9,370 matches
-
binefăcătoare a lunii. Și iată că între cărările luminate de văpaia lunii chiar își făcuseră apariția doi tineri: un prinț și o prințesă de aici, de pe tărâmul nostru. Veniseră și ei să admire frumusețile lacului, să se plimbe printre poeticele lunci de flori liliachii. Și eu, și ei sorbeam adierile dulci, mirositoare din aceste locuri pline de flori. Și ei începuseră a se plimba și a privi încântați spre luciul de cristal al apelor, înspre întunecatele frunzișuri, binecuvântata lună... Un argint
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aproape de litoral, am putut observa marea îndeaproape. În timpul zilei, soarele își împrăștia razele-i îmbietoare pe tărâmul său, surprinzând diferite momente ale mării. Ușoare unde de răcoare traversau adesea întinsul împărăției apelor, putând în undele lor văpaia existenței unor poetice lunci de flori liliachii înmiresmate de mirosurile dulci ale florilor rozii ale tufelor de tamarix. Din depărtări, șuvoaie lungi de păsări traversau întinsul cristalin al cerului presărat de norii albi ai paradisului. În amurg, apusul soarelui înroșea acest paradis de pe pământ
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
amurgului nu înseamnă liniște și amorțeală. Aici, după ce undele de răcoare arată că marea înflăcărare a asfințitului se apropie de sfârșit, aeriene trenuri accelerate brăzdează cerul fără pată. Licăririle amurgului anunțau începutul unui concert, în timpul căruia parfumul amețitor al poeticelor lunci cu flori liliachii ademenea spre misterioasa baltă. Pelicanii și berzele înspumau cu albul lor ghiolurile bălții. Dar un cântec nemelodios străpunse profunzimile misterioase, cântecul lebedei, iar pe scările de văpaie ale lunii se intensifica ninsoarea de stele ce lumina cărările
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ușor pe cărările nesfârșite de apă. Soarele se micșora din ce în ce mai mult, contopindu-se în depărtări cu apele. Rumeneala asfințitului se stingea încet, iar fiorul amurgului cuprindea împărăția apelor, dar și cea a uscatului, aducând cu el acel parfum amețitor al luncilor cu ciucurași liliachii de tamarix. Venea amurgul cu ușoare unde de răcoare. Adierile dulci mirositoare mângâiau frunzișul cenușiu, iar pe cer bâtlanii de diferite mărimi, egretele și lebedele dădeau ușor din aripi, străpungând liniștea cu strigătele lor și zburau lin
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pătrunde pentru a ninge steluțe fine și mici. Frigul se lăsase ușor, pe nesimțite. Împreună cu pescarul care ne adusese acolo ne-am suit în barcă și am plecat, dar fără să simțim regrete în suflet. Treceam prin dreptul unor poetice lunci de tamarix ce răspândeau o mireasmă adormitoare, când a început în boarea serii, o privighetoare să-și înalțe cântecul dulce și melodios, demonstrând că dragostea e aceeași pretutindeni. Barca luneca ușor pe apele liniștite. Fără să vreau, am privit înapoi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe rând, din sensuri diferite. Un parfum amețitor pătrunde prin toți porii și ochii sunt orbiți de o lumină argintie. Pașii pornesc nesiguri pe cărărui cu sclipiri diamantine. Tărâmul acesta pare minunat, cu ape purpurii, cu sălcii pletoase și poetice, lunci cu flori liliachii peste care picură steluțe albe care-mi farmecă privirea. Ceea ce văd prin imaginație este unic. Aș vrea să mai rămân, să pornesc mai departe, să pătrund prin tainele bolții misterioase, să descopăr împărăția minunată a apelor, culcușul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ar fi fost posibile fără munca depusă, în echipă, de colaboratorii săi diplomații Nicolae Vulpașin, Gheorghe Dinică, regretatul Ghiță Ștefan, Mihai Dinucu, Nicolae Hangan, Vasilica Sarca, Dumitru Badea, Dorian Prisăcaru. GHEORGHE COLȚ Născut la 23 iunie 1930, în comuna Prejmer/Lunca Câlnicului, Județul Brașov. Căsătorit, are un fiu. De profesie inginer energetician, diplomat de carieră; doctor inginer cu absolvire în anul 1964. Limbi străine: rusa, engleza și germana. Studii Absolvent al școlii elementare (1937 1945), satul Podul Olt, comuna Hărman, județul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
temperată perioada interglaciară ca urmare la peste 1.800 m apar ghețari care au creat văi glaciare creste cu circa 10.000 ani în urmă încălzirea climei topirea ghețarii 2.14. Sfârșitul cuaternarului hologenul cele mai tinere forme de relief luncile Delta Dunării definitivarea cursului Dunării și în prezent acționează asupra reliefului agenții externi omul. Gâtul: părțile moi ale gâtului fără infiltrate sanguine; tiroida pe secțiune de culoare roșiatică omogenă, de consistență cărnoasă; esofagul cu lumen gol și mucoasă cenușie albicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
