497 matches
-
mai confruntat și cu paulicinenii, care s-au aliat cu arabii și au ocupat Niceea și Efesul. Dar ei au fost înfrânți de generarul Cristofor în 872, bizantinii recăpătând și Ciprul. În lupta cu arabii, Vasile s-a aliat cu Ludovic ÎI, regele Italiei și împăratul occidentului, împreună cu care a curățat Marea Adriatică de raiduri și a capturat orașul Bari, în 871. Dar Sicilia era aproape pierdută, Siracuza căzând în mâinile arabilor în 878. Însă în 880, generalul Nicefor Focas cel Bătrân
Vasile I Macedoneanul () [Corola-website/Science/307289_a_308618]
-
o fabrică de hârtie și una de bere. Dinastia Báthory a contribuit și ea la creșterea economică sau cea a populației, aducând cetatea la un rang la care putea fi comparată doar cu Brașovul. Regii Vladislav al II-lea și Ludovic al II-lea vor semna și ei unele acte prin care clujenii beneficiază de privilegii, nu însă în aceeași măsură ca Matei Corvin. După destrămarea regatului ungar din 1541 între Imperiul Otoman și cel Austriac, Clujul va intra în Principatul
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
mod oficial sub suzeranitatea împăratului german, a opus rezistență și a fost nevoie de trei luni până când să fie cucerit în septembrie. După ce regele Ludovic al VIII-lea a murit în noiembrie, a fost urmat pe tron de regele minor Ludovic al IX-lea. Regina-mamă Blanche de Castilia a permis cruciaților să continue lupta sub conducerea lui Humbert de Beaujeu. Labécède a fost recucerit în 1227, iar Vareilles și Toulouse în 1228. Regina Blanche i-a oferit lui Raymond-fiul o înțelegere
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
în care predominaseră până atunci triburi vrăjmașe noului principat, formate mai ales din danezi veniți din Anglia și norvegieni din Irlanda. Nordul peninsulei Contentin și ținutul Pays de Caux au fost cele mai marcate de colonizarea cu populații scandinavice. Carolingianul Ludovic al IV-lea (914-984) a încercat după asasinarea lui Guillaume în 942 să se descotorosească de casa princiară normandă, rămasă sub conducerea minorului Richard I, fără a avea însă succes. Principatul a cunoscut o perioadă de înflorire la finele secolului
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
de Beaumont, care au căutat să o suprime. a pierdut două sarcini în 1746 și 1749, și se spune că a aranjat amante pentru plăcerea regelui. Cu toate că au încetat să mai fie iubiți după 1750, ei au rămas prieteni, iar Ludovic al XV-lea i-a fost dedicat până la moartea ei de tuberculoză în 1764, la vârsta de patruzeci și doi de ani. Chiar și dușmanii i-au admirat curajul din ultimele săptămâni dureroase. Mulți dintre dușmanii ei au fost totuși
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
de Saxonia, rege în 919. Puterea sa era doar puțin mai mare decât cea a celorlalți, care erau echivalentele feudale ale vechilor triburi germanice. Fiul lui Henric, Otto I (936-973) a înfrânt o revoltă a ducilor sprijinită de regele francez Ludovic al IV-lea În 951, Otto a plecat în Italia, unde s-a căsătorit cu regina văduvă Adelaide, și-a luat titlul de rege al lombarzilor, și l-a făcut vasal pe regele Italiei Berengar de Ivrea, (950-52). Otto i-
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
în conformitate cu Legea franceză de succesiune, orice descendent legitim al lui Hugh Capet nu ar putea fi lipsit de drepturile sale la tron. Cele mai multe puteri europene au văzut unirea Franței și Spaniei sub un singur conducător ca o amenințare semnificativă. Micului Ludovic al XV-lea i-au fost aduse la cunoștință responsabilitățile grele care stăteau pe umerii săi. El era un orfan acum, fără frați în viață, fără unchi sau mătuși legitimi cu excepția lui Filip al V-lea, și fără veri primari
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
-lea, moare, urmează la tronul Franței fratele său Ludovic al XVI-lea. Contele de Provence devine succesorul prezumtiv al tronului este desemnat cu titlul de "Monsieur", titlu sub care era cunoscut fratele mai mic al regelui. La 17 mai 1771 Ludovic s-a căsătorit cu Marie Josephine Louise de Savoia, prințesă a Sardiniei și a Piedmontului însă cuplul n-a avut copii. În ianuarie 1792, Adunarea Legislativă a declarat toți prinții emigranți, trădători ai Franței. Proprietățile și titlurile lor au fost
Ludovic al XVIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302519_a_303848]
-
Provence rege sub numele de Ludovic al XVIII-lea. Regele acceptă declarația lor câteva zile mai târziu, de la Verona, noul său exil. Ludovic XVIII negociază eliberarea din închisoare a nepoatei sale, Marie-Thérèse-Charlotte a Franței în 1795. În primăvara anului următor Ludovic al XVIII-lea este forțat să părăsească Verona deoarece Napoleon Bonaparte invadase Veneția și ocupase orașul. După plecarea din Verona, Ludovic se mută la Blankenburg în Prusia. Trăiește modest într-un apartament cu două dormitoare. După moartea regelui Frederick William
Ludovic al XVIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302519_a_303848]
-
