2,384 matches
-
apoi fierbinte,este ceea ce nu și-a dorit niciodată privindu-se-n oglindă; ea, femeia cu capul pe umeri, acum este dublată de o femelă cu instinct sigur, o femeiușcă simplă, carnală și care nu se mai rușinează de sentimentele lumești care o bântuie. Martina cea nouă este voluptoasă, știe să se gudure, să i se culcușească pe sub piele, celeilalte Martine. Reușește să-și ocupe locul în hârbul de trup, să-l acapareze ca pe un teritoriu de drept. Care este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Versul lui este pletoric, torențial, și pulsând de sbucium, precum universul său poetic. Reușește să împreuneze realitatea poetică și pretențiile sale estetice. E poetul mărețului, al majestuosului și al amă nuntului. Aceste două naturi, cea pământească și cea celestă, cea lumească și cea divină ( în grecește, spre deosebire de theios, care în seamnă «divin», entheos inseamnă «cel cu divinul în sine») coexistă strâns legate una de cealaltă, în universul său poetic. “La Ion Alexandru, realismul dur și primordial nu e mitic, ci de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dar în același timp viguroasă și dură, ruptă parcă din stâncile Carpa ților. Universul ei poetic este conceput în spațiul interiorului, care purcede de la concret și vizibil ca să se stabilească în partea obscură a eului, acolo unde se desăvârșește și lumescul și celestul. Chipurile ei poetice, și ele nede finite, sunt scoase parcă din dalta lui Brâncuși. Dumnezeul ei - o identitate poetică, un principiu suprem, ca și cel arghezian, și totuși existent pentru poetesă, chiar și când insistă să rămână nepipăibil
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vrea" (Chipuri, chipuri, imagini ale amintirilor). Semnificativă e cu toate acestea stăruința în climatul concretului chiar dacă acesta se deșiră, se arată echivoc, evanescent. Aidoma unui amfibiu, poetul continuă a trăi în două medii, întrucît nici nu părăsește definitiv tărîmul contactelor lumești, nici nu se decide a se rosti consecvent descărnat, extatic, cufundat în lumina transfigurării mistice: ,dacă mă rogi dacă/ te rog/ nu adormi/ esențialul nu ți l-am spus încă/ pentru Dumnezeu/ ține-ți ochii deschiși.// sus capul eram/ în
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
e redus la caraghioslâcul unei marionete. Nonconformismul autoarei (care ia o turnură jenantă atunci când Elena și Fiul Domnului execută o figură erotică aproape explicită) merită apreciat pentru această inteligentă răsturnare de perspectivă. Protagonistul ce aparține și ordinii celeste și celei lumești este îngrețoșat de minunile care i se tot cer de către muritori, ca atribute ale naturii sale și semne ale puterii lui Dumnezeu. Îl lasă, apoi, perplex intervențiile regizorale pe care Pavel le face, abuziv, în desfășurătorul său existențial și în
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
a avea încredere în el însuși, îl încurajează în toate isprăvile vârstei, fiindcă știe „ce e scris în Coran” . Știe ce e scris în Coran: adică înțelege omul cu toate slăbiciunile lui, dar și cu puterea de a transcende cele lumești. Se ocupă de băiat, ajungând să-l adopte, îl ia într-o excursie la mare, apoi pleacă prin Balcani spre Turcia, povestindu-i lui Momo, care conduce mașina și nu poate privi în jur, tot ce vede important (invizibilul devenind
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
ține să comenteze nu doar științific eclipsele de soare și de lună, cu preluări din Etymologiarum libri viginti (III, 59, 1) ale Sf. Isidor, dar și în sens pastoral, atenționându-și coreligionarii că adâncirea în întunericul necredinței și al poftelor lumești atrage după sine ca o consecință imediată eclipsarea lui Christos și ascunderea lui de oameni. ...și periculoasa vară 1046 După moartea Sf. Rege Ștefan I, în anul 1038, care acordase în 997 Ordinului benedictin nenumărate privilegii, reînnoite la 1001 de
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]
-
permisit multos nefandissimos, et divinae Majestati contrarios) și care nu e diferit de cei „care și-au luat [acum] numele de rege și mănâncă norodul și cer biruri, și așa cum se înalță, la fel risipesc totul în jur, după pofta lumească, întru slava deșartă. Ei nu sunt regi, ci trădători”. Câtă deosebire între vorbirea eliptică și temătoare din cap. IV și injuriosul cap. VIII! Schimbarea de ton lasă să se înțeleagă că scurta domnie a sângerosului Rege Samuel se sfârșise, iar
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]
-
Guillaume IX). Mai terne, ultimele părți, Cartea a II-a (care cuprinde și regulile iubirii), și a III-a (numită „Respingerea iubirii”), par a se concentra pe armonizarea iubirii curtenești cu aceea religioasă. Îndemnat să se țină departe de cele lumești, („nimeni nu trebuie să-și irosească zilele în plăcerile iubirii”), cititorul poate astfel spera să dobândească în viitor „slava și viața veșnică”. Desigur, e vorba de un clișeu al epocii, folosit mai ales - așa cum face și Ibn Hazm - în final
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