hotărâtă copilul din brațe, Îl Întinse Doriței, dădu o scurtă poruncă, indică un loc și spuse În șoaptă o consolare pentru tatăl care, sub privirile mulțimii, se pierdea În alte lumi. Nu adia nici o boare de vânt. Acea parte de luncă, era cultivată invariabil cu grâu și cu lucernă. Cele două culturi erau despărțite, de când se știe, de „Drumul Mare”, la jumătatea căruia, o fântână cu ciutură și cumpănă oferea, de la o adâncime apreciabilă, apă limpede și rece, ca o binecuvântare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
deslușeau curgerea -liniștită acum a Siretului, care În miez de vară scăzuse destul de mult, după ce În primăvara trecută -așa cum se Întâmplă din patru În patru ani, se revărsase peste malurile Înalte, acoperind cu apă, mâluri bogate și mult pește, lunca și așa foarte mănoasă și râvnită de mulți, pentru pământurile sale de neprețuit. Într-o tăcere deplină și sub formă de șir indian, Ochenoaia, fetele-i mai mici, cumătra Aglaia și cu Va (adormit, cărat cu deosebită gingășie În spatele bărbătesc
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cea mai mare parte a anului era calm, se umfla mai În fiecare primăvară, devenea tulbure și vijelios, nu-i mai ajungea matca-i milenară și fără a ține seama de oameni, locuri și animale se revărsa peste maluri, peste lunca mănoasă iar Înainte să ajungă la casele satelor, umplea cu apă Rămășița, balta Peletuci și alte două-trei rămășițe mai mici, dăruindu-le din prinosul său de pește până la Îndestulare. Fără incidente majore, mica armată ajunse la malul bălții. Va, care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum mai toți pământenii cred, În pofida adevărului cosmic, iar băiatul Înainta prin Începutul său de viață, trăind la cele mai Înalte dimensiuni noutățile și, Între realitate și Închipuire, realiza diferențele survenite. Nu mai era Lunca Siretului, Cățăleștii, Balta Peletuci, peștii, racii, florile și iarba din curtea și grădina Ochenoaiei, dar ceea ce nu putea crede cu adevărat era absența Doriței, Zâniței, Didiței, a Mamaiei și mai ales cea a lui Victor Olaru! Privea cu intensitate către
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
brațe și-l mângâia așa cum nu o mai făcuse și nu Încerca, nu putea să descopere de ce În răstimpuri Îi spunea ... Niță. Pe când se perindau cu Încetinitorul stoluri de fluturi albi, roșii și albaștri, lanurile de grâu și lucernă din Lunca Siretului, coșuri cu pești și plase cu raci, căpșunele parfumate care miroseau și a „lămâie”, moșul iubitor de copii și oameni obosiți, În marea sa bunătate Îl prelua pe Va cu mare gingășie și-l odihnea În marele său imperiu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pline de hulboane ale „Sâretiului”, vaca din podul lui Vasile Lica păștea În fundul grădinii lui Ghirghi a dască’lui, Împreună cu cei trei viței abia fătați și cu degețele În locul copitelor, lanurile de lucernă verde și de grâu mașcat zburau din Lunca Siretului către și prin Cociobana, Niță pleca Înot de-a lungul albiei Siretului și se pierdea În zare, Babaia, Îmbrăcată În veșnica sa „fuștă” neagră, urca dealul Jdoginii cu gândul de a se urca În foișor, Didița Îl plimba cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care de care mai importante. Murise babaia, mama Ochenoaiei, o bătrână bună la suflet dar nevăzătoare, Zânița se măritase Într-un mod tare ciudat și-și luase un bărbat și mai ciudat, Siretul a inundat și a compromis culturile din Luncă, apele au ajuns În curțile oamenilor, mâlindu le grădinile, Ochenoaia și cu fetele sale nu s-au pierdut cu firea și luptându-se cu apele și au umplut curtea cu lemne aduse de puhoaiele Învolburate ale marelui râu capricios, casa-mare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a privit ca peste gardul vecinului, o frumoasă parte a Văii Racovei. Poate cea mai frumoasă! Cu șesul ei Înverzit și acoperit de aburii albi ai dimineții, prin iarba Înaltă până la șold cârsteii se strigau a iubire, prin sălciile din lunca râului cu maluri joase și În care porțiunile liniștite, late și mai adânci alternau cu cele Înguste, cu valuri mici și Învolburări unde strălucea horbotele albe de spumă, cu pești mai mari și mai mici care Începuseră Înviorarea de dimineață
