422 matches
-
implorându-mă să-i ating gingiile... sa i le mângâi. Gingiile și dinții. Dinți perfecți, trebuie să o spun, de un alb-perlat, ascunși În alveolele rozii, ca niște hulubași aliniați, dormitând În cuibușoarele lor minuscule. În timp ce-i mângâiam dinții, pernițele lunecoase ale gingiilor (recunosc - la Început cu oarece reținere), limbuța ei trandafirie Îmi atingea, tremurând ușor, degetele cu mare delicatețe, cu vii pâlpâiri. Practica aceasta, devenită aproape un ritual În scurta noastră existență amoroasă, o excita peste măsură, provocând În ea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care au Încercat să fie fiii pe care tații lor nu i-au avut, fiice cu rezultate excelente la școală ca să capteze atenția unui bărbat care se uita veșnic În altă parte, fiice precum biata nebună Antigona În urmărirea fantomei lunecoase a iubirii paterne. Cum se face atunci că toate fetițele tatei ajung să lucreze În medii atât de ostile femeilor? Pentru că singurul tip de consolare autentică care ne e accesibil este aprobarea masculină. Ce trist! Al dracului de trist! Închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
c-un rece ochiu de mort. {EminescuOpIV 261} De dulcea iscodire eu mă feream în laturi. În veci cătam în suflet mânia s-o întărt, Ca lumea ș-a ei chipuri să-mi pară vis deșert De muierești cuvinte și lunecoase sfaturi. Ușor te biruiește poftirea frumuseții, Ziceam - și o privire din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea ființei pământene Și-n inimă îți bagă el viermele vieții. Venin e sărutarea păgânei zâne Vineri, Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și tu vezi și în mine Pe-amantul unei zile, pe-un Don Juan, pe-un câne Ce-i dai și cu piciorul și după ce-l desmierzi? O rîde-mă, o cască în față-mi... tu mă pierzi! {EminescuOpIV 272} Cochetă, lunecoasă, lingușitoare, rece - Cu viața-mi sfărâmată urâtul tău petrece; Și să te vezi privită cu patimă, cu jind, Să vezi că cel mai tare se face om de rând, Cu gura numai spumă se pleacă în genunchi, - Priveliștea aceasta te
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pentru ele, potrivindu-se cu rotunjimea lor rozalie în formă de T - aparent deosebit de compatibilă cu împrejurimile. Mi s-a părut că m-aș putea întinde și apleca să le strâng, să-mi umplu mâinile cu ele, așa moi și lunecoase cum erau, și să le arunc la mine în coș, ca să le folosească Judy când prepară cârnăciori în aluat. M-am mișcat alene înainte, în vreme ce tânărul termina de vârât cumpărăturile într-o plasă și se căuta prin buzunare să plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Stimați Concetățeni sau Dragi Compatrioți, ca unul care se pregătește să anunțe că începând de mâine va scădea la cincizeci la sută prețul benzinei, pentru ca imediat după aceea să arunce în ochii audienței străbătute de spaimă un organ intern însângerat, lunecos și încă palpitând. Ceea ce avea să comunice președintele republicii, adio, adio, la revedere, era deja cunoscut de toți, dar este de înțeles faptul că oamenii au avut curiozitatea de a vedea cum avea s-o facă. Iată, prin urmare, discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lungi... În ochii lor lipsește sfiala, înfruntă totul cu îndrăzneală, cu viclenie. Cu ochii lor mari și focoși, te zăpăcesc, te vând și te cumpără cu o repeziciune amețitoare, că abia îi poți urmări cu ochiul și cu mintea. Sunt lunecoși... că-i pierzi printre degete. Țigăncile, cercetându-i cu ochi ager pe cei mai „slabi de înger“ îi iau în primire: „gâcim în palmă...! ..gâcim în ghioc!... gâcim trecutu‟...ce-o fost, gâcim ce-a să fie!... Hai, gospodină frumoasă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-o? N-am ieșit niciodată afară din Anglia. Dar fusese suficient de educată ca să accepte responsabilitatea ori de câte ori și În orice formă apărea aceasta, Încât nu protestă În nici un fel. Deschise ușa și ar fi luat-o la goană pe pasajul lunecos și Întunecat dintre linii, În căutarea a ceea ce dorea bărbatul, dacă n-ar fi zărit cadranul unui ceas. — Nu mai e timp, spuse ea. Mai avem doar un minut până pornim. Întorcându-se, dădu cu ochii la capătul coridorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
