700 matches
-
oceane și oxigenând aerul. În 2081 A.D., Institutul de Semantică Generală ― care intra atunci în perioada sa guvernamentală ― intui potențialitățile pentru non-A ale acestei magnifice planete. La epoca respectivă, arborii și restul vegetației transplantate pe Venus căpătaseră un caracter luxuriant. Metoda de selecționare a coloniilor de către Mașină a apărut 100 de ani mai târziu și astfel a luat amploare cel mai grandios plan de emigrare selectivă din întreaga istorie. Populația planetei Venus în 2056 A.D., afirma manualul, era de 119
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
blând. Norii foarte groși fac să nu fie prea cald. Nu plouă decât la punte, dar în fiecare noapte, iar câmpiile înverzite sunt umectate de o rouă abundentă. Vreau să spun că e atât de abundentă încât este suficientă vegetației luxuriante. Atât doreai să afli? Mult mai mult decât atâta. ― Dar știința ― întrebă Gosseyn. E diferită? Mai avansată? ― Pentru nimic în lume. Toate descoperirile realizate pe Venus sunt imediat introduse și pe Pământ. În realitate, cercetarea este mai avansată pe Pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
planete. Una dintre acestea era locuită - tot o lume de păduri virgine învăluite în ceața și pline de animale din specia saurienilor. Se depărtară de ea fără s-o exploreze după ce survolară o mlaștină imensă și un ținut cu vegetație luxuriantă. Alte stele le răsăriră în față, înfipte ca niște ace scânteietoare în catifeaua neagră a spațiului. Un soare enorm, alb-albastriu, înconjurat de cel puțin douăzeci de planete, îi atrase atenția lui Kent. Nava porni într-acolo cu repeziciune. Șapte planete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
stradă, pe un teren foarte frumos aranjat. Florile și arbuștii se iveau în mod iscusit dintr-o serie de intrânduri în abundența de stânci care alcătuiau cea mai mare parte a împrejmuirii. Un ecran masiv din plante cu frunziș verde luxuriant pornea cam de la treizeci de metri de intrarea clădirii, ascunzând-o cu totul vederii. Trecând pe sub bolțile de verdeață, ajunse curând la o intrare care se forma gradual, începând ca un gard nu prea înalt, ce se ridica treptat până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
profesorului Marduk și a lui Lord Calder, însoțiți de frumoasa Sylvia, în căutarea metalului rar ce oferă inventatorilor din Norlandia materia lor primă, deschide narațiunea lui Jacobs către domeniul fabulos al regatului Mungo din saga lui Flash Gordon. Pe insula luxuriantă unde vor fi prizonieri, norlandienii întâlnesc emblemele imaginației cinematografice ale secolului XX. Oamenii-maimuță o venerează pe Sylvia în același mod primitiv și dionisiac în care King Kong se îndrăgostește de femeia fatală. Reminiscențele din cultura populară americană și engleză abundă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este cel mai aproape dintre prozatorii grafici de ethosul hibridizării rasiale și intelectuale. Pratt este afin cu acel Jack London al căutării sălbăticiei, dar și cu o întreagă linie de explorare antropologică ce exaltă în Bahia, Atena neagră a unei luxuriante civilizații afro-braziliene. De la Rider Haggard, Pratt preia imperialismul imaginației și propensiunea de a merge cât mai departe în adâncul unei Africi ce ascunde, încă, mistere. Polemica cu moștenirea colonială a biografiei sale îl aduce pe Pratt în vecinătatea unei mistici
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
romantic chemat să apere acest domeniu al strămoșilor săi. Din visele lui Merlin și ale Morganei, Corto intră în realitatea de mister și de enigme a spionajului Marelui Război. Este ca și cum Pratt ar realiza sinteza textuală și vizuală dintre imaginația luxuriantă a realismului sudame rican și aspirația către tainele mundane a lui Hitchcock și John Buchan. Corto este, mutatis mutandis, un Richard Hannay a cărui misiune este să lichideze complotul infernal ce vizează eliminarea statului major aliat, întrunit lângă castelul de la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din ceea ce gentilomul rătăcitor a văzut până acum. Copleșit de referințe culturale și înțesat de capcane, un labirint armonic, el nu poate fi străbătut decât de pelerinul ce se hrănește din ciupercile magice ce șterg granițele dintre prezent și trecut. Luxuriantă și feroce, lumea subterană a lui Pratt este populată de apariții miraculoase și grotești. O rasă de călugări celți duce mai departe moștenirea Sfântului Brandan, în vreme ce poporul amazoanelor se războiește pe viață și pe moarte cu oamenii-păianjen. Istoria țărilor scufundate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
