545 matches
-
Ileana, și de Sorin... Am să le mângâi pe toate și o să mi se pară că sunteți toți, mereu, aici. Mugurel Hărmălaia s-a mutat la bucătărie. Copiii au cu ei acum alte daruri: lanterne, insigne, ceasuri și, chiar, câteva lulele (căci nepoții știu că bunicul, care, acum, s-a lăsat de fumat, le ține pe toate într-o mare și frumoasă colecție). Toate își așteaptă noul stăpân, care nu-i niciunde. Nepoții, însă, nu se dau bătuți. Îl caută peste
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mai dormit într-un pat atât de curat..." După ce mâncă o fragă și trei cireșe, spuse mulțumit: "Mădălina, poți începe povestea. Te ascult bucuros..." Mădălina aprinse lampa, luă cartea și prinse să citească... Piticul zâmbea. Ațipea. Se trezea. Trăgea din lulea... Și iar zâmbea. Și iar ațipea. Păcat că nu erați și voi de față să vedeți și să ascultați cât de frumos citea Mădălina. "Așa i că ai terminat clasa I cu media 10?" a întrebat-o când a terminat
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-o când a terminat de citit. "De unde știi? Ești un adevărat vrajitor..." se minună Mădălina. Cerințe: 1. Rezumați într-o frază povestirea de mai sus. 2. Scrieți o scurtă caracterizare a piticului. 3. Găsiți cuvinte cu același înțeles pentru: posomorât, lulea, ațipea, ședea. 4. Alcătuiți trei comunicări în care verbul a spune să aibă sensuri diferite Iași, mândră cetate... Steagul cu cap de lup Dumitru Almaș Cel mai viteaz și mai înțelept rege al dacilor, strămoșii noștri, a fost Decebal. Încă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și lulea în gură, care îi îmbia pe cheflii să-și afle viitorul în "planete de tânăr". Dar cui îi pasă de rostul stelelor, cu parale în chimir și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate "planetele", cu lădiță și papagal cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
moștenire a trecutului. Într-adevăr am moștenit o mulțime de cuvinte împreună cu metehnele respective de la fanarioții cei turciți care ne-au supt vlaga. Bacșiș, robie, bir, mazilire, corupție, peșcheș, lașitate, caftan, abuz, ciubuc, halal, complot, aga, jaf, lefegiu, lingușeală, alai, lulea, anteriu, trândăvie, cămătărie, calicie, samavolnicie, vizir, caimacam, politichie, tâlhărie, capuchehaie, viclenie, pricopsire, firman, lichea, bașbuzuc, buluc, bairam, mahala, calabalâc, protipendadă, taifas, cârdășie, agie, taclale. Și bineînțeles nu în ultimul rând geamparalele și cântecele iubite ale președintelui nostru, mult îndrăgitele lui
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și lulea în gură, care îi îmbia pe cheflii să-și afle viitorul în "planete de tânăr". Dar cui îi pasă de rostul stelelor, cu parale în chimir și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate "planetele", cu lădiță și papagal cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
submarin, În Nautilus și pe fundul oceanului cânta Bach și Händel la orgă. Bună treabă, dar veche. Și cum era cu Călătorul În Timp al lui Wells, când s-a trezit la mii de ani În viitor? S-a Îndrăgostit lulea de o frumoasă fecioară Eloi. A lua cu sine, indiferent dacă jos spre adâncuri, sau departe În spațiu și timp, ceva drag, și a-l păstra - acesta părea a fi impulsul. Jules Verne avea dreptate să-l aibă pe Händel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu-i mai dădu atenție, dar doamna Carolina știa - ceea ce uitaserăm cu toți - că aici la Porțile Levantului vremea curgea altfel: înceată, în armonici, în lâncede după-amiezi de basme, în târguri de contrabandă în care se vindeau pânzeturi din Damasc, lulele, tabac, narghilele, covoare din Persia, cercei, salbe de chilimbar, și câte mărunțișuri pentru care oamenii aveau timp, nimeni nu zorea vremea; o revoluție era un nimic, o podoabă, cum ai schimba cerceii de la urechile unei cadâne din serviciul sultanului, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sângeroase acum, se cufunda în zare. O lișiță se arătă, cu puii după dânsa, în partea cealaltă a ochiului de apă, din trestii. Mai avem! zise Marin întorcându-și fața neclintită spre mine. Acum asfințește soarele... Și pâcâia liniștit din lulea. — Neică Marin, șoptii eu, scormonit de dorința de a-i spune o vorbă bună. —Ei?... Ai dus-o rău cu