1,582 matches
-
poate anula dorința noastră de comunicare. Dio, mâncătorul de umbre ! 20.03.1979- Ești o frumusețe stranie : parc-ai fi corola unul ghiocel ce are în loc de petale fulgi ! Nici soarele nu îndrăznește să te privească până la- amurg. Razele lui lunecă pe la colțul privirii și totuși tu l-ai putea privi până se face noapte ! ... Mi-a înflorit în palmă o privighetoare ! Cântecul ei ne cheamă : unde ? până când, Doamne ? Cât costă floare-abastră, domnișoară tristețe ? Iunie 1979. ZIUA ELIBERĂRII de sub jugul provizoriu
ÎN CĂDERE LIBERĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 by http://confluente.ro/In_cadere_libera_costel_zagan_1393406198.html [Corola-blog/BlogPost/347653_a_348982]
-
greșelii cale și-a rămas la jumătate visul toarce-n coșul liber plin de noduri dezlegate în privirile absente jumătatea-i jumătate în privirile prea pline scoica umple și golește viul unui ochi de pește ochi de apă-n libertate lunecă prin timp speranța -zici că-i o balenă vie - moare-ncet e uriașă la final deschide-n vie o esență rătăcită de-adevăr în patru acte piesa-n teatru se mai joacă acel teatru-anume dat fiecăruia din piața-n care
ADEVĂR ÎN PATRU ACTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Adevar_in_patru_acte_anne_marie_bejliu_1383853741.html [Corola-blog/BlogPost/372335_a_373664]
-
topească Pe fire lungi.. -ca la ecuator-. E-aprilie,..se mutădorul sub aluni Și goluri se-acoperă cu-nalta lucire... Aduc, iar, primăvara zeii cei nebuni, „Mirare” rămâne, în veci, peste fire. Și,.. din nou, țărâna se piaptănă verde, Proaspătă, lunecă lumina în poem. Trilul suie bolta și apoi se pierde... Iubite, -să ne spunem-..ooo, câte mai avem!! Referință Bibliografică: Aprilie / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1187, Anul IV, 01 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
APRILIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Lia_ruse_1396355261.html [Corola-blog/BlogPost/354118_a_355447]
-
Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului O ninsoare de flori sub copaci legănând, umbra mea și a ta risipite de vânt. Pași de rouă căzuți, peste scâncet de dor, sub uitări dezgoliți, de iubiri care mor! Lunecând printr-un vis, te topești ca un rug, porți cravate de-abis, peste lanțuri de jug. Am chemat primăveri, cu copite de fag, să-mi usuce dureri, înflorite pe prag. Cui să duc umbra ta? să te-ntoarcă-napoi, pe sub
HIMERE DE GER de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1454162954.html [Corola-blog/BlogPost/369942_a_371271]
-
umbre neconturate , Privirea adunata-n gând e prinsă De-aceleasi amintiri înnourate . Răsună tăcerile cu suntele pe care Aș vrea mereu să le ascult , Să le păstrez ,să nu le pierd în zare , Rătăcind cu aripi învinse prea mult. Șoaptele luneca pe pleoapele tale , Iar sunetele rasuna-n același ecou, Numai rătăcim demult pe-aceeasi cale , Străini suntem în timpul prezent și nou . Se zbate-n fiecare sunet o aripă învinsă Acolo unde cântecul arde mocnit ... Și te-asteptam cu privirea stinsa
SE ZBATE-N FIECARE SUNET O ARIPA INVINSA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1483306146.html [Corola-blog/BlogPost/362534_a_363863]
-
plasă/ și totuși, simt, mă aflu în exil./ Cum nu pot fi băgat nici într-o oală/ a vreunui mare sau mai mic partid,/ Eu stau între ciocan și nicovală,/ În jurul meu e un văzduh acid/ și un teren ce lunecă-n postate,/ Cum aș decide, n-ar mai luneca,/ Iar eu decid numai spre libertate,/ iar ea e tot la ce mai pot visa./ Decizia nu place, știu prea bine,/ Se cere implicarea în tipic,/dar când copii, bătrâni nu
