413 matches
-
plonjând în dreptul său malul Rinului într-o obscuritate și mai deasă decât a amurgului înconjurător. Cei doi drumari își ținură astfel companie vreme de-un schimb prelung de tăceri. Către sfârșitul lui, când Ian se pregătea să iasă din umbra lunecoasă ce-l mângâiase sărind peste el ca un funambul nerăbdător, vaporul slobozi un semnal prelung de sirenă. Punctuația finală a acestui salut ambiguu rezonă straniu în ființa arhitectului. Când începe un vapor în scufundare să starnească turbionul ce trage după
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
zvârcolește, fu gata-gata să mă scoată din simțiri în timp ce căuta un punct final, de neatins, în apropierea omușorului; șerpuia, pulsa și-mi mătura, răsucindu-se, cerul gurii; sunt absolut sigur că s-a întors cel puțin o dată cu susul în jos. Lunecoasă ca un delfin, nu atât umedă, cât delicios de mucilaginoasă, cu gust de Amontillado, avu în ea destulă putere ca să mă forțeze sau mai curând, să mă respingă, până m-am proptit cu spatele de tocul ușii și am rămas
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de limbajul și argoul masculin. Masculin de asemenea când această limbă, "organ hiperactiv", pornește să ia cu asalt gura lui Stingo. Dar și feminin, de vreme ce gura ei, mărginită de două buze frumoase, știe să fie și "cavitate căscată", umedă și lunecoasă... Tânărul se îmbolnăvește și el, la capătul nopții acesteia de coșmar. Odată ajuns acasă, este doborât de o gripă subită, agravată de o adâncă depresie psihică, care îl obligă să stea la pat vreme de trei zile. Suferă de asemenea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
asupra depravării moravurilor, asupra pierderii sensului păcatului - care este unul dintre cele mai grave aspecte ale moralei indivizilor timpurilor de azi, asupra anumitor rătăciri morale, asupra laicismului statelor, și s-ar putea continua; nu cumva plânsul nostru asupra acestui Ierusalim lunecos și absent față de mânia lui Dumnezeu este prea comod și inutil, dacă nu realizăm că și noi am avut partea noastră de responsabilitate și am colaborat, cel puțin negativ, prin delăsarea îndatoririlor noastre sociale la ceasul trist pe care îl
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
arse mădularele Împrăștiate peste tot. Mai găsi și niște paie nearse pe care le așternu În groapă. Munci mult, atent și cu o pedanterie aproape ridicolă, până când nu mai rămăseseră decât petele de sânge Închegat, care făceau pământul atât de lunecos... Apoi plecă, fără să știe Încotro. Trecu prin păduri, trecu prin vaduri. Țara Începea să se trezească după furtună. Întâlni oameni speriați, Însângerați, galbeni de foame și de oboseală, care ieșeau cu fereală din ascunzișurile lor. Unii Încercau să-i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
enorm, adânc și umed (fulguia bacovian) ne flanca urcarea pe aleea muzeului. Veneam de la o seară culturală densă, dialogată... Întunericul căii de acces îl făcuse pe Don Cezar să mă ia de braț și să mă avertizeze că asfaltul e lunecos (rugasem de mai multe ori echipa de constructori să protejeze șanțul pentru noua conductă de apă, să flancheze aleea, să curețe de lut galben calea de acces). Marele confrate îmi povestea, înflăcărat, episoade senzaționale cu Marin Preda la Mogoșoaia. Brusc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fermentul hotărâtor; ideea germinală devenită fixațiune se suprapune voinței autorului până a-l face să uite de sine pentru a se consacra integral construcției. A.B.În ce măsură conceptul de generație e compatibil cu clasificările estetice? Nu cumva este el prea lunecos? Toată viața, suntem tentați să ierarhizăm, să clasificăm , să compartimentăm. Însă (oricât de rezonabile), clasificările vizând altele, țin de convenții; au acoperire parțială. În fapt, a categorisi însemnă a trece peste acel unicum irepetabil, marcă definitorie, particularizantă, a personalității întemeietoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
