rutieră de Roman, îndată camionul cu remorcă pe porțiunea lui de drum, clipa de semn și camionul ei, luciri fără ieșire decît pustia evidență, interiorizează ineficient, odihnă plată, linie strîmbă de becuri cu iluzia din timp, că măsura de acum n-a mai fost vreodată, ora de voiaj s-o țin cu mine, vechea manie colecționismul bizar, Eu, Virtualitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ce e sufletul? un abur care se plimbă, se plimbă! are de zburdat peste tot în 40 de zile cît îl zbuciumi așa, lasă morții să-și îngroape morții lor! gara Galbeni cu vîrful pantofilor pe bordura de la prima linie, lucire de lanternă pătrată cu mînerul din dreapta, eleganța în serviciul nocturn al transporturilor feroviare, INTERVENȚIE ÎN TEXT Intervalele dintre călătorii constituie cea mai mare parte a călătoriei. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT trei secunde de staționare, o haltă, ești muritor, aceasta este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
poalele uniformei strîmbe, dar datoria mîinilor uitate pe lîngă corp, ieșind trenul din stație te vezi în urmă, n-am știut că mă urmărești, atîția oameni cîți sîntem așa, atîta circulație este! Săbăoani aceeași corectitudine, pe deasupra șuba și lanterna de lucire verde într-adins în ochiul călătorilor, verde! ursul în vizuină mai trage de labe și ați crezut că se hrănește sugînd din ele, dar își curăță de fapt degetele atinse de ojă ori așa ceva, pe obraz compusă o mimică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
munte ochiul opacizat, mintea se caută cu alte argumente, în ideea că a fost centrul de greutate al oricărui peisaj, prelungire în vaste fînețe și în sprijinitul fetei de parapetul șoselei, ies ai mei din cîmp cu căruța, peste Moldova lucire de turlă, osia lumii în mănăstirea ridicată, mai întîi din pomi, din statura verticală, columnă, piramidă, conceptele de verticalitate, mai colaborează: releele TV, locuințele suprapuse, relația de flux probabilistic prin satelit, s-ar zice că algebrizăm, bine că mîntuirea este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
te ajut! nu, mă mai descurc, încă mă mai descurc! cartea și mobilul la îndemînă, Borzești biserica, acte de cult, spațiul venerat amenajările dimprejur, timpul îl poți invoca în rugăciune, spectacolul mașinii ce rulează paralel cu ea însăși, Adjud în luciri pe etaje și blocuri, nenumite priveliști ale indiferenței, expresul Suceava București, locomotiva avertizează necontenit, în caz de iminență sensul s-ar năpusti ca semnal, ultima frază înainte de inevitabilul real, cel închipuit, liniștea ulterioară la fel, trei trenuri lasă gara pustie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
nici acum, dezarmat de cînd ai indicat mamei tale un agresor fictiv și sîngele îți picura din țeastă! fluierăm semnul plecării, covorul se învăluie pe laturi, petice de fabrici, burdușit de lumini spațiul angro, punctiformă noapte în strălucirea antropică, Lețcani-Nume lucirea de altă sursă cu ea, transportul își exclude gările, lege ca de femeie alături, comparația la superlativ, ajung vîrsta la care femeia îmi sare în ajutor, rîzi, să mă fi ajuns, în sfîrșit? înaintează spațiul socializat, chip imobil, aș intra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în sistemul de referințe, viraje de evitare într-o împărăție atît de nouă, nu c-ar putea să cadă de pe cer, dar să alunece! hipertrofia de clar-obscur baroc, detaliul pe muchie al norului-vîltoare, ciob de lumină obiectul zburător, îi revine lucirea scăpat în golf de senin provizoriu, ușa zidită pe jos cu boltă de roșeață, ce-a fost mai aprins s-a înfundat vînăt, un singur fir de circulație la Gălăteni, linia în lucru, încetinește judecățile pe cîmpie și înmulțește la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lumini pe geam și ce știi tu, canapé, 50.000! cuvintele aveau la bază inefabilul, continuau prin misterul sensurilor secundare, mă mut în alt compartiment, sufăr mirosul de urină din veceul de alături, tînăr intelectual, handicapul celor trei, nu întrevedeau lucirea geamului, răni vii la exprimare, la fel ca munții, Începutul petrecerii moralicești cu barbă cioară, pui de cioară, fire din căștile pe urechi, umbre de fațade Pașcani, sticla groasă de lumină, largare și pe dedesubt, Siretul, sîntem și prizonierii unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ajungem! trenul la Huedin a rămas gol de tot, ce intra în lume prin el? DN 1, 47 km pînă la Aleșd, 84 km pînă la Oradea, Ciucea ora 4,03, castelul Goga-Ciucea, luna ne sperie cu două mustăți de lucire în geam, aicea dacă s-a văzut biletul dumneavoastră sau încă nu? s-a văzut biletul dumneavoastră, bine! ajută-ne, Doamne, în drumurile noastre, Ție Îți mulțumim, Ție ne rugăm să ne dai pace și multă milă! glas ritualicul, Bulz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
umerii pungi galbene, becuri la rînd biserica din deal, cu doi controlori înmulțind examinările, la codul paraverbal falsa subordonare față de verbal etc. etc., încă o sută de ani de pace și scoatem vorbele din culpa de malpraxis, subnutriție, malnutriție, linia lucirilor subțiată într-una singură, halta Piscu Rusului și vîntul martor de plăcerea stației pe pantă dulce, aleargă dinspre clădire, unelte conceptuale, mai întîi uneltele conceptuale, iese fiecare la lumină, închide limbajul, participă la pădure, siguranța paraverbal, somn vast limbaj! urmează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-n petreceri se avîntă / La un colț de masă plîîîng / La alt colț de masă cîntă! Colesnic, George Colesnic, Rusu, el mai de mult a murit, are vreo zece ani! soția lui/noci, zimlia, vtaroi, da' o murit! părul bălai luciri ruginii, știu că ți-e cald, șalul lui peste umeri, citește, de ce ai dat controloarei bani în mînă, n-ai bilet? berea "Chișinău" gata, spasiba! de prim plan chica sare cu piper, România peste umerii de deal păduratic, aliniamentul rezistent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
multe, dar converg către ele, șoim peste prăpastie, a cîmpului oglindă mai diafană ca apa!, morminte străvezii Dan Stanca, dealurile perioade în fraze CFR, țin minutele, Buhăești firescul dintr-un joc respectat îl anticipă, pe fereastră aer încins din locomotivă, luciri uleioase și pe brazii creuzotați, calul pintenog de trei picioare, haina pădurilor metaforă și pleonasm, dar ne îmbrăcăm în zdrențe, tot ce-am putut noi înțelege, Săracă Țară de Sus / Toată faima ți s-a dus / Acu cinci sute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cântecul cărăușului un tango despre o femeie cu adevărat fatală. Până la refrenul în care ținea să se păstreze cuvântul Zaraza, suna așa : Când apari, senorita, în parc pe-nserat, Curg în juru-ți petale de crin. Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat, Și ai trupul de șarpe felin. Gura ta e-un poem de nebune dorinți, Sânii tăi un tezaur sublim. Ești un demon din vis, care tulburi și minți, Dar ai zâmbetul de heruvim. Și cu câteva zile înainte de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]