1,124 matches
-
Poeme > Sentiment > ASCUNS-AM, UN SIMPLU TE IUBESC Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dacă voi putea uita, am să te uit, doar la final de drum, de clipă și iubire, lustruind calea vieții tale, prăfuita de mine, iluzionistul, spălător de gânduri, pierdut pe drumuri, căutându-te din nou, așezând culorile vieții, pește gândurile mele, trimițându-le în direcții, mii, sigur mai multe, așteptând, ca cineva, să le întoarcă, stârnind emoții, așa cum
ASCUNS-AM, UN SIMPLU TE IUBESC de COSTI POP în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381430_a_382759]
-
de afarăși-a unui pian... XVIII. ASCUNS-AM, UN SIMPLU TE IUBESC, de Costi Pop , publicat în Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016. Dacă voi putea uita, am să te uit, doar la final de drum, de clipă și iubire, lustruind calea vieții tale, prăfuită de mine, iluzionistul, spălător de gânduri, pierdut pe drumuri, căutându-te din nou, așezând culorile vieții, peste gândurile mele, trimițându-le în direcții, mii, sigur mai multe, așteptând, ca cineva, să le întoarcă, stârnind emoții, așa cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
mână, râzând, formând ecou, în inimi triste, trezindu-le la viață, visând frenetic, așezând, peste buzele mele, dulceața anilor împreună, ... Citește mai mult Dacă voi putea uita,am să te uit,doar la final de drum,de clipă și iubire,lustruind calea vieții tale,prăfuită de mine, iluzionistul,spălător de gânduri,pierdut pe drumuri,căutându-te din nou,așezând culorile vieții,peste gândurile mele,trimițându-le în direcții, mii,sigur mai multe, așteptând,ca cineva, să le întoarcă,stârnind emoții, așa cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
care le citea „cartea” - cum o numeau ei - și după ce conveneau le scria și răspunsul. Alții veneau ca să le judece neînțelegerile ori problemele de sănătate sau orice altceva le era neclar iar tataie, după ce-și lua cele trei bețișoare lustruite de atâta folosință și cu care ștergea sticlele lămpilor de gaz din toată casa fiind însoțit de nelipsitele pisicuțe care i se tot împleteau printre picioare, se apuca de treabă ascultând în același timp cu multă răbdare pe oameni astfel
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
mese și scaune din lemn masiv, foarte grele și înalte, precum și alte piese de mobilier de epocă. Pe mese erau frumos aranjate servicii de tacâmuri și de ceai numai din alpacá[ Alpacá = aliaj inoxidabil din nichel, cupru și zinc (DEX)], lustruite de credeai că sunt din argint, alături de tot felul de bunătăți, pe care, în regimul nostru auster de acasă, nu le găseai la tot pasul în hoteluri și restaurante: unt împachetat în cubulețe din hârtie frumos colorată și strălucitoare, cutiuțe
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
dat de căldură, Pe toți somnul i-a cuprins. În casă... pe bătătură... Nu se-auzea nici un pâs! Însă, Michi dinspre ziuă Se înfurișă pe ușă Și între canini își luă Dintr-un dud o nuielușă. În ghetuțele din sală Lustruite de Gigel, Michi găsi o comoară: Dulciuri și... teleghidatul tren. Pisoiul rudă cu vulpea A mâncat tot ce-a fost bun; În loc lăsând nuielușa... Și-a adormit fiind sătul. Dar când s-a trezit Gigel, Pe Michi l-a tot
MICHI, PRIETENUL MEU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371924_a_373253]
-
de fluiere de câteva ori, măsurându-i parcă, din ochi, locurile unde aveau să fie orificiile, apoi luă o dăltiță concavă și începu să cresteze un dop în formă cilindrică, de vreo douăzeci de milimetri în lungime, trunchiat pe vertical. Lustrui bucata de lemn cu o pânză abrazivă, foarte fină, mai bău o cantitate destul de bună din cana de pământ ce se afla dată la o parte, să nu îl incomodeze la lucratul fluierului și, domol, începu povestire: No, dragii mei
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
coate. -Vai, am zis, nu se poate, ai s-ajungi pe dezbrăcate și-o să-ți fie frig la spate... A zâmbit, și-a lui zâmbire m-a-nmuiat atât de tare, încât m-am privit pe mine; mi-am văzut pantofii negri, lustruiți cu cremă aleasă, haina ce-o plătii în rate, (că era din firmi străine), astea m-au făcut pe dată să mă simt așa de rău..., eram gol pe dinafară și în suflet era hău. L-am apucat de mână
EXISTĂ MOŞ CRĂCIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371164_a_372493]
-
bine, tovarăși”, „lentoarea, lenea, „neangajarea la temperatura încrederii și așteptărilor partidului în tânăra generație”, mentalitățile și comoditățile sunt piedici serioase în atingerea obiectivelor” etc. etc. În funcție de „atingerea parametrilor” (conta cantitatea!) venea un lanț întreg de „cauzalități și efecte” care încingea, „lustruia” sau „întina” poziția dascălului, calitatea personalității conferită de caracterizările și evaluările individuale anuale, înscrierea la grade didactice, participarea le sistemul de premiere și stimulări, înlesnirea efectuării și participării în excursii și tabere școlare, accederea în funcții... Să revin, în sfârșit