meu - ajunseseră repetitive, poanta finală lipsită de haz, eram sătul s-o mai înghit. Celebritatea însemna o viață trăită conform unui cod - era un spațiu în care erai nevoit să descifrezi în continuu ceea ce aștepta lumea de la tine, un teren lunecos și un univers în care, în ultimă instanță, întotdeauna făceai alegerea cea mai proastă. Ceea ce făcea situația imposibil de suportat pentru mine era faptul că trebuia să-mi țin gura despre asta pentru că nu știam pe nimeni care să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ajutor. În momentul în care am început să strig câinele s-a aruncat spre perete, continuând să crească. Am încercat să mă ridic, dar piciorul meu drept era atât de afectat încât m-am prăbușit la loc pe scările devenite lunecoase din pricina cantității de sânge care îmi cursese din rană. Câinele încetă orice mișcare dar începu să tremure în timp ce fața i se alungit devenind ca de lup. Labele din față începură să zgârie isteric și cu atâta putere una din trepte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a fost, după cum se știe, maior sau colonel de securitate în regimul ceaușist. Cine a subtilizat filele, în ce scop. În fine, s-o lăsăm baltă. Nu vom ajunge la nici un rezultat. În România adevărul îți scapă printre degete. E lunecos. Cât privește lista de care vorbești, ea a șocat pe moment. Au fost, cum să-ți spun, și surprize. Pe ea apărea, de pildă, numele unui fost prefect. Mai apăreau și numele unor critici literari care făceau parte din opoziție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
el mă cuprinde Mare e iubirea Ta! Niciodată n-oi uita Maica cea milostivă De noi Îi este milă În genunchi să o rugăm Că păcate multe avem! Ea ne scoate din ispite Să mergem tot Înainte... Drumu-i strâmt și lunecos Greu ajungem la Hristos Te strigăm cu glasul tare Ai milă de fiecare Îndură-te de noi Că suntem pierduți și goi! Goi În fapte bune Trândavi la rugăciune Bogați În păcate Nu ne lăsa Măicuță la moarte! Nu știm
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cele care trec prin mintea omului se ascut. * Nu toate căderile sunt dezastruoase; vezi căderea în ridicol. * Orice urcuș îi amețește pe cei nepregătiți. * Dacă înoți pe sub apă, nu înseamnă că ești submarin. * Toate curgerile duc către un sfârșit. * Ochii lunecoși sunt ca ferestrele mate. * Pacea este un război nedeclarat. În numele păcii, puternicii îi atacă pe slabi. Atunci când atacă, cel puternic invocă umanitarismul; când este atacat, acuză terorismul. * Terorismul este ultima invenție a celor cu musca pe căciulă. * Întotdeauna, toate rânduielile
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
ce reuși să enerveze pe Duiliu Zam firescu și pe arhi tectul Petre Antonescu. [...] Am păstrat Închisă În amintire pulberea acestor ani Îndepărtați petrecuți În redacție cu Adrian Maniu, fără ca să am curajul a trece mai departe pragul greu și lunecos al carierei lui de mai târziu, de scriitor al neamului, al tradiției literare, națională și patriotică - atâtea anticamere ale stilului de viață și de creație oficial și academic! Este, se spune, vârsta Înțeleaptă a poeților, căreia Adrian Maniu trebuia și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fel ca în majoritatea limbilor de origine latină, în română aproape totul sună mlădios, iar printr-o rimă un cuvânt îl găsește iute pe un altul, nu exista situație care să nu-și aibă rima, zicala ori expresia ei. Vorbele lunecoase însoțeau poticnirile și eșecurile cotidiene. Ca și la bancuri, trebuia să asculți bine de două ori și apoi să decizi dacă ți le însușești ori preferi să nu-ți iasă niciodată pe gură. „Țiganu’ de departe-i om și el
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un chip lamentabil, urlînd pur și simplu, ținîndu-mă apoi continuu sub tir și, culmea, bîrfindu-mă că sînt obraznic etc., adică nu sînt docil etc. Cauza atitudinii sale ține de caracterul lui, despre care Al. Dima se pronunța că e foarte lunecos, de habotnic și mare egoist. Văzînd că am anunțate două cărți s-a dat la mine ca să mă intimideze, să-mi creeze presă proastă ca atunci cînd va veni momentul să se rezolve situația cursului Marii clasici să aibă argumente
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de casă când, ajunși la râpele golașe de argilă, pe care de obicei le străbăteam în câteva minte, ne-am pomenit în situația disperat-comică de a nu mai putea înainta. Aversele de ploaie transformaseră solul într-o clisă perfidă, mai lunecoasă decât gheața. Cădeam la fiecare pas aproape. Ne-am descălțat, dar a fost și mai rău: în „ciorapi” de noroi „patinam” într-un chip și mai catastrofal. Așa ceva nu ni se mai întâmplase! Și doar trecusem de atâtea ori prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cumpănă de viață și moarte? După lecții am plecat pe jos, cale de 12 kilometri, la Ismail. Am luat vaccinul și bucuros, pe lumină încă, am pornit spre casă. Se dezgheța și picioarele intrau adânc în zăpadă, până la atingerea noroiului lunecos de dedesubt. Fiecare pas, o mică victorie. Între Motrosca și Lărgeanca era un fel de canal care aștepta de mult timp să primească și un pod. Tocmai în acel loc era îngămădită sumedenie de zăpadă, derdeluș cuminte sub care nimeni