proprietarul cel bătrân, cel ce-a murit?... El își întoarse spre mine ochii verzi, rotunzi, și-și scoase luleaua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din lulea. — Neică Marin, șoptii eu, scormonit de dorința de a-i spune o vorbă bună. —Ei?... Ai dus-o rău cu proprietarul cel bătrân, cel ce-a murit?... El își întoarse spre mine ochii verzi, rotunzi, și-și scoase luleaua din gură. — Am răbdat, zise el domol, am răbdat... Dar acum o să mai pot răbda, cu ăst nou?... Și mă întreba cu ochii. Din pricina ălui bătrân mi s-a dus în pulbere ce brumă am agonisit, și din pricina lui nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dar iată că într-o zi, după ce descălecai și intrai în crâșmă, Sandu îmi zâmbi cu înțeles: parcă voia să-mi spuie ceva tainic, să mă întrebe un lucru deosebit, și nu îndrăznea. Marin, la locu-i obișnuit, își desfunda țeava lulelei. Îmi dădu bună-ziua cu glasu-i încet și-și căută de treabă. Nimic nu putea să mă neliniștească. Dar domnul Sandu Popescu voia să-mi spuie ceva și nu putea. Totuși, când pornirăm spre baltă, îmi făcu un semn din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a arătat deodată un tighel de aur frânt, neregulat, pe toată marginea îngrădirii întunecate. Parcă ar fi încremenit pe cer un fulger rupt, ca o amenințare. Are să vie vremea rea, neică Marine!... Vânătorul nu întoarce capul; vâslește încordat; și din lulea se înalță pânze ușoare de fum. În asfințit, nourii se sparg deodată, și asupra Iezerului, prin spărturi, țâșnesc izvoarele sângeroase ale amurgului de flăcări. Balta neclintită pare de sânge, până la umbra neagră, depărtată a sălciilor. Luntrea face un ocol mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cuc, nici nu mânânci ca lumea, nici un păhărel de rachiu nu bei, de ce dracu mai trăiești pe lumea asta, ha? Bulgarul, încovoiat între căpățâni violete de varză, mormăi ceva neînțeles, ridicându-și sprâncenele negre. Bătrânul începu a râde, clătinându-și luleaua între dinți. Apoi strigă tare, vârându-și mânile în brâu și dându-se puțin pe spate: —Ceacâi bre? Grădinarul iar își ridică negreața de sub frunte. Moș Gheorghe Cucu se întoarse spre mine, cum mă apropiam. Noi eram prietini vechi. —Iaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spate și-i îndreptă capul cu fața spre cer. Ochii stăteau închiși acuma pe un obraz liniștit, senin, cu barba umedă, lucie. Bătrânul întinse sumanul roșcat peste trupul gol, îl acoperi până la bărbie, după aceea se așeză lângă bulgar, cu luleaua, slobozind din clipă în clipă vălurele de fum albăstriu. Grădinarul îl privise în tăcere. Cu ochii umezi, deodată răsăriți plini de milă de sub sprâncene, acuma se uita la bătrân. Vorbea din gât privindu-l țintă, parcă-l întreba ceva. Moșneagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
uita la bătrân. Vorbea din gât privindu-l țintă, parcă-l întreba ceva. Moșneagul se îndreptă spre el: — Ce spui? Grădinarul bolborosi iar câteva vorbe și-și întoarse ochii spre mortul liniștit. Nu știu ce spui, bre! zise îndesat bătrânul, pâcâind din lulea. Grădinarul, de la înecat își purtă ochii cu lumina de milă spre mine; apoi, cu brațele puse pe genunchi, cu bărbia rezemată de brațe, rămase un timp uitându-se la podar. Se sculă după aceea și se îndreptă pășind rar, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i? întrebă încet, mai mult pentru sine, Isailă. Amândoi ridicară capetele. Intrară scuturându-se de glod „călugărița“ de la curte și Marghiolița lui Tenea. Un pas rar și mai greu le urma - și pe deasupra capetelor lor îmbodolite răsăriră șapca veche și luleaua lui Anton Neamțul și barba lui uriașă, fuior amestecat de fire roșcate și albe. Hei... murmură încet Isailă. La noi vine lume... Are să fie o leacă de sandrofie... Călugărița dădu repede din cap. —Bună ziua... Ce mai faceți?... —Sărut mâna... sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o leacă de sandrofie... Călugărița dădu repede din cap. —Bună ziua... Ce mai faceți?... —Sărut mâna... sărut mâna... mormăi în barbă Isailă. — Ia și noi, mai pregătim lumea pentru iernatic... zise Niță zâmbind și privind spre Marghiolița. Neamțul Anton își trecu luleaua dintr-un colț de gură în altul și se așeză pe un morman de piei de oaie. Dădu numai din barbă și-și mișcă luleaua în jos și mormăi ceva gros. —Gutborgă ! gutborgă! zise râzând și dând din cap spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pregătim lumea pentru iernatic... zise Niță zâmbind și privind spre Marghiolița. Neamțul Anton își trecu luleaua dintr-un colț de gură în altul și se așeză pe un morman de piei de oaie. Dădu numai din barbă și-și mișcă luleaua în jos și mormăi ceva gros. —Gutborgă ! gutborgă! zise râzând și dând din cap spre el Isailă cojocarul. Neamțul zâmbi și el și-și scoase luleaua din gură. Vorbea stricat românește: Ce mai face la tine, Isail?... Ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe un morman de piei de oaie. Dădu numai din barbă și-și mișcă luleaua în jos și mormăi ceva gros. —Gutborgă ! gutborgă! zise râzând și dând din cap spre el Isailă cojocarul. Neamțul zâmbi și el și-și scoase luleaua din gură. Vorbea stricat românește: Ce mai face la tine, Isail?... Ce să fac, domnule Anton? Cos cojoace... Pun, asta pun... dădu din cap neamțul și-și puse iar luleaua în gură. — Zice că-i bun, lămuri, lui Niță, cojocarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el Isailă cojocarul. Neamțul zâmbi și el și-și scoase luleaua din gură. Vorbea stricat românește: Ce mai face la tine, Isail?... Ce să fac, domnule Anton? Cos cojoace... Pun, asta pun... dădu din cap neamțul și-și puse iar luleaua în gură. — Zice că-i bun, lămuri, lui Niță, cojocarul. Madama călugăriță își tremură capul și grăi ascuțit: — Moș Isailă! sunt aici niște blăni de vulpe aduse de domnu Anton... Este, este... dădu din cap neamțul. Sunt... răspunse cojocarul. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Le-am îngrijit eu cum trebuie... Numai cațaveică să-ți faci din ele... Pușcat eu pe dinsele... mormăi neamțul de pe pieile de oaie. Adică ai pușcat vulpile, și eu am îngrijit pieile... adaose Isailă. —Gut, gut... făcu Anton cumpănindu-și luleaua. Moș Isailă puse la o parte cojocul pe care-l cosea și se ridică gemând de la locul lui. Trecu în colțuri întunecoase și scoase dintr-un cotlon pieile de vulpe. Le aduse la lumină și le întinse în fața călugăriței. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
își întoarse barba mare, și zise cu mirare: Ce faci la tine, Niță Lepădat?... Aber mai venit la noi, la mora... stam de vorbă... De când rămas fără babă - urit mare și plictisește... Ah! La bună vedere!... Se duse pâcâind din lulea. În hambar se făcu tăcere, și crescu puțintel lumina leșietică. Niță se sculă sprinten de la locul lui și se apropie de fată. Îi zâmbea cu dragoste și voi să-i cuprindă o mână. Marghiolița își ridică broboada de pe ochi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la vizuinile omenești abia licăreau. Intră în bordeiul moșnegilor, se așeză pe laiță, lângă foc; cânele i se culcă la picioare. Stătu acolo o vreme pe gânduri. Din cândîn când intra un bordeian, ori un cioban nins, ca să fumeze o lulea, pe urmă ieșea. Bătrânii vorbeau c-un fel deglasuri îngrijorate, și-și aminteau de iernile grele din trecut. Parcă vorbeau despre războaie și cumpene grele. În răstimpurile de tăcere, s-auzea afară șuiet de ape; și gazornița tremura, atinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
admirator în vânător de informații noi în doar jumătate de minut, și fără să aibă nevoie de o cabină telefonică. Mi se părea o ironie că Tim e mai atrăgător în postura dură de lucru decât în cea de îndrăgostit lulea. Perversitatea mea era nelimitată. —E un fel de schimb de favoruri, i-am spus. Am să-ți spun ceva și, în schimb, dacă poți, aș vrea să afli niște informații pentru mine. Cu clauza aferentă de salvgardare, a spus. Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Se-ndreaptă ostenit spre casă Pentru-a-mbrăca o altă haină, Apoi vine la noi, la masă Și stăm la “cina cea de taină”... Pe casa veche, cu hambarul Își dă concertul cucuveaua, În timp ce scăpărând amnarul, Bunicul și-a aprins luleaua... Văd pe pașune, lângă crâng Sub cerul vânăt, de cerneală, Parcă-n tablouri ce se frâng Ciobeni, cu oile-n porneală... Iar prin fereastra ce dansează, Pătrund aburii calzi de pâine Și-n suflet mi se instalează Un strop...de
AMURG DIVIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83736_a_85061]