94,332 matches
-
deschide lent și trăiește în același timp sentimentul de vină și iubirea. Adaugă iubirea care pune în mișcare tot ce există, originea tuturor lucrurilor, și acest lucru se întîmplă într-o închisoare. E un subiect copleșitor. M.T.: Veți continua să lucrați pe această temă? C.T.: Nu cred. Următorul roman nu este despre asta și nu știu. Oricum eu nu lucrez așa. Romanul îmi vine, dar nu ca o idee. E la început o serie de imagini, personaje, dar nu-mi planific
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
ce există, originea tuturor lucrurilor, și acest lucru se întîmplă într-o închisoare. E un subiect copleșitor. M.T.: Veți continua să lucrați pe această temă? C.T.: Nu cred. Următorul roman nu este despre asta și nu știu. Oricum eu nu lucrez așa. Romanul îmi vine, dar nu ca o idee. E la început o serie de imagini, personaje, dar nu-mi planific niciodată să scriu un roman. Romanul mă planifică... M.T.: în ce măsură opera de artă e compatibilă cu corectitudinea politică? C.T.
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
partid. Eram șocat, nu înțelegeam unde greșisem și nu reușeam să mă apăr. Peste numai trei ani, respectivul individ, ajuns între timp director, venea să-mi propună mie acest post întrucât venise vremea... revoluției și el trebuia... să plece. Acum lucrează tot ca director la o firmă româno-germană de adunat gunoaie. Revelația faptului că mizeria asta nu aparținea exclusiv comunismului - fiindcă la urma urmelor nu comunismul i-a creat pe oameni, ci exact invers - am avut-o în timpul sărbătorilor de iarnă
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
care vrea respectabilitate internațională), dar da Securității ceaușisto-fasciste, care vrea să semene confuzie și spaimă". Matei Călinescu nu-și retrage vorbele de atunci - doar le moderează, face suportabilă atmosfera plină de enigme îngrozitoare, plină de scenarii halucinante. Autorul nostru nu lucrează decît cu certitudini și cu un discurs moderat, frustrant poate petru cei care ar fi vrut violență jurnalistică într-un subiect atît de misterios precum moartea lui Culianu. Scenariile și ipotezele sînt lăsate pe seama cititorului. Am văzut cuvîntul "antilegionar" subliniat
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
și eseu și ni se spune în postfața monografiei despre care va fi vorba în continuare că pregătește o istorie a literaturii române. Fără să fie o figură mediatizată a lumii culturale, Dan Grădinaru pare să fie dintre aceia care lucrează în tăcere, dar adînc, cu atacuri și reinterpretări în chiar zonele tari ale literaturii și cu metodele istoricului dedicat și discret. Felul în care o face contrazice însă această izolare, pentru că Dan Grădinaru scrie cu dezinvoltura unui eseist francez de
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
nebunia cinică Doctorului (Viorel Păunescu) de la felul în care spun textul. Mai departe este, de multe ori, la nivelul de figurație atitudinea lor. Nu trebuie însă omis efortul pe care l-au făcut avînd în vedere că n-au mai lucrat de mult, că exercițiul contează, iar în acest spectacol e nevoie de o anumită stare la care actorii contribuie din plin, chiar dacă evoluțiile individuale nu se rețin. Pentru Marius Bodochi este, probabil, cel mai important rol de la Marrat-Sade încoace, lucrat
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
lucrat de mult, că exercițiul contează, iar în acest spectacol e nevoie de o anumită stare la care actorii contribuie din plin, chiar dacă evoluțiile individuale nu se rețin. Pentru Marius Bodochi este, probabil, cel mai important rol de la Marrat-Sade încoace, lucrat tot cu Victor Ioan Frunză la Teatrul Național din Cluj, la începutul anilor '90. Și-a modelat chipul, trupul, și-a pregăti corpul și psihicul pentru întîlnirea, atît de dificilă și de specială, cu Bérenger I, un Rege ce-și
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
intrat în conștiința și reflexul spectatorilor: Teatrul Act, Green Hours, Toaca, Muzeul Literaturii. Cu excepția Teatrului Act, singurul particular din România, restul spațiilor sînt populate de și cu artiști tineri, mai mult sau mai puțin afirmați. De cele mai multe ori, regizorii care lucrează nu sînt angrenați și într-un sistem instituționalizat, cu alte cuvinte, nu sînt angajați în nici un teatru iar actorii de regulă da. Se creează astfel un circuit care primenește mentalitățile artiștilor, tentația confortului sau mai degrabă a comodității este îndepărtată
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