oricine, asta însemnînd că trebuie să te aduci în acea stare de spirit prielnică primirii parabolelor. De aceea, defectele care ne împiedică să fim primitori sunt: indigența minții (dezinteresul și prostia), consimțirea euforică (exaltarea fără temei), sufocarea spiritului cu grijile lumești, excesul de spirit critic (vigilența încruntată care nu se angajează în nimic), opacitatea agresivă. De cealaltă parte, însușirile care înlesnesc primirea mesajului pericopic sînt: răbdarea plină de speranță, îndrăzneala și perseverența, creativitatea. Potrivit lui Andrei Pleșu, în spunerea pildelor Iisus arată
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
scos din anonimat. Saltul peste timp al poetului modernist american în peisajul hibernal al Noii Anglii de acum 400 de ani fără aproape două decenii, îngemănarea de voci - a poetului de aici și a poetei puritane de dincolo - conturează periplul lumesc al Annei Bradstreet, pe fundalul căruia capătă forță chemarea irezistibila de a scrie poezie, indiferent de datul existențial. Anne Bradstreet a trecut Atlanticul pe corabia Arbella în 1630 - avea 18 ani - odată cu primul val de puritani conduși de John Winthrop
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
lui Rafael. Se poate constata a nu știm câta oară ce imens portretist a fost pictorul renascentist de la răscrucea secolelor XV și XVI. Portretele lui, îndeosebi ale unor doamne, dar și cel al Fecioarei Maria cu pruncul în brațe, sunt lumești și deopotrivă sacre, amestec inefabil de planuri doar lui Rafael accesibil. Două dintre exponate sunt absolut uluitoare. Mai întâi portretul Donnei Velata, o donna a vremii pentru care pictorul a făcut o pasiune vizibilă în tablou chiar și pentru ochiul
Ultimul Rafael () [Corola-journal/Journalistic/4182_a_5507]
-
a legii vechi. După ce se întâmplă ceea ce le era scris boierilor naivi și lui Moțoc, Lăpușneanul însuși intră în același joc al sorții. Se îmbolnăvește, puterile îi slăbesc și apropiații îl tund călugăr. E un fel de a ispăși greșelile lumești. Însă fostul domn nu ia în calcul o asemenea posibilitate, și singur își forțează ieșirea mult mai violentă din scenă. Se cunoaște sfârșitul lui, când mitropolitul îl transformă în jertfa care va încheia, simbolic, o domnie apăsătoare pentru țară. E
Domnul și Dumnezeu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4192_a_5517]
-
nu slujește acțiunii, moralei sau plăcerii senzuale. Dar ce spune Kant e repudiat de Schopenhauer, pentru care emoția estetică e senzația de eliberare pe care artistul o trăiește cînd se rupe de lanțul suferințelor, un catharsis menit a îndepărta nevoințele lumești. De aceea, emoția estetică e trăire cognitivă și deopotrivă morală, într-o contopire de categorii în fața cărora I. Kant ar fi rămas siderat. Mai mult, singura calitate a artistului este intuiția (flerul esențelor divine), talentul fiind o însușire secundară, de
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
un poem dedicat acelui loc și acelor întâmplări: „Am ieșit la marea visată,/ în spate se-ntinde prăfoasă Asia mică,/ în față Samosul grecilor,/ noi, între ele, cu trupuri greoaie de/ orientali/ dedați desfătărilor,/ ba chiar preaplini de osânza poftelor lumești,/ cu excepția a vreo doi sau trei dintre noi,/ supli, ca poemele lor.” De asemenea, publică valoroase grupaje de versuri Ion Mircea, Ioan Moldovan, Adrian Alui Gheorghe, Anca Mizumschi, Paul Vinicius, Constantin Iftime. Sunt de reținut și fragmentele de proză semnate
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3956_a_5281]
-
simpli și neiscoditori, au plecat la porunca Stăpânului ca să predice Evanghelia „la toată zidirea“. Înflăcărați de forța misiunii, lasă foișorul din Ierusalim și merg să împlinească porunca încredințată. Petru va merge la Roma, iar Pavel, la Atena, ca să înfrunte puterea lumească și înțelepciunea omenească. Alții vor merge în India și Asia, la sciți sau la arabi, ca să facă auzit cuvântul sacru al Evangheliei. Nu către oamenii de jos își vor îndrepta învățătura, ci către cei puternici, către oratori și filosofi, către
Agenda2005-12-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283516_a_284845]
-
1 Unde lichioarea de viață în adormire naște imagini distinse și unde se oficiază începutul - acol se naște timpul din timp și-acolo se văd mai ales rădăcinile noastre Mugurii acelei zile radiau zâmbetul cosmic prin perdeaua albă a despărțirii lumești. Psihiatrul părea doar dus cu problemele lui psihiatrice... Între noi fie vorba - toți porniserăm în căutarea unei identități fără urme de trecut luminos. Astăzi la Primărie cucul nu mai sună în Turn... Buzunarul măsoară timpul și viața în Euro! Poză
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
Ce cod vibrează-n stânca cea dură ce alt ego mă seduce acum. Doamne ajută firea aceasta neprihănită să se scalde în marea albastră Doamne iartă-i lui și păcatele și tristețile cele amare dosite în gând și toată trăirea lumescă. Sunt ultimul dintre barbari care deși m-au trădat de trecut mă mai închin. Mai povestesc și despre bun simț.