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Editorial_de_mariana_cristesc_al_florin_tene_1383118330.html [Corola-blog/BlogPost/357534_a_358863]
-
nu pot fi băgat nici într-o oală/ a vreunui mare sau mai mic partid,/ Eu stau între ciocan și nicovală,/ În jurul meu e un văzduh acid/ și un teren ce lunecă-n postate,/ Cum aș decide, n-ar mai luneca,/ Iar eu decid numai spre libertate,/ iar ea e tot la ce mai pot visa./ Decizia nu place, știu prea bine,/ Se cere implicarea în tipic,/dar când copii, bătrâni nu au de pâine,/ Eu pot doar pentru ei să
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Editorial_de_mariana_cristesc_al_florin_tene_1383118330.html [Corola-blog/BlogPost/357534_a_358863]
-
Ediția nr. 225 din 13 august 2011 Toate Articolele Autorului Iubito... fii a dorului balsam, Ca leac peste iubire să te pun. Mă dor atâtea doruri câte am, Ajută-mă din ele să m-adun. Ia-mi dorul să te lunec sub priviri Și dorul de-a mă pierde-n frumuseți. Zidește-le-n frumoase amintiri Și pune-le început de dimineți. Mai lasă-mi doar a inimii bătaie Cu inima-ți să bată la un loc. Și-o lacrimă pe-
PRIMEŞTE-MI DOR ŞI DĂRUIE-MI IUBIRE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 by http://confluente.ro/Primeste_mi_dor_si_daruie_mi_iubire_.html [Corola-blog/BlogPost/373111_a_374440]
-
stăpânului său. O moleșeală stranie-i cuprindea vârful degetelor, apoi tot trupul. Ușor, ușor, tot mai puțin perceptibil. Și leșină. Trupul i se răcea din ce în ce, devenind tot mai greu. Răsuflarea-i era ca de gheață. Brațele-i lunecară. Ochii-i se închideau ușor. Pieptul îi tresărea din ce în ce mai rar. Perigeu simți. Cutremurat, se ridică. O spaimă cumplită-i cuprinse oasele. Mâinile-i fierbinți îi cuprinseră chipul. Căuta să-nțeleagă și răceala trupului ei creștea. Fiori de groază-l străbăteau
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
ulcele De straja-oi pune vîntul de temut Ca să-ți alunge vorba cu sperietorile Și să te scalde În izvoarele de mut. Iar de te-i prinde În calusul patimilor M-oi Împărți În patru corzi de scripca Să-mi luneci clipele pe-arcusul horelor CÎnd mi-oi ciupi din suflet cîte-o părticică. A ÎNFRUNTA TIMPUL! am trăit simplu, nu am Înșelat, desi puteam... și viața mă privește cum strâng buchetele de rozmarin și busuioc, cum leg anii cu frunze aurii
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_288]
-
Nu vorbi prosti fără să știi. Mai Întâi informează-te! • Proștii sunt de două feluri: cei care cred absolut tot și cei care nu cred absolut nimic. • Fără neliniști și Întrebări, existenta ar fi tare anostă (Mihai Batog Bujenița). Unii lunecă În Uitare, alții se prăbușesc. Nu mai suport să mi se facă mereu autocritica ... • A te destăinui e ca și cum ai apare În fața tuturor fără chiloți (Nae Cernaianu). • Din când În când ni se Întrerupe lumina și dreptatea din cauza suprasolicitării. • Suntem
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1555]
-
unde ne aflam un șarpe mare. Curios, am intrat într-un buruieniș des și înalt de vreo 60-70 cm, căutând șarpele. Deodată am văzut cum se mișca iarba și apoi am zărit o porțiune din corpul unui șarpe rău mare lunecând pe lângă mine și, spre uimirea mea, mărturisesc că am fost atacat de șarpe. Era un exemplar deosebit de voluminos, de circa 2 m, cu capul mare și se ridicase deasupra buruienilor, în fața mea, cu gura larg deschisă, șuierând puternic și lovind
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