pictorului de a-și sistematiza gîndirea, de a-și identifica formele și de a-și comunica mesajele. Unul dintre puținii artiști români, și raportarea nu trebuie făcută doar la generația tînără, în măsură să gîndească în perspectivă amplă și să lucreze în spațiul unor proiecte mari, Ciprian Paleologu se înscrie în acel segment al neoantropocentrismului care ar putea fi numit al preapocalipsei; acolo unde sentimentul eroziunii este aproape paroxistic și unde angajarea morală este și ea definitivă. Parte a proiectului UMAN
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
la limita tridimensionalului cu bidimensionalul, forme obținute prin decupaj mecanic și printr-o energie cromatică paroxistică, de certă sorginte expresionistă, iar, pe de altă parte, contrabalansează acest spectru al disoluției prin propunerea unei noi ordini și a unei atitudini salvatoare. Lucrînd pe două fronturi, al denunțului și al mîntuirii, al apocalipsei și al purificării, Ciprian Paleologu iese din schema neoantropocentriștilor pe care am sugerat-o pînă acum. El nu se mulțumește doar să constate și să sancționeze implicit, ci riscă și
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
Sons and Lovers (1913) este considerat primul roman important de investigație psihologică al lui D.H. Lawrence și, în același timp, "cel mai autobiografic". Personajul central al romanului, Paul Morel, este un tînăr extrem de sensibil, foarte legat de mama sa, care lucrează un timp în cadrul unui atelier de produse chirurgicale, îndreptîndu-se din ce în ce mai decis către o carieră artistică - la fel ca D.H. Lawrence însuși. Iubita adolescentului Paul Morel, Miriam, este, se pare, "modelată" după Jessie Chambers, prietena din copilărie a lui Lawrence care
Masculin și feminin by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15213_a_16538]
-
încă. De aceea, de o vreme, n-am mai făcut decât o primă selecție, pe bază de "scene", pentru a reține un număr cât mai mare de candidați cu care, apoi, profesorii școlii și elevii aflați la sfârșitul studiilor să lucreze timp de două săptămâni. După această perioadă, reținem doisprezece elevi, cu care începem munca pedagogică. Este important să amintim acest lucru, deoarece pedagogia poartă amprenta celor cărora li se adresează. Relația dintre elev și pedagog îl definește atât pe unul
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
înainta așa cum trebuie decât pas cu pas. De aceea, elevii se confruntă la început cu piese mai simple, de o abordare, să-i spunem, familiară, și de-abia într-un al doilea timp trec la textele mari. Atunci încep să lucreze asupra duratei acțiunii și a evoluției personajelor. * Eu propun ceva, dar nu știu ce vom găsi apoi. * La un moment dat, predarea regiei a încetat să mă mai intereseze. Să predai regia înseamnă să-i înveți pe elevi cum să ia puterea
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
material. Situația trebuie să fie "cărămida" clară pentru viitoarea construcție. Pentru aceasta, apelăm mai întâi la texte simple, apropiate de experiența cotidiană, apoi trecem la scene în aparență marginale, scene de "legătură" luate din Ibsen, din Wedekind. În ultima vreme, lucrez mai mult scene mici, care servesc ca articulații, ca punte între momentele importante. Aceasta îmi permite să-i pun pe elevi să joace momente de adevăr intermediare (ca, de exemplu, în Domnișoara Iulia, Jean în bucătărie) și să nu treacă
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
fără îndoială, obligația de a analiza circumstanțele și de a formula întrebările: o situație trebuie explorată în toată complexitatea ei. Mă străduiesc să-i conving pe elevi să elimine ceea ce ei consideră ca fiind "artistic". Important este să admiți că lucrezi cu materiale a priori neartistice. Acest principiu inițial este decisiv. * Opera e un ansamblu de elemente obișnuite, comune (cuvinte, mișcări, ritmuri, culori), tot așa cum Capela Sixtină e un conglomerat de pietre, cărămizi, var etc. Nimic nu este mai plictisitor în
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
ce-și amplifică în lanț dimensiunile, rîsul în cascade, ridicolul, ironia și aparițiile extraordinare, impecabile ale personajelor interpretate de George Mihăiță și Virginia Mirea. Vervă, aplomb, măsură sau Bani din cer. Horațiu Mălăele, din nou în postura de regizor, a lucrat cu rigoare (și plăcere, bănuiesc) cu trupa de la Comedie (vă amintiți minunata Pălărie florentină, cromatica acelui spectacol, lumina lui atît de specială, machiajul, costumele elaborate ale Liei Manțoc, pe George Mihăiță și Virginia Mirea?), această comedie bulevardieră. Rîsul este stîrnit
Cad bani din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15226_a_16551]
-