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nucleici O-H-O! Încă o dată!“(Imposibila dedublare) ‹ Uităm cu plăcere cartea, imediat după ce o închidem. Un singur gând ne urmărește: cum o fi, totuși, vulva prehensilă? Naivitati Scris la persoana întâi, din perspectiva unei țărănci, Bădița Dinicu, dintr-un sat din lunca Neajlovului, romanul Spânzurata (Antim Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, 2006) de Constantin Argeșanu este plin de naivități. Dar nu de naivități „jucate“ și expresive, cum întâlnim la toți marii noștri scriitori interesați de lumea satului, de la Ion Creangă la Marin Preda, ci
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
autorului (sau a personajului liric în care el se proiectează), ci și infidelitatea lui, recunoscută fără nici o ezitare. Azi o grădină, mâine o pădure - nu se mai poate conta pe jurămintele de credință ale unui poet. Vor veni la rând luncile, câmpiile, văile, munții... nu, munții nu, autorul rămâne deocamdată un tradiționalist în probleme de orientare sexuală. Poetul spune multe alte lucruri trăsnite în cartea sa. Unele rămân de neînțeles: ‹ „Chiar dacă întreg universul / ar trece prin câmpul tău de facere / o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
spunea platoului ierbos din dreapta podurilor și de pe stînga Măriei - „rît“, ungurește „rét“, Întins generos și slobod pînă sub grădinile din satul de jos și nedespărțit de ele pînă În capătul de sud al așezării. Era pesemne zona inundabilă a gîrlei, lunca ei ori poate o fostă insulă, fiindcă, pe sub grădini, ieșea timid de prin tufe un alt curs de apă ce sporea Încet În lățime și adîncime, căruia i se zicea tot Valea Măriei (Mária Patak) și care se unea cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
scîndură prin mijlocul trotuarelor ca să se știe deasupra nămolului, iar sub soarele aprig, deasupra pulberii. Cărările astea de lemn, precum și ulițele erau drepte, trase cu ața, o Însușire Îngăduită pesemne de cîmpia netedă ca tabla mesei. Ieșind din sat În lunca Crasnei, simțeai că privirea nu se mai sprijină pe nimic, nici un obstacol s-o odihnească o clipă. Nu vedeai la propriu pînă În Ungaria, dar nimic nu oprea un ochi mai năzdrăvan să bată pînă dincolo. Pornită Întins de aici
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o patrulă de ariergardă și că ținta lor o reprezenta Încetinirea Înaintării frontului. Le au cerut scurt și imperativ sătenilor să se adăpostească În case. CÎnd au Început să tragă, s-a văzut că gloanțele zburau de-a lungul Uliței Luncii, de unde românii porniseră atacul. Cel mai periculos țintaș neamț trăgea din turla bisericii. Camarazii săi s-au retras după cîteva ceasuri, dar el a rămas să-i mai Încurce pe atacatori. Atunci, un soldat a primit ordin să urce În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Împlineam trei ani, trei luni, trei săptămîni și trei zile, n-am cum s-o mai țin minte și bine că am uitat-o. Înainte de a trece dincolo Mama Floare s-a stins În martie 1964 În casa de pe ulița Luncii din Pișcari, la fiica ei, Maria, născută la Hegewisch, Illinois, În 1907. Zăcea În pat de cîteva săptămîni de la o mare slăbiciune a oaselor. A murit povestind. Nici nu se putea altfel. S-a ridicat În coate, și-a așezat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ce trebuie. Apoi, veți căuta să ajungeți la gară, să dibuiți depozitele despre care am vorbit și să vedeți ce este de făcut. Dacă vor dispărea, va fi o reușită deosebită! Drumul spre țintă Îl veți descoase voi prin hățișul luncii și apoi pe terenul aproape gol... Trebuie să Înaintați foarte repede, pentru ca zorii să vă prindă În preajma obiectivului. Să vă Întoarceți sănătoși... ― Așa ne-am despărțit de colonel. Căpitanul a rămas cu noi. A tăcut o vreme. Apoi a Început
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Din când În când, cel din față trecea În spate. Cei trei militari de la divizie, responsabili cu bandajatul pilonilor podului, veneau la vreo zece pași În urma noastră. Purtau În spate ranițe grele. Așa au mers tot timpul... Am intrat În lunca care era destul de deasă. Toader - cum e el „mititel” - se cam chinuia cu crengile care Îi veneau În ochi. Nici pe noi, cei mai mici, nu ne iertau. Așa că mergeam cu mâinile ridicate deasupra capului, pentru a ne feri de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
el „mititel” - se cam chinuia cu crengile care Îi veneau În ochi. Nici pe noi, cei mai mici, nu ne iertau. Așa că mergeam cu mâinile ridicate deasupra capului, pentru a ne feri de crengile buclucașe. Norocul nostru a fost că lunca nu era prea Întinsă și am străbătut-o repede. Dacă n-ați știut, atunci aflați acum. Cel ce merge În urma cuiva obosește mai repede decât cel din față. Așa am pățit și noi, cei din spatele lui Toader, care atunci când pornește
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]