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
de-acasă: „Eu sunt foarte fericită, cred că nu e exagerat să spun că ne iubim în fiecare zi mai mult. Ne-am pus verighetele, ne stau foarte bine, nici largi, nici strâmte... Zeby îmi aduce flori din oraș, îmi lustruiește pantofii, și nu mă lasă să fac treabă, de parc-aș fi o principesă în exil. Câteodată mi-i frică. Atâta fericire poate supăra pe Dumnezeu.” În septembrie 1939, Eusebiu Camilar a fost concentrat la Botoșani, trimis undeva „pe zonă
DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT! de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345844_a_347173]
-
la suprafață din colbul memoriei. Și amintirile îi aduceau imaginea neclară a bunicii, cu fustele ei cafenii până-n pământ, peste faldurile cărora atârna într-o necontenită legănare, șiragul mătăniilor din piele, pe care degetele uscate foșneau, foșneau întruna, de-l lustruiseră în atât de desele și-ndelungatele rugăciuni. Oare câți ani avea când a văzut pentru prima dată rugăciunea? Probabil pe la vârsta de șapte ani, când mama se hotărâse să o lase peste vară singură la bunica, venită după ea în
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
zice sufletul meu să mă odihnesc în acest univers solitar aruncând fulgere albastre spre această lume lasă-mă să mă rătăcesc pe poteci călcând pe covorul de frunze al acestei solare toamnă ca într-un palat de cristal și să lustruiesc luciul lunii pe care alunecă noaptea șerpii și șopârlele argintii printre stolurile de nori bătând aripi de vis spre plopii care cântă rondelul frunzelor călătoare seară barbară cu miros de verbină ce ucizi ultimul trandafir care se zbate sub brume
POEMUL TIMPULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346881_a_348210]
-
îl aduse la realitate. - Aoleu, frățioare, bine făcuși ce făcuși! Că-mi zbură memoria din floare în floare și nu mai știui ce e cu mine! Până să se dezmeticească Norocel, Mărțișor își aranjă cămașa înflorată, își pieptănă pletele, își lustrui cizmele, îl luă de mână pe băiat și porniră împreună spre palatul fermecat. Ajunseră în fața palatului, unde, pe treptele de marmură azurie, se revărsau continuu din văzduh uriașe coșuri cu flori în mii de nuanțe. Păsări, fluturi și albine zburau
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
ciulini Doamne de ce viața fie Iad și Rai de ce-nțelepciunea-i scrisă pentru noi de ce buze tandre roagă-se în vai iar în simțăminte nu avem altoi lada mea de zestre are bătături timpul meu umblat-a-n bolovani desculți lustruiesc pocalul îl așez pe stări musafirii-n viață nu-s numai inculți mi-amăgesc dorința în culturi de stări se întorc acasă de pe drumuri vechi ... Citește mai mult lada mea de zestre n-are chei la gât este descuiată stă
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
nori între ciuliniDoamne de ce viața fie Iad și Rai de ce-nțelepciunea-i scrisă pentru noide ce buze tandre roagă-se în vai iar în simțăminte nu avem altoilada mea de zestre are bătături timpul meu umblat-a-n bolovani desculți lustruiesc pocalul îl așez pe stări musafirii-n viață nu-s numai inculțimi-amăgesc dorința în culturi de stări se întorc acasă de pe drumuri vechi... XVIII. PE BĂNCILE DIN PARCURI CAD STELE, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1792 din 27
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
imperfecțiunea într-un mod cat mai perfect”. Pentru cei care nu-și mai amintesc poezia, voi reproduce un fragment de început, apoi finalul, sa vedem ce se întâmplă cu bucata de piatră: ............................................. ”se cioplește cu o daltă de sânge, se lustruiește cu ochiul lui Homer, se răzuiește cu raze .............................................. După aceea se ia un ciocan și brusc se fărâmă un colț de-al cubului. Toți, dar absolut toți zice-vor: - Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi
POET PRINTRE MURITORI, ÎNGER PRINTRE POEŢI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375051_a_376380]
-
Eminescu a fost atacat de un Nimeni, adică unul dintre detractorii săi, acesta nu numai că nu l-a apărat, când toți cei de față așteptam o replică dură, dar a trecut cu vederea ca și cum nu ar fi auzit întrebarea „lustruindu-se ” în continuare pe sine). Nichita a avut mulți prieteni nu numai din Romania ci și din lume. Era conștient de valoarea sa și dăruia cu bucurie poezii scrise și semnate pe tot felul de hârtii care îi erau la
