766 matches
-
frumoși albaștri Ca cerul de azur, Oh, ce nopți au trăit marinarii Numai cerul și mare-mprejur. Zilele trec ca-n vis, fata nu i-a scris Toți s-au strâns în jurul lui Veste n-ai primit, dar nu fii mâhnit, Nu uita că ești marinar! Dar pe mal el stând, Fata-l poartă-n gând Și-l așteaptă cu-n mult dor, Și dacă-i iubit valul însorit Nu-l uita-așa de ușor. Ochi frumoși albaștri Ca cerul de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
tot timpul, și continuă să se susțină cu încăpățânare, că situația economică a României este dezastruoasă. Dacă numai un procent la sută din susținerile exilului românesc s-ar fi adeverit, România ar fi trebuit de mult să dea faliment. Te mâhnește ura și bucuria cu care unii români încearcă să convingă cum că în România se moare de foame, că alimentele nu se găsesc și că se împart pe cartele, că lumea nu are ce mânca, îmbrăca etc., etc. Realitatea este
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
volume de versuri (Traversarea), nu pentru că nu ar fi fost bine scris și cântărit până la ultima întorsătură de condei, ci fiindcă, cele câteva observații, venite de la un prieten, într-o conjunctură de moment extrem de ostilă pentru Domnia Să, l-au mâhnit cu siguranță. Însă, oare nu acest var valah al lui Shakespeare îmi subliniase în atâtea rânduri, când parlamentasem despre principii, că adevărul trebuie urmat neabătut, cu orice preț, chiar și când se bagă acolo unde nu trebuie? Credincios unor asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
La ușile-ncuiate Nimic Tu nu ceri nimănui Când bați și-aștepți să vină, Tu vrei s-aduci În casa lui Din pacea Ta Divină Ai vrea viața Ta să-i dai Căci viața lui e moartă Dar el nu vrea, Mâhnit Tu stai, Afară lângă poartă! Tu, Regele Iubirii, ai sta Pe veci de veci cu dânsul. Și bați și-aștepți...dar El nu vrea, Și stând te-neacă plânsul. Eram copil când Te-am văzut La ușa mea Străine Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Maria” loc=”Brașov” data =”5 mai 1971”> Mult Stimate Domnule Dimitriu, (...) Am primit detalii asupra stării sănătății Dvs., prin scrisoare (...), la care rugăm să ne iertați Întârzierea răspunsului, deoarece am fost foarte ocupați (...). Ceea ce ne-ai scris mata ne-a mâhnit Întrucâtva, dar ținând seama de tinerețe și schimbarea situației , avem toată nădejdea că vă veți recăpăta sănătatea zdruncinată. Tot răul spre bine. Mai bine un salariu mai mic cu sănătate , decât mult și muncă istovitoare la traduceri. Eu nu știu ce aș
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
om extrem de delicat sufletește. Vă mulțumim atât Dvs. cât și D-nei. La amândoi ne-a făcut o deosebită plăcere. Pe timpul Întunecat de ploaie și frig, toate cele aduse la cunoștință, au fost pentru noi o mângâiere! Singura care ne-a mâhnit, a fost suferința din jurul Dvs. . Noi vă dorim din suflet sănătate. Dacă omul privește viața cu resemnare și cu mai multă indiferență, pare totul plin de soare, pe care... dincolo nu-l vom mai avea. E mai bine aici! Atenția
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ar însemna foarte mult pentru ei, deoarece îi pot aduce din neființa spre care alunecă lin, în ființa care au fost odată, când tare multă nevoie mai aveam de ei: “Fiule, sprijină pe tatăl tău la bătrânețe și nu-l mâhni în viața lui.” (Ecclesiasticul 3, 12). Părintele Arsenie Boca arată prețul binelui făcut unui semen și, cu deosebire, părinților noștri: “Numai atât bine putem face unui om, câtă suferință putem ridica de pe el. Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
cuprinși de o panică cumplită. Peste tot se auzeau doar strigătele fiarelor sălbatice. Oamenii mâncau alimentele crude în lipsa focului și din această cauză se îmbolnăveau mereu și viața lor era scurtă. Un zeu din cer, pe nume Fuxi, era tare mâhnit văzând cât de greu trăiau oamenii pe pământ. Dorind ca ei să cunoască binefacerile focului, a poruncit o ploaie cu tunete și fulgere într-o pădure de la munte. Un trăznet asurzitor a aprins copacii, vâlvătăile întinzându-se cu repeziciune. De
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