30 octombrie la Toulouse. Richelieu demonstra astfel că nu se dă înapoi de la nimic pentru a păstra autoritatea regelui. Gaston s-a refugiat în Flandra de unde se întoarce abia în 1634 dar supus tutelei lui Richelieu. La 19 mai 1635 Ludovic declară război Spaniei care era principalul aliat al împăratului Ferdinand al II-lea. După 18 ani de lupte neîncetate Richelieu a murit la 4 decembrie 1642 în plin triumf. Regele a mai trăit câteva luni, până la 14 mai 1643. La
Ludovic al XIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302924_a_304253]
-
reînflorit până în ani premergători Primului război mondial) până în deceniile 1901 - 1910 și 1911 - 1920; de asemenea a fost "exportat" în cele două Americi, dar și pe alte continente; în mobilier se regăsește în special în Franța, în perioada Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea); în pictură a fost adoptat de către toate marile școli de pictură europene; în sculptură a fost prezent în special în Italia, Germania, Austria, Anglia și Cehia de azi, dar și în alte culturi; în muzică s-au
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
al poetului de curte Angilbert, a luptat în războaiele civile de partea lui Carol cel Pleșuv, vărul său, murind în luptă. A fost martor al destrămării Imperiului Carolingian, ca urmare a tratatului de la Verdun. A scris lucrarea „De dissensionibus filiorum Ludovici pii”, ce conține 4 cărți ce acoperă perioada 840-843, dedicată lui Carol cel Pleșuv. Lucrarea este politizată și bine informată, prin care ne-a transmis jurămintele de la Strasbourg (prima folosire a unei limbi romanice, alta decât latina). După anii 1100
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
prezintă două cetăți (cea lumească și cea a lui Dumnezeu) și „Faptele împăratului Frederic”, dedicată activității lui Frederic Barbarossa (1122-1190). Suger (1081- 1151) cleric, om politic, istoric și regent al Franței, a scris o lucrare ce îi este dedicată lui Ludovic al-VI-lea (1108-1137), participând și la o operă despre Ludovic al VII-lea (1137-1180). Geoffroi de Villehardouin (n. 1160 - d. cca. 1212), nobil francez, mareșal de Champagne, ce a condus cruciada a IV-a, a scris lucrarea "Cucerirea Constantinopolului
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
bine informat și receptiv. Războiul îi făcea plăcere, era curajos și s-a adaptat rapid la viața de campanie. Era fericit printre soldații săi, iar aceștia îi răspundeau primindu-l cu entuziasm; moralul armatei se îmbunătățea atunci când era condusă de Ludovic personal. Totuși, motivul cel mai important al succesului lui Ludovic al XIV-lea în dominarea armatelor sale a fost autoritatea pe care o avea asupra corpului de ofițeri. Nu numai comandanții cu grade înalte erau aleși de către rege; Ludovic iși
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
regelui preacreștin. Între 1661 și 1679, hughenoții nu au fost persecutați fizic, dar au fost făcuți să nu se simtă în largul lor. Le erau impuse restricții în privința căsătoriilor și a înmormântărilor. Li se închideau școlile și bisericile. În 1679 Ludovic a optat pentru o politică mai agresivă. Obiectivele sale au rămas aceleași - eradicarea ereziei și o biserică și un stat unificat. Hughenoții au fost alungați din serviciile publice și li s-a interzis practicarea profesiilor de medic, avocat și editor
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
castelului și grădinilor Tuileries, încredințate lui André Le Nôtre și Louis Le Vau. Interioarele sunt încredințate lui Charles Le Brun și pictorilor Academiei Regale de Pictură și Sculptură. Cardinalul Richelieu, sub Ludovic al XIII-lea a fondat Academia Franceză, iar Ludovic al XIV-lea a luat-o sub patronajul său. A creat alte academii, printre care Academia regală de Arhitectură, Academia regală de Științe. A fost patronul multor artiști ca pictorii Charles Le Brun, Pierre Mignard, Hyacinthe Rigaud; sculptorii Antoine Cosevox
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
Pleșuv și al Ermentrudei de Orléans. În 867, sub domnia tatălui său, este încoronat rege al Aquitaniei. Când în anul 875 tatăl său a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman, a plecat să apere Italia și l-a lăsat pe Ludovic regent sub tutela clerului și ai foștilor săi miniștri. La moartea tatălui său, aceștia îl silesc pe Ludovic le recunoască dreptul de a numi primii pe rege și îl încoronează cu condiția să le respecte privilegiile. În această situație Ludovic
Ludovic al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/298993_a_300322]
-
de a-și atrage susținători. Ludovic, se căsătorește în 862 cu Ansgarde de Bourgogne, sora lui Eudes, conte de Burgundia, unul din marii feudali ai regatului, apoi, după moartea acesteia, în 878 cu Adélaïde de Frioul. Având o sănătate șubredă Ludovic nu i-a supraviețuit tatălui său decât doi ani, murind într-o campanie de reprimare a unei revolte a lui Bertrand, ducele de Septimania. După moartea sa regatul este împărțit între cei doi fii ai săi, Ludovic și Carloman.
