1,085 matches
-
I. Breazu, Izvorul folcloric al baladei „Crăiasa zânelor” de Coșbuc) sau evocă atmosfera și condițiile în care au apărut și s-au dezvoltat instituții și mișcări culturale (D. M. Pippidi, În jurul clasicismului, D. Popovici, Un precursor al Academiei Române, Difuzarea ideilor „luminării” în Țările Române). Un spațiu important revine aspectelor legate de activitatea literară a membrilor societății Junimea și de receptarea ideologiei junimiste în Transilvania (I. Verbină, Aspecte din lupta junimistă în Transilvania, G. Panu și T. Maiorescu, Iacob Negruzzi și „Revista
STUDII LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289997_a_291326]
-
preotului Constantin Ursu, director al tipografiei eparhiale, unde a fost imprimat primul număr al ziarului. Toți trei au fost supuși unor severe anchete <ref id="89"> 89 Ibidem, f. 4-8.</ref>. Costinovici și Todorov au recunoscut că scopul lor era luminarea poporului prin intermediul cuvântului tipărit și n-au avut intenții subversive Împotriva guvernului <ref id="90"> 90 Ibidem, f. 23, 28.</ref>. Guvernatorul era indignat și de atitudinea directorului tipografiei eparhiale, care a acceptat tipărirea unui asemenea ziar. Într-o scrisoare
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
iar pe cei care nu pricep deloc limba noastră, stăruiți vă a-i Învăța să vorbească moldovenește”. Era abordată necesitatea Însușirii alfabetului latin - veșmântul firesc al limbii române, pentru ca fiecare să poată „citi cărți și gazete române - comoară neprețuită pentru luminarea minților” <ref id="105"> 105 Idem, nr. 37, 5 ianuarie 1914. </ref>. Glasul Basarabiei pleda pentru Înființarea la sate de biblioteci cu săli de lectură, efectuarea unor lecții publice, Însoțite de „discuții și schimburi de idei” <ref id="106">106
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
A. Tăbăcaru (redactor-șef de la 30 noiembrie 1908, director și proprietar de la 27 septembrie 1909, director în 1911 și în 1915). În primul număr redacția semnează articolul Frați români!, în care declară că revista va promova o „artă angajată”, urmărind „luminarea minții și îndrumarea spre mărirea poporului”. Deși are mai mult profilul unui magazin de popularizare a evenimentelor din istoria națională, V. publică sporadic versuri și proză de Carmen Sylva (Paza Dunării, Peleșul povestitor, În luncă, Pe Dunăre), poeme de Ioan
VULTURUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290672_a_292001]
-
și toate problemele economice și sociale ale vremii în care trăim, fără a se afișa nici o culoare politică”. Dar de la 1 septembrie 1912 revista devine organ de cultură populară al asociațiilor preoților și învățătorilor din județul Muscel, urmărind, așadar, tot „luminarea și ridicarea sătenilor”, precum și dezvoltarea gustului acestora pentru citit. C.Br.
PRIETENUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289024_a_290353]
-
Călinescu, Ist. lit. (1941), 122-123, Ist. lit. (1982), 120-122; C. Rădulescu- Motru, Din autobiografia lui Eufrosin Poteca, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XII, 1943; I. Vârtosu, Eufrosin Poteca egumen la mănăstirea Motru, Craiova, 1944; Adrian Marino, Iluminiștii români și idealul „luminării”, IL, 1965, 4; G. Călinescu, I. Eliade Rădulescu și școala sa, București, 1966, 84-95; Piru, Ist. lit., II, 249-252; Ist. lit., II, 164-168; Ilie Popescu Teiușan, Eufrosin Poteca, DIPR, III, 66-83; Cornea, Originile, 224-225, 229-230; Ist. filos. rom., I, 180-182
POTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
originale) și proza de imaginație, iar în al doilea articole despre literatură și limbă. Anunțate de exegeza operei lui Heliade, cercetările lui P. despre epoca Luminilor se materializează inițial în cursul ținut în anul universitar 1938-1939 - Literatura română în epoca „luminării”, care se ocupă numai de Școala Ardeleană, prezentată comparatist, pe fundal european, și uzând de o bogată bibliografie franceză și germană privitoare la iluminism. Expunerea umplea un gol în istoria literară românească, reticentă în abordarea secolului al XVIII-lea sau
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
NĂZUINȚA, revistă apărută la Călărași, bilunar, între 1 decembrie 1935 și 15 mai 1939, cu subtitlul „Socială, științifică, artistică, culturală”. Redactor-șef este Const. V. G. Grigorescu. Publicație de interes local, N. apelează la „cărturarii satelor și orașelor” pentru „o luminare a tuturor problemelor ce interesează opinia publică”. Lipsită de un program clar, revista are un caracter eclectic: tradiționalistă, didacticistă, cultivând valorile rurale autohtone, pe de o parte, deschisă spre universalitate și modernism, cel puțin la nivelul expresiei, în ceea ce privește procedeele stilistice
NAZUINŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288378_a_289707]
-