clanul Montour, respectat de indieni și de europeni în egală măsură, este proba vitalității acestei civilizații metise și multiculturale. Alianța cu englezii este motivată de urgența apărării căminului lor în fața avansului american. Dintre personajele pe care le schițează Pratt în luxuriantul său roman istoric american, Joseph Brandt este cel care se dedică acestui vis al unificării și apărării națiunilor indiene. Tragică, confruntarea este cu atât mai feroce cu cât în ea se opun două instincte tenace și nedomesticite : voinței de creștere
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îndeplinirea misiunii dvs. Faceți-vă comod. Va fi o călătorie lungă.” Capitolul 5, în care Tintin și Milou sunt decorați, iar căpitanul Haddock devine amiral al flotei Azania îi întâmpinase pe Tintin și pe prietenii săi cu exuberanța barocă și luxuriantă a portului său. Înconjurați de o mulțime entuziastă (căci vestea despre sosirea lor fusese deja împrăștiată de ziare și de megafoane), Tintin, Milou, Haddock și Tournesol fură purtați pe brațe către reședința lor oficială, asemeni unor eroi intorși din călătoria
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aștepte noi locuințe în spațiu. Unele dintre acestea vor fi extraterestre, cu alte cuvinte pe planete sau asteroizi care s-ar putea dovedi mai plăcute în realitate decât planeta Pământ. Alte spații de locuit ar putea fi sate spațiale. Plaje luxuriante, exotice în stil tahitian sau asemănătoare pârtiilor de schi de la Aspen vor putea fi foarte solicitate în viitor, odată ce am învățat cum să proiectăm în spațiu. ------------------------------------------------------------------ TITLU DE ȘTIRI DIN VIITOR: 2055 Căsătoriile între androizi și oameni sunt legalizate doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de ani de când orașele San Francisco și Shanghai se înfrățiseră. Spațioasa sală destinată ceremoniei oficiale era decorată cu o pictură murală având o lungime de 30 de metri, înfâțișând o câmpie feerică brăzdată de ape licăritoare și o pădure verde luxuriantă. Un întreg perete era ocupat de această artă hipnotică, această pictură fantastică, vibrantă, care părea un fel de portal spre o lume înverzită preistorică, în care privitorii ar fi putut păși firesc la libera lor alegere. Era ceva ireal. Stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
are șansa de-a da lovitura, se trezi Kitty susținând contrariul. — Da, cam asta e momeala! râse el. Taxiul Întoarse pe Sunset Boulevard și trecu pe lângă o clădire maiestuoasă, de culoare roz, Înconjurată de palmieri și de o grădină tropicală luxuriantă. — Acesta e faimosul Beverly Hills Hotel, zise Carlos. Multe vedete și mulți conducători din toată lumea au trecut pe aici. Kitty Îl privi absentă. — Nu prea mă interesează genul ăsta de hoteluri. Există hotelul California, din cântecul celor de la Eagles? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o poveste cu un tip care Își părăsește nevasta și casa și toată lumea Îl crede mort, dar apare din nou după douăzeci de ani, fără nici o explicație, fără să i se pună vreo Întrebare. Zamyatin Își scarpină unul dintre perciunii luxurianți care coboară de pe țeasta-i pleșuvă. În Rusia, cînd dispare cineva, toată lumea știe ce s-a Întîmplat. Îl ia KGB-ul și Îl expediază În Siberia, asta dacă nu cumva Îl ucid pe loc. Wakefield Îi aruncă prietenului său o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lui, o săgetă cu o privire uimită. — Ce vrei? o apostrofă impertinent. Nu-și amintea numele operatoarei nr. 7. Poate nici nu-l știuse vreodată. — Trebuie să vă vorbesc, spuse Emma. În biroul șefului, inundat de lumina soarelui, un ficus luxuriant Își Întindea frunzele de un verde intens Înspre Tiburtina. Pe calendar, imaginea lunii mai era o catedrală barocă, probabil spaniolă. Șeful nu-i făcu semn să se așeze, dar Emma luă loc, căci nu se poate să vorbești cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
kohl care chiar o făcea să arate ca cineva care vede tot. Hainele îi erau purpurii - culoarea regalității, a sfințeniei și a bogăției. Vălul de pe cap era lung și negru, brăzdat cu benzi de aur care dădeau impresia unui păr luxuriant, deși din părul ei adevărat rămăseseră doar câteva șuvițe cărunte. Rebeca n-a observat că mă uitam fix la ea. Bunica nu avea ochi decât pentru fiul pe care nu-l mai văzuse de când era un băiat cu puf pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zâmbeau văzând agitația. Apoi Meryt a fost condusă prin vestibul în camera mare, o cameră modestă cu ferestre înalte care lăsau să intre lumina după-amiezii, cu rogojini deschise la culoare pe jos și pereți pictați cu un peisaj de grădină luxuriantă. Prietena mea a fost așezată pe cel mai bun scaun al casei și i s-a prezentat oficial fiecare nepot. Eu m-am așezat pe podea lângă un perete și am urmărit-o pe Meryt înflorind de mândria copiilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mult și Ierusalimul. Acestea sunt câteva dintre convingerile sale fundamentale aflate la temelia vocației lui de profesor. Dacă le‑aș omite din povestea vieții lui, nu mi‑ar mai rămâne să‑i prezint decât excentricitățile și slăbiciunile, să‑i descriu luxuriantele, multiplele achiziții, pasiunea de ornamentare a casei, vanitățile, bancurile, paroxismele ilare, acel marche militaire pe care‑l executa când traversa curtea pătrată, În uriașul său palton din piele fină, căptușit cu blană - nu mai cunoșteam decât un singur alt palton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