lumii, aduși de destin. Anișora cu Radu au ajuns În America cu mult Înaintea mea. Un ciudat univers concentrat Într-o singură porțiune de stradă! Din fața porții Anișoarei Albu se deschidea toată priveliștea spre Dunăre, cu șantierele navale și vasele lunecând alene pe apele vieților noastre, că numai cine a trăit Într-un port și a băut din Dunăre știe ce Înseamnă botezul dragostei eterne pentru locurile acelea fermecate. Apele Dunării noastre parcă făceau transcendența dintre toate continentele lumii și toate
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
săgeată care își încetează activitatea, adevărul primei propoziții implică adevărul celei de a doua, dar falsitatea primei propoziții nu face nici o predicție despre cea de a doua. Să presupunem că cineva a mers pe jos peste un gazon și a lunecat pe iarbă. Figura 1 reprezintă un fel de cunoștințe de fond pe care victima ar putea folosi ca motiv pentru a discuta despre cauza respectivă. O cauză probabilă a ierbii lunecoase este că iarba este umedă. Ar putea fi ud
Rețea semantică () [Corola-website/Science/317206_a_318535]
-
ruină... Iar eu Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul. Se pare că vrăjește, și că-i auzi cuvântul Lună tu stăpâna lumii desface cartea un alt profesor Ce pe-a lumii boltă luneci Și gândirilor dând viață suferințele întuneci Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești Și prin câte mii de case, lin pătruns ai prin ferești... Vezi un rege ce la masa-i face planuri pentru n veac Când la ziua
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
a privit mirată, cumva Întrebătoare, ca și cum nu și-ar fi dat seama ce se Întâmplă cu mine, apoi cred că a Înțeles, pentru că a zâmbit din nou (de data asta parcă și puțin ironic) și s-a Îndepărtat Încet, abia lunecând, parcă plutind cumva, ca să se așeze În ultimul rând... Însă mireasma nu mă părăsea. Numai că acum n-o mai simțeam numai În nări, ci În toată ființa mea. Mă cotropise, ce mai... Nici nu mai știu cum am răspuns
Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
există o scăpare de sub iadul iubirii neîmpărtășite ori pierdute - blestemul. El răcorește gândul, devin justițiar, fără Întoarcere: „ Închingă-ți-s-ar trupul cu dragoste grea, / să l prindă cârceiul când s-o Împreuna, / să-l sfârtece chinul de nesomn peste noapte, / să-ți lunece trupul prin țâțe de lapte, / să nu afli clipă de zbatere lină, / să te zvârcolești de dragoste-n tină, / dacă nu te rupi chiar acuma din loc, / În brațe, dor să-mi alini, vâlvătaie de foc” . (Blestem de dragoste). Consolarea
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
neînsemnat decât ziua stelară...” Puritatea și prospețimea firului de iarbă! Apoi, gestul acela, iarăși și iarăși, ca un ritual: căușul mâinii... găleți cu apă... căușul... găleți... Apă din Canalul prin care urmau să treacă corăbiile. Apa pe care urmau să lunece vapoare. Dar, mai întâi, iarba. Apă pentru iarbă. Apă pentru vapoare. Se cuvine să ni-l amintim încă o dată pe Walt Whitman, care spunea - când pentru el totul fusese gata - la capătul vieții și operei sale: „Tovarășe, nu-i doar
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
reptile (șerpi, șopârle), insecte, păienjeni, scorpioni și mai rar cu fructe. Fiind însă și bune cățărătoare în arbori, adeseori vizitează cuiburile păsărilor. În urmărirea prăzii nu fac nici un zgomot, se fac una cu pământul, se apleacă și se târăsc de parcă lunecă, iar corpul se alungește. Se reproduc de două ori pe an, dar în perioade diferite, în funcție de zona considerată din arealul de răspândire. Astfel, în răsăritul Africii: în octombrie-decembrie, în vestul Africii în martie-iunie și septembrie-decembrie, în sudul Africii: primăvara și