, publicație apărută la Dragoslavele- Muscel, lunar, din aprilie 1928 până în aprilie 1929. Director- proprietar: George Ulieru, redactori: preotul I. Răuțescu și Iosif Catrinescu (acesta din urmă de la numărul 4/1928). Revista, subintitulată „Foaie pentru luminarea poporului”, nu are un articol-program, dar s-ar dori o continuatoare a „Făcliei Muscelului” (1926-1927), coordonată tot de George Ulieru. Având un grup restrâns de colaboratori, gazeta publică rețete medicale și sfaturi practice, articole de combatere a alcoolismului și a
PIATRA CRAIULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288808_a_290137]
-
venit să îi smulgă acceptul pentru exploatarea unei păduri multiseculare, dar convertit la valorile doctorului, învestit ca moștenitor spiritual, și mai ales jurnalul dăruit aceluiași conturează viața de eremit tolstoian a unui conservator devotat locurilor natale, care dorește însă și luminarea apropiaților săi, moșneni musceleni, precum și atitudinea unui om implicat în unele momente istorice prin care trece țara. Povestea de dragoste cu fata pe care o răpise fanariotului Scarlat Gazotti este dublată de alte două, unde eroi sunt nepoata sa, Mândra
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
viața lui P.-M. poate fi considerată o operă care îl așază alături de cei mai de seamă reprezentanți ai iluminismului românesc. Ca și ceilalți cărturari ardeleni, P.-M. este intens preocupat de cultivarea limbii române, ca o premisă esențială a luminării poporului. Urmând îndeaproape modelul gramaticii lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai (Elementa linguae daco-romanae sive valachicae), el alcătuiește un manual - Deutsch-Wallachische Sprachlehre (1788) - accesibil, practic, cu reguli simple, concise și cu exemple adecvate. Întocmește și un bogat dicționar german-român, care
PIUARIU-MOLNAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288832_a_290161]
-
prestigiu, preocupat, în spirit iluminist, de înnoirea metodelor de predare și de îmbunătățire a manualelor. Numeroasele abecedare și „dialoguri” pentru învățarea limbilor franceză și greacă, compuse sau traduse de el, vădesc, prin prefețele și istorioarele care le însoțesc, grija pentru „luminarea” tinerilor printr-o chibzuită educație morală și religioasă, după „regule bune și omenoase”. De aceea, întreaga atenție a traducătorului se îndreaptă spre literatura moralizatoare. Voltaire, Marmontel (Aneta și Luben), Fénelon (Întâmplările lui Telemah, fiul lui Ulise), M-me Cottin (romanul epistolar
PLESOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288851_a_290180]
-
și 28 aprilie 1848; de la 12 mai până la 29 septembrie 1848 își modifică titlul în „Organul națiunale”. Scopul pentru care Timotei Cipariu, prim-redactor, și redactorii I. I. Mani și Aron Pumnul au editat gazeta era de a contribui la „luminarea” culturală și politică a românilor din Transilvania, fără a fi uitate Principatele. O. l. se adresează în primul rând intelectualității transilvănene. Timotei Cipariu dezbate chestiuni de filologie, accesibile unui mic număr de cititori. Apar articole despre cele mai vechi cărți
ORGANUL LUMINAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288571_a_289900]
-
NOUTATEA ILUSTRATĂ, periodic apărut la Iași, bilunar, apoi lunar, de la 1 noiembrie 1927 la 15 ianuarie 1928. Secretar de redacție: L. Paul. Într-un Cuvânt către cititori publicația își anunță intenția „de a contribui la luminarea maselor” și nu oricum, ci folosind ca principal mijloc de informare imaginea. Despre ideea de a scoate un magazin ilustrat, nu tocmai nouă în epocă, li se cere părerea, tot într-un articol inaugural, și câtorva scriitori, între care Demostene
NOUTATEA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288487_a_289816]
-
extinde și în broșuri precum Respect adevărului (1863), semnată împreună cu Matilda Pascaly și C. Dimitriade, unde sunt cuprinse câteva din ideile sale despre teatru. Ceea ce trebuie să urmărească scena nu este numai delectarea, ci și instrucția morală. Ținta ar fi luminarea spiritelor prin adevăr, frumusețe, noblețe, respingându-se tot ce apare înjositor, ridicol sau artificial. În viziunea lui P., măreția unui spectacol nu e de conceput în afara unor decoruri impunătoare, a costumelor bogate și adecvate, a unei muzici armonioase. Autorul dramatic
PASCALY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
Abia în 1804 reușește să plece la Buda, unde fusese numit cenzor la Tipografia Universității, dar nu mai are timp să împlinească proiectul de tipărire a scrierilor pe care le avea în manuscris și de elaborare a altor lucrări. Idealul luminării poporului prin răspândirea cunoașterii raționale, prin educație morală și socială devenise propriul ideal al lui M. Integrat prin formație și țeluri mișcării cultural-politice numite ulterior Școala Ardeleană, el va încerca să fundamenteze teoretic necesitatea, criteriile și modalitățile renașterii naționale. În
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