neauzit În cafenea. Cât va dura, se Întrebă el, până când ea va deschide fereastra? Atunci o vor auzi. Plecă de la masă și În stradă auzi țipetele mai limpede, dar taximetrele treceau claxonând, câțiva portari de hotel se bălăbăneau pe pavajul lunecos, cărând bagaje, și nimeni nu se opri, nimeni nu auzi. Ceva lovi pavajul cu un clinchet metalic și Josef privi În jos. Era o monedă de aramă. Curios lucru, se gândi el. Semn de noroc. Dar, aplecându-se s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
havuz Într-un scuar dintr-o mică așezare răsăriteană, o calmă oră de seară cu ciorchini de glicină și acolo sub zvîcnirea vioaie a apei o fată goală; Încercați să simțiți răcoarea parfumată a pielii ei, acel trup oval și lunecos sub stropii zglobii ca și cînd zilele de mult s-ar fi Întors cu adevărat, ca și cînd nu ar fi fost niciodată plecate. Ies pe poarta din spate În amiaza Înaltă. VÎntul stîrnit brusc ridică trîmbe de praf pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mari, tocite de prea mult umblet, de prea multă pîndă pe la colțuri de străzi. — Mă Întreb, ce-or fi făcut cu restul persoanei lui? zise domnul Prentice. — Dar cine era? — Jones... CAPITOLUL III NUMERE GREȘITE „A fost un drum foarte lunecos, Înșelător și primejdios.“ Micul duce 1 Rowe avea senzația că se maturizează; cu fiecare oră, se apropia tot mai mult de vîrsta lui reală. Crîmpeie de amintiri Își recăpătau locul În memoria lui. Parcă auzea, de pildă, glasul domnului Rennit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi fost inhibat și tocmai de asta Îmi era mie teamă. Ateismul meu, ca să devină vindecător, era pe cale să devină demonism. Așa că renunțasem la aerul inofensiv. Mă chinuiam - ăsta e cuvântul, fiindcă nu-mi prea ieșea - să fiu insinuant, aluziv, lunecos ca un șarpe. Încălzit la sânul familiei, fiindcă petreceam din ce În ce mai multe seri Împreună cu ei toți, cu Cătă, cu fetele. Alungasem scrupulele clișeului din O mie și una de nopți, mă vedeam cucerind-o pe Cristina prin intermediul copiilor. Le făceam cadouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
văd pe nimeni. Simt o greutate aspră pe frunte, am din nou dinții Încleștați, ochii larg deschiși, privesc ceva alb-gălbui, poros. În palmă am o chestie rece, umedă. Încep să mă recompun pornind de acolo: țin În mână ceva tare, lunecos, cu muchii groase, Înghețate. Fiorul Îmi străbate brațul, urcă pe umăr, coboară pe omoplații transpirați, șerpuiește din nou În sus, spre ceafă, spre creștet, pe frunte Își pierde vigoarea, strivit de peretele la care mă holbez și de care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cunoscut oricărui telespectator. Ghidul nostru îi prezintă doar porecla : Balaurul. De lângă umerii imenși ai tribunului se ridică apoi, încurcat, un ochelarist transparent și sfios. — Junele, Umbra Balaurului, să știți. Aerul prea cumsecade nu trebuie să inspire încredere. Politicoșii ăștia modești, lunecoși sunt și mai primejdioși. Să-i urmăriți cariera. De peste masă, ne întinde mâna moale un Crist svelt, pistruiat, cu o voce vătuită. Poartă jachetă de catifea reiată bej, cămașă sport maron, decorată cu tighele albe. Privire albastră. Regizor de film
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se spune. Robert Braun se așază, evident, în primele rânduri, din cauza ochelarilor, dar și pentru că nu suportă pălăvrăgeala femeilor. Peltic și bibliofil. Marcu Sidonia stă, desigur, lângă Cornea, care de zece ani nu s-a mai căsătorit din cauza ei. Femeie lunecoasă, îngustă, capabilă, cum s-a dovedit, a-și conserva și rolul de soție, și cel de mamă a două fericite odrasle. În spatele lor, retras, Tomski, stagiarul visând apartamentul, televizorul, mașina. Lucica Zaharia, grăsana, lângă doamna Veturia Voicu. Grupul de păsărele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
corelarea cu celelalte ateliere, verificările, consiliul de avizare. O zi, o stea, sâmbăta ? Lucioasă, spartă, scurtă, te scapă în fiecare clipă din brațe și nici nu mai reușești s-o apuci, un contur fără contur, aproape rotund și deloc rotund, lunecos ; imposibil de prins. O zi bună de împărțit premii, fotografii, bilete de amor, cravate, invitații la concert sau meci sau hipodrom, diplome, cecuri, suvenire, coronițe, lenjerie proaspătă, creioane colorate, semințe, lozuri, papagali, rețete de musaca și gogoși, tichete de tren
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