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
și m-am întins pe banchetă. Prin parbriz vedeam undeva albastrul neverosimil al mării, valurile care veneau de departe. Dar deodată marea s-a făcut netedă și lucioasă ca gheața unui patinoar. Și era chiar un patinoar. Iar pe el luneca o femeie nemaipomenit de frumoasă, îmbrăcată în albastru. Mi-a făcut de departe semn cu mâna și eu m-am apropiat. Înaintam încet, cu teamă, fiindcă eu nu știu să patinez. Apoi am văzut că pot să lunec la fel de ușor
Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
pe el luneca o femeie nemaipomenit de frumoasă, îmbrăcată în albastru. Mi-a făcut de departe semn cu mâna și eu m-am apropiat. Înaintam încet, cu teamă, fiindcă eu nu știu să patinez. Apoi am văzut că pot să lunec la fel de ușor ca ea. Și am încercat s-o ajung. Lunecam cu o viteză fantastică, dar ea se făcea tot mai mică în depărtare, așa că m-am oprit. Locul unde dispăruse femeia era ca un tunel portocaliu. Și deodată s-
Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
Mi-a făcut de departe semn cu mâna și eu m-am apropiat. Înaintam încet, cu teamă, fiindcă eu nu știu să patinez. Apoi am văzut că pot să lunec la fel de ușor ca ea. Și am încercat s-o ajung. Lunecam cu o viteză fantastică, dar ea se făcea tot mai mică în depărtare, așa că m-am oprit. Locul unde dispăruse femeia era ca un tunel portocaliu. Și deodată s-a auzit o muzică fermecătoare și deasupra gurii tunelului au apărut
Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
se face nemuritori, "Lupul", simbol al sufletului în traiectoria-i teluric-celestă, este surprins de poet în superb-expresioniste tonalități baladești: "Mușcând paznicul, din cușca lui, spre munte, / lupul ca o flacără-a țâșnit... / Tremură pădurile pe frunte / cu inelul brumelor sfințit. // Lunecă din bahnele cețoase / miros vânăt de sălbăteciuni. Vântul sur, pe labe somnoroase, / se târăște ca o fiară prin solduni. Lupul fuge. Zări îi cad în blană. / Crengile: arcane, șbilțuri, bice. Brazii clatină albastra lor capcană, / din puhoaie îl stropesc alice
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
mare romancier, catalogându-l în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" drept „un manufacturier modest, cu meritele sale într-o literatură încă restrânsă”. Romanul "Întunecare" era considerat „o cronică de război superficială, de o anume eleganță ziaristică, dar informă, lunecând pe deasupra realității umane spre a se pierde într-un studiu social, dus până după încheierea păcii”, un roman eșuat și lipsit de substanțialitate. Criticul afirma că scrierea poate fi lecturată agreabil și comod, dar este lipsită de starea de tensiune
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Gheorghe Eminovici) și a doi frați ai acestuia (Iorgu și Nicu). După moartea căminarului Gheorghe Eminovici (1884), casa nu a mai fost locuită, ajungând să se ruineze. Într-o fotografie din 1916 se observă starea precară a casei: "stîlpii cerdacului lunecau în față" din cauza "unei lente surpări și alunecări de teren". În anul 1924, casa unde a copilărit Mihai Eminescu și care rămăsese nelocuită ani de zile, ajunsese o ruină. La acea vreme și bisericuța de lemn, ca și mormintele părinților
Casa memorială Mihai Eminescu de la Ipotești () [Corola-website/Science/313080_a_314409]