ca viață teologică în biologia trupului nostru - „singura viață pe care merită cineva să o trăiască”. Fără rugăciune, adică fără „strigătul omului spre Dumnezeu”, această viață nu va fi decât o simplă metaforă. Din treapta curăției se trece în pasajul luminării lăuntrice, monahul asumând fiecare rană a umanității prin darul smereniei lui Hristos. Pentru monah, orice dezbinare din mănăstire, Biserică sau lume devine încă un motiv de pocăință. Fără pocăință, sudura oricărei uniri între oameni rămâne superficială. Smerenia nu implică refuzul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
franțuji n-au habar de vînătoare. Li se întîmplă să-și lase la apă ambarcațiunile cînd văd niște brizanți, pe care-i iau drept jeturi de cașalot, da, zău! Ba, uneori pleacă din port cu cala plină de lăzi cu luminări de ceară și cu mucări, spunîndu-și că uleiul pe care-au să-l scoată ei n-o să ajungă nici pentru lampa cu fitil a căpitanului. Da, cunoaștem noi toate astea! Dar iată un broscoi care se mulțumește cu deșeurile aruncate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ciubucelor de lulele, a mărgelelor și a altor podoabe, pe cînd ambra este o substanță moale ca ceara, atît de parfumată și aromată, încît își găsește o largă întrebuințare în parfumerie, la confecționarea a tot felul de pastile aromatice, a luminărilor de lux, a pomezilor de păr și a pudrelor. Turcii o folosesc și în preparatele lor culinare și o duc cu ei la Mecca, în același scop pentru care tămîia e dusă la Roma, în basilica Sfîntului Petru. Unii neguțători
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
În primul rând În cazul unor așa-Închipuiți specialiști ai ei În frunte cu neinspiratul combatant. Cu mențiunea că acest final neașteptații vom detalia În capitolul destinat criticii literare, aici reținând din evoluția Înlănțuită a problemelor doar cele strict necesare luminării aspectului titular, adică al discuțiilor pe marginea nuvelei, să dăm citire documentelor În ordinea producerii lor. „Stă scris În minunata poveste a Halimei - Începe Ovid S. CROHMĂLNICEANU 65 - cum șahul Riar, stăpân peste Împărăția Indiei, aflându-și muierea necredincioasă a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
totuși, până acum, nici un ecou În presă, nici un comentariu. Există o explicație și chiar o anumită justificare a tăcerii acesteia: s-a așteptat publicarea integrală a tezelor (Ă). Dacă pentru mulți dintre clasici tezele Îndeplinesc această operă de clarificare, de luminare a adevăratei lor personalități, pentru alții Înseamnă primul act de consemnare În cadrul unei istorii literare, În acest sens, materialul adus de Broșura I, pentru clasa XI În special, este deosebit de prețios. Se vorbește aici pentru prima dată așa cum se cuvine
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
M. Sadoveanu. Alcătuitorii manualului au fost preocupați să utilizeze experiența literaturii sovietice. Ei au arătat valoarea pildei mărețe a scriitorilor ruși și sovietici. (Ă). Mai bogată a fost utilizarea directă a materialului sovietic. În expunere sunt intercalate citate valoroase pentru luminarea problemelor dezbătute. Cel mai des se recurge la Maxim Gorki, problema tipizării: I, 17, dramaturgiei: II, 10, a vechimii preocupărilor estetice: I, 5, etc. Întâlnim Însă și citate din Bielinschi (legătura dintre poet și năzuințele poporului, II, 7), Cehov (arta
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
kantian al cunoașterii și al științei naturii, semnificația considerațiilor lui Kant asupra ideilor regulative ale rațiunii), cât și ale filosofiei practice (raportarea analizei kantiene a fundamentelor moralității la rațiunea comună, rigorismul moral, idealul moral al lui Kant, ideea kantiană a luminării). Gândirea lui Kant este examinată și ca sistem de referință pentru înțelegerea unor particularități ale tradiției filosofice românești. Concepte și teme kantiene sunt introduse în mod accesibil, ori de câte ori a părut posibil prin raportare la fapte ale experienței curente. Majoritatea studiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de școala lui Wolff, un limbaj care poartă pecetea modelului prozei latine. Atunci când și-a propus să discute teme punctuale, într-un spațiu limitat, Kant a scris neobișnuit de clar. Este ceea ce probează texte ca Răspuns la întrebarea: Ce este luminarea? (1785), Despre sentința: Acest lucru poate fi corect în teorie, însă nu funcționează în practică (1793) sau Despre un pretins drept de a minți din iubire de oameni (1797). Dar în lucrările care stabilesc contururile arhitectonicii atât de complexe a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pasaje din două texte cu același titlu, publicate în Revista de Filosofie 6/1994 și în cartea mea Cum recunoaștem pasărea Minervei? Reflecții asupra percepției filosofiei în cultura românească, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998. În sfârșit „Ideea kantiană a luminării” din volumul Filosofia practică a lui Kant, Editura Polirom, 2000, este un text preluat aici fără modificări. O formă prescurtată a primului studiu, „Filosofia transcendentală și principiile metafizice ale științei naturii” a apărut în Revista de Filosofie, 3-4/2004. Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]