alta, hipodrom, cecuri, competiții, dar și despre dificultățile amplasamentului construcției, argumente pro-contra, despre incertitudinea terenului macroporic, ale cărui primejdioase slăbiciuni și surprize nu pot fi cu totul anticipate și evitate nici prin măsurile cele mai severe. Sâmbăta e scurtă și lunecoasă ; când crezi că te-ai prins cât de cât, ți-a și scăpat, se termină repede ; colegul Manole n-are timp să analizeze întreaga complexă problematică a terenurilor macroporice, colegul Vornicu să-și expună toate considerațiile, iar colegul celor doi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ridice capul din podea. Roti lent, lent, cu toată precauția, bila bine tunsă. Privirea se înălță puțin, supraveghetoarea îl urmărise, îl urmărea. Așa că se dădu cuminte peste cap de trei ori, dublu triplu multiplu salt acrobatic pe globul gălbui lucios lunecos al privirii care îl ocrotea. Flutură diagonal brațele, se frânse. Regăsi o fracțiune de echilibru, cât să audă hohotele încurajatoare ale arenei, țop, iar în picioare, aterizare la punct fix și încă o tumbă, se rotesc toate, inginerul Nalbandu cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
stâng zboară un mic sul cu foi de caiet. Căciula cade, ca o plăcintă. Întoarce, aiurit, obrazul roșu de frig, capul tuns caraghios. Fiara gonește, se va apropia... „Hei, domnu’... foile“, mă grăbesc să strig spre zăpăcitul pieton. Străzi jilave, lunecoase din cauza ninsorii și noroiului... Soarele răzbise printre nori. O îngustă fâșie de lumină. Pentru o clipă, totul se învioră. Razele atinseră umărul pietonului care se întoarce brusc, să vadă soarele. Lunecă, neatent : firma galbenă, botul mașinii, parbrizul, ghiozdanul școlarului, cerul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
albia plină de pietre și stânci, târându-l pe Enkim după noi cum puteam mai bine. Era cald, ne era sete, dar lungana asta de Runa ne supunea mai departe la cazne, punându-ne să mergem pe bolovanii cei mai lunecoși, cei pe care nu lăsam nici un fel de urme. - Ziceai că Vinas o s-o ia la vale, i-am spus, răsuflând precum un câine fugărit. Mersul ăsta pe pietre ne seacă de puteri. - Ai curaj să lași, totuși, urme? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
când, adia o boare răcoroasă. După cât de lânced era mirosul din jur, cred că apa era verde și mâloasă. Am dat să mă răsucesc cu fața În sus și am simțit că eram dat cu unsori ce mă făceau mai lunecos decât un pește. Am reușit să mă ridic În capul oaselor. Și atunci, i-am văzut. Pfuuh, Tată, Tată! Dar oamenii ăștia erau negri - negri din cap până În picioare, aveau capetele rotunde și părul foarte scurt și creț. Erau frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu puteam să mă odihnesc, le-am spus celor din neamul Cipusik, Înainte să-i văd pe toți ai noștri ajunși pe Gemeni. Am petrecut toată noaptea pe povârnișul molcom al ghețarului, văzând cum luntre după luntre trăgea la malul lunecos. Spre dimineață, apăru și ultima luntre. Logon era palid și avea cearcăne, dar zâmbea precum un copil. Gheața Îi Înghețase În barbă și pe gene, ochii Îi erau roșii și abia mai răsufla, de ziceai că Îmbătrânise mult-mult, bietul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rostogolea În văzduh, ai slobozit trei săgeți În trupul lui, una după alta! Scept avea doi băieți și rămăseseră amândoi În grija noastră. Prinseră amândoi să scâncească auzindu-l pe acel om: un lungan cu părul cărunt și cu ochii lunecoși. M-am uitat mai bine la el dar, fir-ar să fie, deloc nu mi-l aminteam! - Unde e Moru? l-am Întrebat. Omul scoase un sunet așa, de parcă ar fi tras un vânt pe gură. - După Moru l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
întâi, am răpit- o. Pe cine? Am răpit draperia din cătușele ei de la fereastră. Mi-a plăcut. E o tipă lungă, frumoasă, din mătase grea, de culoarea vișinei, are falduri bogate, regești, dar nu stă deloc unde o pui, e lunecoasă. Din când în când, mă învelesc cu ea. În rest - îmi scapă. Am luat apoi în grijă trei farfurii de-ale mele, pe care le plimb, pe rând, câte una, nu pe toate deodată, pe gresia din bucătărie. Una, cea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
a doua zi, se uita toate scârba. Era mai greu pâna se adunau copiii, odată adunați, începeau alte jocuri mai interesante. Cineva s-a gândit să facem trenulețul cu săniile. Este o sanie care lunecă bine pe zăpada bătută și lunecoasă care formează un strat de cristal. Celelalte sănii se pun una după alta, dar toate sunt aninate între el. Și porneam la vale. Uneori, se mergea foarte greu și toți își luau săniuțele și se dădeau singuri. Alteori, mergeam și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]