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
Lume și locul unde ți-au fost astrucate rămășițile. Prin osârdia lui Ion Mamina, despre mulți dintre cei care cândva s-au perindat pe scena politică de la noi, știm acum cât le-a fost viața și unde își odihnesc rămășițele lumești. A bătut nu de puține ori alei sau poteci de cimitire, căutând sub bălării sau covor de mușchi, pe stinghii sau pietre de cruci, stinghere scrijelituri de nume de demult... Evoc asemenea strădanie a sa, neînțeleasă de mulți, acum când
Robit cărților, arhivelor... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10801_a_12126]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > MAI BINE Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului MAI BINE... de Nicolaie DINCĂ Te-am strecurat în sinea mea, impură, Murdară de păcatele lumești, Te-am curățit de tină și de zgură Și te-am remodelat, așa cum ești. Mi-a luat un timp să te dezbar de pizmă, Cenușa ochilor să-ți limpezesc, Să te conving că-n tine nu-i o schismă, Între
MAI BINE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384719_a_386048]
-
Dacă să-mi dea glod sau soare, Că prea sus m-am avântat, Să te iubesc așa tare. M-a rușinat truda lor... (Domnul mă blagoslovească, Că nu-i om să nu greșească!...) Mă rugai îngerilor Să-mi lase viața lumească, Să te iubesc până mor. În schimb, Tatălui ceresc Îi fac smerit jurământ: Când mi-o lua duhu-n loc sfânt Și-o crește pe câmp trupesc Iarbă bătută de vânt, Veșnic să mă pocăiesc! Referință Bibliografică: PSEUDO-PSALM / Nicolaie Dincă : Confluențe
PSEUDO-PSALM de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384817_a_386146]
-
întoarcere ale animalicului și ale lipsei abolute de spirit. HORIA: Da, Gabriel, ai dreptate! Pululația ahtiată a pulsiunilor patibulare mă excedă și pe mine, din ce în ce mai criant și mai infructuos. Lugubrul deplorabil al Weltanschauung-ului carpato-danubiano-pontic îmi face și mie travaliul lumesc din ce în ce mai greu de admis și îmi indurează convulsiv țesuturile conștiinței. GABRIEL Nu știu, dragă Horia, dacă ai văzut-o vreodată ce abjecții se scurg dinspre mass media către cortexurile noastre. De fapt, dragă Horia... trebuie să încep prin a-ți
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19420_a_20745]
-
-ncrede luna-n stea. Pe sub cetine de brad Ce mirosul și-l împarte Tot așa și dorul meu Doar de Domnul are parte. Nu regret niciun moment Când pe el îl pomenesc. Niciodată nu-i absent De la tot ce e lumesc. Chiar de am păcătuit Tot la dânsul mă închin. Căci mereu îi proslăvit Și-l invoc de-s în declin. Moment de năsăbuință Eu adesea am avut. Și-am crezut de cuviință Ca pe el să îl ascult. Cred în
DOR DE DUMNEZEU de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385248_a_386577]
-
mele. Colț de Lună, ești lacrima Ce Pământul o cere. Din perlele-ți plânse Să îmi fac mângâiere, Să ard ca o lavă Sub astrala-ți plăcere. Să-mi inunzi rădăcina Cu fioruri cerești, Colț de Lună pribeag, Cu dorințe lumești. Să-ți îngrop suferința Prin plăcerile mele, Taine grele ascunse Să ne-ngroape-ntre ele. Să te-așez în verdeață Răsărită din stele, Să rămâi pământeană Prin dorințele mele. Să te-ascud în imensu-mi, Colț de Lună albastru, Să mă curgi
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
cere Arghezi), îngerii nu se mai arată nici în vis: O, fericite veacuri trecute, Când să mai pogorea câteodată Pe pământ oamenilor să-ajute Sfinții, ori ca pe cei răi să bată Sau pe credincioși să mângăiască La scârba și nevoia lumească. Acum pare că ceriul de lume Ș-au uitat cu tot, nice mai bagă Samă de-oameni, lăsând să-i sugrume Nevoile-întru viața-întreagă. Îngeri nice-în vis acu s-arată Să ne-nvețe vr-o taină ciudată. Admirabil se folosește Ion Budai-Deleanu
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]