supușii n-ar mai îndrăzni să spună minciuni, iar Măria-Ta va reuși să cunoască adevărata stare a lucrurilor și să ia hotărâri drepte." Mai târziu, la moartea prim-ministrului Wei Zheng, împăratul Taizong a fost cât se poate de mâhnit și a mărturisit: Dacă folosești o bucată de aramă drept oglindă, poți vedea dacă straiele tale sunt așa cum se cuvin să fie. Dacă iei istoria ca oglindă, poți înțelege cauzele înălțării și căderii fiecărei dinastii. Iar dacă pe un om
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și ale celor doi copii, împăratul le permise în final o scurtă întâlnire. Copleșită de fericire și de durere totodată, Zhinü își întâlni bărbatul și copiii. După un scurt răgaz împreună, împăratul ordonă ca prințesa-țesătoare să fie închisă din nou. Mâhnit peste poate, Niulang împreună cu cei doi copii începură să alerge după Zhinü. Se apropiau tot mai mult de ea, dar când erau gata, gata s-o ajungă, împărăteasa mamă din Cer scoase un ac de păr și trase o linie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
după puține zile, muri. Atunci însă, la Cernica, era în bună sănătate și, cum spuneam, în vederile noastre în privința victoriei finale, dar nu ne dete în urmă nici un semn de viață, nici măcar câteva flori sau o scrisoare. Lucru care mă mâhni din parte-i, căci din a starițului nu m-a mirat. evreul călugărit și ras În drum spre casă, ne-am oprit la o grădină mare de pomi, fragi și vie. Un jidan care reușise să se călugărească, apoi fugise
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dânsul era timid și încă foarte ocupat cu prepararea tezei definitive, pe care o trecu la Paris cu distincție. Până aci totul mergea bine și i se prezicea o carieră frumoasă. Un singur punct negru: nu aveau copii, lucru ce mâhnea pe Elena care, mai expansivă ca bărbatul ei, o spunea cu tristețe. În 1925, pe când eram la Carlsbad, dânsa făcea cura la Franzensbad ca să-și vadă visul împlinit. Într-o zi, după invitarea mea, sosi să deju neze cu mine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bloc cu niște bagaje în mâini, Clara se împiedicase de o treaptă, se dezechilibrase și căzuse. Se lovise la același genunchi la care se julise mai demult. Fetița sărise de pe băncuță și o ajutase să se ridice. Ca să nu fie mâhnită că a căzut cu bagajele, fetița îi făcuse cadou desenul la care lucrase toată după-amiaza. Spusese că în desen e portretul Clarei. Nu prea semăna cu ea, dar Clara îi mulțumise și îl luase acasă. îl pusese sub saltea. Nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fie ce-o fi. Dumnezeule mare și Pampule, fratele meu, vin de la Giurgiu. Suntem plecați de dinainte de Sfântul Andrei, cu noaptea-n cap, eu și cu măria-sa, spătarul nostru, Dumnezeu să-l ierte. Vestea morții lui Gongea l-a mâhnit pe Zogru și-ar fi vrut să știe mai multe, dar Iscru povestea fără grabă toate peripețiile lui, căzut în genunchii înfășurați în fulare groase. Era trecut de miezul nopții, iar dinspre lac se auzea din când în când cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
N-am idee. Dar de unde știi că sunt suflete? Deasupra lui Achile crescuse o coroană înflăcărată, în care se răsuceau globuri verzi și galbene. El vorbea încet, fără să știe că în jurul lui se adunase atâta viață. Era îndurerat și mâhnit totodată: voia din tot sufletul ca ea să-l audă, dar se temea că dincolo de moarte nu mai există nimic. La câțiva zeci de metri, Zogru tremura discret, îngrozit de un bărbat îngenuncheat lângă o cruce. 25. Achile Vintilescu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
știți că mă sforțez și mă străduiesc să nu cad la abatere..." "Te forțezi tu, te forțezi, Tăsică, da' nu prea-ți iese!", făcea acru popa Davidescu. Urma: "Ai grijă cu slăbiciunea asta a ta, să nu cumva să mă mâhnești în așa chip încât, cu toată compasiunea pe care o am față de fratele meu cel păcătos, să te dau cumva afară". Continua cu și mai multă asprime: Ia vezi! Pantelică, ăla din colț, de la blănărie, abia așteaptă să-l ajut
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ai universităților. Când ultragiații săi colegi Îl atacau, Ravelstein spunea că se simte asemenea generalului american asediat de naziști - la Remagen să fi fost? Când i‑au cerut să capituleze, răspunsul lui a fost: „Cotu’ și pișcotu’”. Firește, Ravelstein era mâhnit, cine n‑ar fi fost? Și nu se putea aștepta să fie salvat de vreun Patton universitar. Se putea bizui Însă pe prietenii lui și, desigur, avea generații Întregi de absolvenți ai săi care‑i țineau partea, precum și netăgăduitul sprijin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