Ion Zubașcu Toată lumea mulțumită și cu lacrimi pe obraz Am lucrat "pe cultură" de-a lungul multor ani, la publicații de mare tiraj, și sper să fiu exact înțeles. Această specie de ziarist stârnește, în egală măsură, nemulțumirea tuturor: și a patronilor săi și a celor despre care scrie și a
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
de versuri. Dar cum nu poți să scrii despre toate aparițiile, expozițiile, spectacolele, cărțile, filmele, cei despre care nu scrii te vor urî până la moarte: nici măcar două rânduri n-ai putut să scrii! Dacă scrii totuși, cele două rânduri: am lucrat atâția ani la cartea asta, puteai să scrii și tu ceva mai consistent! Să-și facă ziarul lor, dacă vor publicitate gratuită! Îmi amintesc cu neplăcere de mica bătălie pe care am dus-o în ședințele de sumar, cu câțiva
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
că mica bijuterie a Feliciei Mihali dezvăluie, în premieră românească, incredibila, chinuita condiție a unui jurnalist cultural de la un cotidian de mare tiraj. Cel mai amărât dintre toți ziariștii Din aceste motive și din multe altele, foarte puțini scriitori serioși lucrează în presa de cotidian. În primul rând, e o muncă de sacrificiu: șeful de secție stă zilnic, de dimineață până la orele 17, după ultima ședință de sumar, iar în privința redactorilor, nimeni nu face vreo distincție între secția Cultură și Politic
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
ei stau mai mult prin localuri, pun țara la cale, mici cruciade, vânează subvenții, burse, aranjează premii, sindrofii, călătorii în străinătate, sunt cei veșnic nemulțumiți de toți și de toate; ceilalți, mult mai puțini, chiar foarte puțini, sunt cei care lucrează, uneori în presa literară, uneori în presa cotidiană, la radio și televiziune - bine ai venit, Elena Vlădăreanu, la amarul și tristețea noastră! -, și trebuie musai să scrie despre premii, fără ca aceștia să aibă vreo obligație pentru cineva, vreodată). Câți dintre
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
moral în presa de informație și atitudine. Mi-am închipuit că scriind despre cărțile și publicațiile literare ale unor autori și făcând interviuri cu unii, măcar câțiva dintre ei își vor aminti de cărțile mele în revistele literare la care lucrează. Iluzie totală! Au scris despre puținele mele cărți doar oameni cărora nu le-am făcut niciodată vreun serviciu de publicitate, în revistele de mare tiraj la care am lucrat! Ce motivații are, în clipa de față, în aceste circumstanțe, scriitorul-jurnalist
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
își vor aminti de cărțile mele în revistele literare la care lucrează. Iluzie totală! Au scris despre puținele mele cărți doar oameni cărora nu le-am făcut niciodată vreun serviciu de publicitate, în revistele de mare tiraj la care am lucrat! Ce motivații are, în clipa de față, în aceste circumstanțe, scriitorul-jurnalist de cultură din presa cotidiană? Absolut nici una, deocamdată! Scriu în această zonă doar cei care tot trebuie să-și câștige pâinea, într-un fel sau altul, și n-au
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
omenești, normale, cu nici un om de cultură, din pricină că toți nu văd în tine un scriitor, sau măcar un posibil prieten, ci - invariabil - doar un cărucior de cărat bagaje!), timp de ani și ani de zile, din 1985 încoace, de când am lucrat numai la publicații de mare tiraj. Iar dacă tot e să-mi fac dușmani cu carul, măcar să nu mi-i fac de pomană!
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
ipoteză. Să amintim aici cronologia redactării a două dintre cărțile sale: ˇ Istoria nebuniei în epoca clasică își are originea în 1956. Colette Duhamel îi cere lui Michel Foucault, pentru editura La Table ronde, o scurtă istorie a psihiatriei. Foucault lucrează pentru carte la biblioteca din Uppsala.; redactează în Suedia un prim manuscris al unei istorii a psihiatriei, pe care i-l dă lui Jean Hyppolite în decembrie 1957; în 1958 rescrie în Polonia ceea ce avea să devină Nebunie și nesăbuință
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
an Philippe Ariès va accepta să publice la Plon Nebunie și nesăbuință, care va apărea un an mai târziu, în mai 1961. ˇ Cuvintele și lucrurile va fi începută de Foucault în octombrie 1963, în decembrie stabilește planul și apoi lucrează în primul semestru al anului următor la Biblioteca Națională; începând cu octombrie al aceluiași an rescrie manuscrisul și termină la Crăciun o primă versiune a cărții; din ianuarie până în aprilie 1965 reia manuscrisul și îl rescrie după un plan diferit
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]