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
făcea secretarul. Produsele erau aduse la Cooperație de către președintele acesteia, care, deși era obligat să le distribuie la timp și după tabelele de la primărie, o făcea de cele mai multe ori după bunul lui plac. Președintele Cooperației era un om lingușitor și lunecos, cu puțină carte. Avea o diplomă de zece clase, cumpărată, pentru a putea ocupa funcția de președinte. Avea un talent înnăscut în a se descurca în orice împrejurare și multe relații la județ. Adeseori dădea aceste produse doar cui voia
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dar mai ales foamea! Mă simțeam bine în compania celor doi. Cel care conducea mașina, Cotoi, președintele de la Cooperație, avea o spinare flexibilă, ca la mâțe, și un talent înnăscut de a le face pe plac șefilor. Era atât de lunecos încât, deși toată lumea știa că este plin de bani câștigați din afaceri dubioase, totuși felul lui de a fi lingușitor și săritor la orice chemare era pe placul tuturor. Îți ghicea întotdeauna dorințele, îți intuia gândurile cele mai ascunse și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Manfred de Byron și a fost un poet foarte gustat în vremea lui (Ceasuri de mulțumire). Improvizațiile madrigalești sunt focoase și decente, cântecele ca Fracul meu se conduc după Béranger. Repetiții în chip de refren la fiece strofă, o frază lunecoasă, un ton sentențios și emoționat, de o curioasă solemnitate lirică, în ciuda indiferenței cuvintelor, acestea sunt notele tehnicii lui C. A. Rosetti și cu această mecanică este realizată romanța A cui e vina (1839), care înfățișează pentru poezia română ceea ce sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca un balaur Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur. Eu mă duc în faptul zilei, mă așez pe malu-i verde Și privesc cum apa curge și la cotituri se pierde, Cum se schimbă-n vălurele pe prundișul lunecos, Cum adoarme la bulboane, săpând malul năsipos. Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară, Când o mreană saltă-n aer dup-o viespe sprinteioară, Când sălbatecele rațe se abat din zborul lor, Bătând apa-ntunecată de un nour
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Telescopul Fanteziei: / Și deși Fantezia poate ca să cadă sub biciul Rațiunii, / Totuși Fantezia în Religie e totu-n toate"; "Moartea e Soarta tuturor Muritorilor"; Geniul a murit"; "Geniul e mort"*; "Duhuri în miez de noapte"; "Ceasornicul Conștiinței tale"**; "epoca cea lunecoasă a-îndoielii"; "Preoții sînt Dușmani puternici"; Preoția-încătușează Dreptatea de Nas"; Femeia, cea mai bună dintre Fericirile toate, / Este întreg Cerul meu; Religia e-o glumă". [*the Genius dy'd; Genius dead: moartea geniului invocată de Chatterton aici pare a fi
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
astfel, în industrie acidul clorhidric se obține din hidrogen și clor: H2 + Cl2 2HCl Proprietățile hidroxizilor alcalini Dintre hidroxizi, cei mai importanți sunt hidroxizii alcalini care sunt substanțe solide, ușor solubile în apă și care în soluție concentrată sunt leșioase, lunecoase la frecare. În contact cu pielea produc răni greu de vindecat și din această cauză se numesc substanțe caustice. Metode de preparare descompunerea apei de unele metale: 2Na + 2H2O 2NaOH + H2 Mg + 2H2O Mg(OH)2 + H2 2Al + 6H2O 2
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
m-aș putea afla printre eschimoși, cu sânii lăsați și purtând pantaloni din piei de animale. Și să fiu Încântată de asta. La urma urmei, oare nu pot exista și alte feluri de oameni?”. Reîntoarsă din exotica expediție În terenurile lunecoase și mișcătoare ale propriei individualități, marcată și nu prea de abundența de ezitări, confuzii, mistificări și malițioase mutații, pribeaga pare izbăvită. Teroarea, tensiunea, traumele și trofeul secret al „substituirii”? Ar fi greu de crezut că nu este conștientă, măcar acum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lumi acceptate ca adevărate, în care geografiile și identitățile sunt naturalizate. Ele par să asigure un teren solid, un sentiment de siguranță pentru cei cărora le place să știe unde se află. Hărțile sunt însă ambivalente, deschise, modificabile, in-terpretabile. Sunt lunecoase, amendabile, înșelătoare, în viziunea lui Deleuze și Guattari, ca și dimensiunile realității virtuale: "Harta construiește inconștientul. Încurajează conexiuni între domenii... Este ea însăși parte a rizomului". Harta este deschisă și conectivă în toate dimensiunile ei, "este detașabilă, reversibilă, susceptibilă la
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]