meu avea colierul la gât. În acel moment, Adaloald s-a așezat domol pe tron, frecându-și tâmplele; și-a pus mâinile în dreptul feței, și, când și le-a dat jos, ochii îi erau plini de lacrimi. S-a uitat mâhnit la consilier și, fără să se adreseze cuiva anume, a spus: - Voi ați negociat cu acest om. M-ați asigurat că este un tip de treabă și ați garantat pentru el. De ce? Și-a scos pumnalul din teacă, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
berzele ce-și făcuseră cuiburile pe coloanele forului ruinat. Plecasem din Cividale în zori și, călătorind la pas, am străbătut un pustiu de gheață. Aproape fiind de Aquileia, m-am oprit să privesc panorama abandonului, și inima mea s-a mâhnit. Ruine antice la tot pasul, și copitele calului au crăsunat solitare pe lespezile din fața bazilicii. Am îngenuncheat la poarta însinguratei și n-am reușit să mă rog; am reușit doar să mă întreb care era țelul adevărat al călătoriei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
răzbunați datorită mie. Cu excepția amantului lui Giuliano și a doi prieteni ai săi, niciun verde n-a mai venit. Gazda mea însă nu se simțea prea bine. L-am întrebat dacă din cauza mea, și el mi-a explicat că era mâhnit din pricina împăratului. Două fiice ale sale, cele mai mici și îndrăgite, erau bolnave de difterie și în primejdie de moarte. De curând fusese o molimă nu foarte virulentă; când tocmai se credea că a trecut, iat-o revenind în forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
avut îndrăzneala să spună: - Dă-l afară pe Rotari și înmormântează-l în fața ușii principale a bisericii, lângă fiul său, astfel ca toți care intră să-i calce în picioare mormântul. Regele a vorbit cu vasalii de la curte. Aceștia, deja mâhniți din pricina sărăciei Paviei și mânioși pe preoții care îi deposedau de putere și de bani, au fost de-a dreptul scandalizați. Unii dintre ei, deja bătrâni și presimțindu-și moartea, au cutezat să-l pună la punct: - Nu-ți ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a trecut prin aceste locuri, poate chiar a locuit aici, cercetez cu luare aminte locul, dar nu mai descopăr decât cioburi de sticlă într-un colț și nimic altceva, locuința de piatră pare să fi fost de mult părăsită, vag mâhnit în sufletul meu că n-am dat de craniul lui Yorick, câteodată realitatea e atât de seacă! Încă o piele culturală, câte or fi oare?! Și deodată un zbucium înfundat de departe se aude din afundurile muntelui, ca o vijelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar a murit împăcat că a avut cui să lase moștenire această neobișnuită avere a lui, Și meșterul Luca se întunecă acum în barbă și degetul lui arătător e tot îndoit între filele cărții, Eu cui am să le las?! mâhnit meștetrul Luca, Lui Janos! încerc eu, Pe Janos îl țin lângă mine pentru că e un bun ajutor, face treabă bună, are simțul culorilor, execută bine orice, dar îi lipsește fiorul pictorilor de biserici, și-apoi nici nu-i ortodox, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eram convins că numai cunoscând acele semne ciudate voi putea citi din Cartea părintelui Ioan, mult mai târziu m-am convins că nu scria în greacă în Cartea părintelui Ioan, rămân la masă cu creionul în mână și ascult, Ești mâhnit, fiul meu! Știu! dar să n-ai părere de rău pe meșterul Luca, el nu-i decât purtătorul unei vechi tradiții căreia nu i-a greșit niciodată și poate e ultimul dintre cei care mai cunosc și respectă cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am cam Întârziat, nu-i așa? Întrebă el. — Nu. Pe bilet nu era indicată clar nici o oră, deci cum am putea Întârzia? — Nu asta e problema. Chiar dacă e bătrân, Sessai nu Întârzie niciodată. Fiind și tânăr și ostatic, m-ar mîhni, să Întârzii la o Întâlnire când vasalii superiori și Sessai sunt deja acolo. Să ne grăbim, mai spuse el, dând pinteni calului. Pe lângă un grăjdar și trei slugi, Heishichi era singurul vasal care-l Însoțea pe Ieyasu. În timp ce se grăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]