Ludovic al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/298993_a_300322]
-
-se periodic împotriva acestora, fiind înfrânți și executați. Regatul este reorganizat de Carol cel Mare pe fostul teritoriu al regatului merovingian al Aquitaniei. Teritoriul este anexat definitiv după decapitarea ducelui Lupus al II-lea în 778 și dat fiului său Ludovic în anul 781, însă regatul devine independent abia cu fiul acestuia Pépin care, la moartea tatălui său, reclamă această parte a imperiului. În tentativa de a scoate regatul din sfera de influență a Imperiului Romano-German luptă împotriva fratelui său mai
Regatul Aquitaniei () [Corola-website/Science/299026_a_300355]
-
iar în 855 îl depune pe Pépin al II-lea atribuind regatul fiului său Carol. După moartea acestuia prematură, titlul este moștenit de fratele său Ludovic care alipește teritoriul Aquitaniei la domeniile regatului franc la urcarea sa pe tron ca Ludovic al II-lea. În 879, regatul este iarăși obiectul partajării între succesori, revenindu-i lui Carloman. După suirea acestuia pe tronul francilor în 882, regatul revine la statutul de stat inclus în domeniile regilor francilor, devenind, în timp, odată cu dezvoltarea
Regatul Aquitaniei () [Corola-website/Science/299026_a_300355]
-
acestuia pe tronul francilor în 882, regatul revine la statutul de stat inclus în domeniile regilor francilor, devenind, în timp, odată cu dezvoltarea ducatului Aquitaniei și fărâmițarea feudală specifică epocii carolingiene, doar un titlu. Ultimul rege al Aquitaniei a fost numit Ludovic al V-lea cel Trândav de către fratele său Lothar, odată cu asocierea la domnie în 979, însă renunță trei ani mai târziu, pentru ca, în 986 să urce pe tronul Franței. Odată cu acesta Dinastia Carolingienilor se stinge iar noua familie ce succede
Regatul Aquitaniei () [Corola-website/Science/299026_a_300355]
-
Ludovic și Eleanor de Bretania, nepoata regelui Richard I al Angliei, pentru crearea unei alianțe între Filip al II-lea și Richard, însă planul a eșuat. Acest lucru a deteriorat brusc relațiile între Richard și Filip. La 23 mai 1200, Ludovic în vârstă de 12 ani s-a căsătorit cu Blanche a Castiliei, în urma negocierilor prelungite dintre Filip al II-lea și unchiul lui Blanche, Ioan al Angliei. În 1214 regele Ioan al Angliei și-a început campania lui finală de
Ludovic al VIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/303836_a_305165]
-
Schismă Occidentală (1378-1414), procese răsunătoare și confiscări de averi fabuloase (Ordinul Cavalerilor Templieri,1307-1314), monarhi absoluți și cardinali demonici (Richelieu, Mazarin), culminând cu Ludovic al XIV-lea (1643-1715), războaie coloniale perdante (Războiul de șapte ani, 1756-1763), revoluții și regi decapitați (Ludovic al XVI-lea, 1793) sau alungați (Ludovic la XVIII-lea, în 1830, Ludovic Filip d’Orleans, 1848), restaurări de imperii universale cu sfârșit tragic pentru inițiatori (exilul lui Napoleon I în Insula Sf. Elena, 1815, unde va muri câțiva ani
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
titlul de „Orașul Luminilor”. De la primele fortificații, datorate regelui Filip al II-lea (secolul al XII-lea) la impunătoarele edificii ecleziastice și laice din timpul lui Filip al IV-lea cel Frumos (secolul XIV-lea), Ludovic al XIII-lea și Ludovic al XIV-lea (secolul al XVII-lea) la Napoleon I (de când datează primul plan de sistematizare al Parisului, la începutul secolului XIX), Napoleon al III-lea ( în a doua jumătate a secolul al XIX-lea), la modernele construcții în sticlă
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
reușească, sub Soliman turcii asediază din nou Cetatea Severinului în 1521, aceasta fiinde apărată de Banul Nicoale de Gârliște. După moartea lui Matei Corvin, Ladislau al VIII-lea Iagelon (1490-1516) (un rege cu o autoritate slabă) și tânărul său urmaș Ludovic al II-lea, nu mai reușesc să acorde aceeași atenție cetății Severinului precum predecesorii lor, deoarece Ungaria traversează o perioadă de criză, nobilii maghiari, în lupte facționale, fiind mai interesați în creșterea autorității lor personale decât de respingerea pericolului otoman
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]