POET PRINTRE MURITORI, ÎNGER PRINTRE POEŢI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375051_a_376380]
-
orășelul de provincie lasă impresia că nimic nu s-ar fi schimbat, de când lumea. Meșterii, îmbrăcați în straie medievale, exercită în public cele mai diverse îndeletniciri istorice. Străzile strâmte, cât să încapă un cărucior tras de un măgăruș, au pavajul lustruit de tălpile fluviului uman curgător. O jumătate de milion de oameni trec pe aici în doar două zile! Popoarele conlocuitoare stabilite la Marea Mediterană purced la treabă. Nemții împletesc coroane din ramuri de brad și aprind lumânările de advent. Englezii scot
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
cuprind fermecat preajma... Miresme și cromatică dau veste c-a venit toamna... Răgazul înfericirii mele va să se dilate odată ajuns la Poiana Secuilor. Traseul mă coboară printr-un drumeag maroniu de pământ, pătruns pe-alocuri de vârfuri de piatră lustruită de ploi și smocuri de iarbă, oaze de verde persistent până-n iarnă și dincolo... Dar șirul visării se rupe. Alături de cărăruie, la câțiva coți în josul curmăturii, o tânără își privește a durere și neputință glezna, pesemne luxată... Grăbesc pasul, atras
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
cu minunatele și inegalabilele sale flori de gheață. În odăița de pe strada Cotului - stradă dispărută odată cu construcția magazinului Central - o sobă mică de tuci izbutea cu greu să țină gerul la distanță. Era ajunul de Moș Nicolae. De mult îmi lustruisem ghetuțele și le așezasem pe pragul ușii, alături de nuieluța Moșului, împodobită sărbătorește. Așteptam cu nerăbdare să treacă noaptea, să vină zorii, ca să mă bucur de cadouri. Dar nu numai Moșul Nicolae era pricina bucuriei mele, ci și întoarcerea tatei, de la
CEA DINTÂI DURERE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372612_a_373941]
-
fi dați în gât în sfârșit și ultimii mohicani aflați pe meterezele cauzei pierdute ! Din care, ce să mai fi câștigat, dacă n-au făcut-o până acum !? S-ar fi înțeles, pe șest, că punea de-o nouă statuie , lustruită migălos de acuitatea surzeniei purtătorilor de urechi ciulite , cu ocheadele în orb a homerilor informațiilor clasificate și selectate, primite și dăruite cu țârâita și cărora abia acum le venise timpul. Schimbând, firește, stăpânul și locația ! Se lăudase apropiaților că de
UN ALT FEL DE... SCHINDLER ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372734_a_374063]
-
-L refuzi și să-I spui: nu, Doamne, că zborul durează doar câteva clipe ... Să nu vrei să cerșești veșnicia e-n fire să nu fii interesat de provocări de-nțeles să lași pământul de sus să respire să slugărești lustruind stele din mers Că zborul pică deseori numai seara când heruvimi mulg zorii cu uger de rouă și-ți picură-ntre pleoape arome-o peltea întinsă să-mpartă cerul privirii în ... Citește mai mult Erezii ...Azi noapte a fost furată
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
aripe !?și tu să-L refuzi și să-I spui: nu, Doamne,că zborul durează doar câteva clipe ...Să nu vrei să cerșești veșnicia e-n firesă nu fii interesat de provocări de-nțelessă lași pământul de sus să respiresă slugărești lustruind stele din mersCă zborul pică deseori numai searacând heruvimi mulg zorii cu uger de rouăși-ți picură-ntre pleoape arome-o pelteaîntinsă să-mpartă cerul privirii în ... XXVII. ȘCOALA DIN RUCĂR (XLVI), de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 412
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, cu o bogată activitate literară ... XXX. FIEF, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 409 din 13 februarie 2012. Crucea de piatră Joc de genuflexiuni Iad cu pauze. Greier Zi însorită Zorele pe ponoare Lustruind viori Orb O pâlpâire... Vino în casă iubito Închide-mi pleoapa Iele Ușă batantă Cine trece prag uitând Să treacă umbra ? Fief Ocnaș în cuvânt În esențe lumina Se cuibărește Religie Taifas cu lutul- Iisus învârtind roata Și vestind Crucea
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
vise - pag.54 ) Camelia Ardelean dă dovadă în acest volum, cum de altfel și în volumele anterioare publicate, că stilul clasic îi asigură cel mai bine posibilitatea de a-și exprima stările sufletești, emoțiile și sentimentele. Orice vers pare bine „lustruit“, fiecare strofă contribuie la arhitectura poeziei căreia i se substituie, chiar dacă, adeseori, orice strofă poate fi socotită un poem de sine stătător: „Poetu-ncearcă-n scurta-i existență/ Să creioneze calea unui vis./ Cu iz de flăcări și de penitență/ Este iubirea
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372212_a_373541]