soțului ei. Oare Hugo, se întreba ea, era bun de tată? Amanda își închipuia că elementele de bază erau acolo. Hugo arăta bine, exact în felul în care îi plăcea ei - era înalt, cu trăsături ferme și un păr întunecat, luxuriant. Ținea vârsta mijlocie la distanță jucând partide energice de squash. În consecință, avea un bust cu mușchi bine conturați, fără urmă de grăsime, care se ridicau din betelia pantalonilor de la costumele în dungi. De asemenea, Hugo arăta foarte bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a opus. Era nerăbdătoare, gemea și se răsucea de plăcere, în vreme ce limba lui Hugo îi explora gura mai în profunzime, iar degetele lui cercetătoare îi ridicau tricoul. Hugo a împins-o ușor spre podea. Pe covor, a descoperit-o încet, luxuriant, delicios. —O, Alice, a oftat Hugo. Simțea cum toată tensiunea și amărăciunea pe care le adunase nu numai în seara respectivă, dar în toate săptămânile și lunile dinainte, se scurgeau din el. Când mâna i-a alunecat pe sub betelia pantalonilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se ridicau creste mari de munți înzăpeziți, poate niște fiorduri. Nori grei se îngrămădeau în jurul lunii pline. Iar pe o insulă, o mare biserică gotică cu turnuri moscovite își înălța vitraliile albite de lună și zidurile negre în mijlocul unei vegetații luxuriante, în ciuda răcelii de Septentrion a priveliștii. Alte farfurii erau așa de înflorite cu albastru-intens de Prusia, încît apăreau ca niște enormi iriși. Recipientele de băut ale Agripinei erau și mai curioase. Stănică începu să le cântărească în mâini. G. Călinescu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Împlântasem totuși în solul ostil fundațiile noastre. Ancorasem principalele noastre baterii de utilaje, racordasem stațiile de separare, reglaj și supraveghere. Înaintam, în acea după-amiază, pe-o pasarelă, ca pe-o punte de transatlantic, cu prova adânc înfiptă într-o vegetație luxuriantă, compusă din capacitățile noastre de colectare, din filtre, debitmetre, diafragme și regulatoare de presiune. Când, o vicleană și infamă alunecare de teren a balansat cu putere, către ceafa mea, coarnele unui elevator. Măturîndu-mă, ca pe un căuș de rumeguș, de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sale durau 45 de minute și nu puteau fi nicicând repetate de alte persoane. Din cauza meandrelor complicate ale narațiunii. Și a faptului că, dacă istorisea un banc în care apărea, de exemplu, Ana Pauker, Radu se oprea, prezenta separat și luxuriant viața Anei Pauker, intersectată de ani, acțiuni politice, perioade în care luase în greutate, abia apoi catadixind să treacă la personajul următor. - Ctitorii unei închisori - repetă Radu - sânt zugrăviți, cu cărbune, încă de la intrarea în piosul așezământ... Eventual cu familia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
despre balansoare, pe care, mai mult ca sigur, un alt nebun din familia ei le procurase. Dar o văzu pe lungană, ce înțelesese că sărutul ei nu-l crăcănase de plăcere, ridicîndu-se de pe taburetul din stânga lui. Și înghesuindu- și anatomia luxuriantă pe scăunelul de pluș roșu, plasat în fața pianului. - E clavir, Sinistrate. - Poftiți? - E cam ignorant și analfabet, în ceea ce privește muzica preclasică. Dar este al meu... Instrumentul e clavir, Sinistrate! Sinistratului i se îmbățoșară firele de păr de pe spinare. Recunoscu. (Sau îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
altminteri atașat În ordinea confesiunii umanitariste, extrem de bogatul depozit imagistic al poetului nu iese mai niciodată dintr-un cadrul destul de precis organizat, tutelar - fie și În chipul cel mai liber - de o, ca să spunem așa, temă-matrice, ca reper generator al luxuriantei vegetații imagistice. Poezia lui Voronca din Brățara nopților iese, așadar, din cadrele stricte (sau nu ajunge la ele) ale suprarealismului, pentru a se situa Între mai multe orizonturi ale liricii, individualizîndu-se Îndeosebi prin acel, numit de Perpessicius, „pointilism poetic”, - formulă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]