1,217 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ZDRENȚELE DURERII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1736 din 02 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Azi, îmbrăcați în zdrențele durerii, Nu suntem nici la modă, nici vetuști, Închiși în reprobabile, noi cuști, La granița mâhnirii sau căderii. Obișnuiți cu-aceleași rezultate: La școala vieții veșnic repetenți, Ne ploconim pentru un pumn de cenți, Zidim bordeie, dar visăm palate. Ne fâstâcim pentru un rest de zâmbet. Cu bucurie ni l-am da la schimb, De s-
ZDRENȚELE DURERII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368125_a_369454]
-
nu știu multe. Mă destramă cuvintele și necuvintele, mă adun temporar și ineficient... - O! Tu, Doamne! Trece-mă prin liniști și înțelegeri mai sus decât le am acum! Caișii au început să stârnească adieri albe și verzi, agitând albinele și mâhnirile. Mi s-a înrourat obrajii iar mâinile mi-s prea mici să-i răcorească. Un singur lucru trebuie să mă mâhnească și să mă îndurereze: păcatul. - Sunt eu sigură că printre caiși nu am făcut mii de neîngăduiri? Referință Bibliografică
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
s-a preocupat de soarta creștinilor din alte regate sau imperii; - a purtat grija față de propăvăduirea Cuvântului evanghelic, etc. Anterior Bisericile locale se orientau ca mod de calcul după temeiul iudaic, fapt care-l deranja extrem pe Constantin cel Mare, mâhnire pe care o exprimă în epistola imperială trimisă Bisericilor locale: S-a considerat că este nevrednic să serbăm acea preasfântă sărbătoare după obiceiurile iudeilor, care după ce și-au întinat mâinile cu crima cea fără de cinste, rămân firește orbi la suflet
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
de prejudecăți, de superstiții, de ignoranță, de imoralitate, de orgoliu, plini de resentimente păgâne, pătimașe, vrăjmașe, lașe și trădătoare s-au strecurat o parte și la curtea și în palatul imperial, complotând și defăimând, aducându-i mai apoi destul de multă mâhnire și suferință. Pe câmpurile de luptă tânărul și frumosul comandat de oști se avânta în locul cel mai primejdios, biruind. Era un războinic falnic, curajos, viteaz, un bărbat cumpătat, strategic și un iscusit călăreț, demn de strămoșii săi, neîntrecuții sciți. Prin
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
omenesc! Având cântul în suflet, corvezile grele de pe spatele maramureșeanului sunt ridicate întocmai de cântec. Puțini cântăreți de azi, ori de ieri, cântă sau au cântat vreodată în Maramureș, dând, în chipul cel mai firesc impresia că priveghează să alunge mâhnirile omenești, mai statornic decât umbra muntelui asupra văii de lângă genunchii lui. Unul dintre ei este interpretul Gheorghe Turda. Spune maestrul că a trecut peste ispitirile muzicii clasice pe care a studiat-o în Conservator, pentru că palinca de la Săpânța întrece în
GHEORGHE TURDA. CÂNTECELE, PĂSĂRI FĂRĂ TRUP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353524_a_354853]
-
tinereții. Cu fruntea lipită de trunchiul găunos asculta ritmul grăbit al unei veri târzii. Era interpretabilă atitudinea sa pentru cei care adăpau vacile la fântânița cu lipitori. Se ascunse în interiorul protector al salciei. Îl îmbrățișa cu blândețe, se hrănea cu mâhnirea lui și îi reproducea chicotelile unor copii în vârful de neatins.Și-o imagina mireasă alături de altul.” (Iască și cangrenă) Proza scurtă de față este una, în mare parte, de ficțiune în care realul tinde spre abstractizare și semnificație, mai
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
poeziile lui Eminescu, de dragoste, sunt romanțe și cântece de vioară. Dragostea lui Eminescu nu e amestecată cu visul. Visul lui începe când aceasta s-a isprăvit. Ceea ce-i rămâne din dragostea trecută devine vis abia în singurătate, ca o mâhnire că a fost numai senzuală, când a trecut. Femeia lui Eminescu pătrunde mereu dincolo de ușițele secrete ale sufletului său, e purtătoarea baghetei magice ce reușește să-i străbată întreaga ființă cu contrastele sale. Bărbatul e un trecător, un călător... Ca
SUB CERUL OPEREI EMINESCIENE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354465_a_355794]
-
-i străbată întreaga ființă cu contrastele sale. Bărbatul e un trecător, un călător... Ca o dragoste de păsări albe, care străbat eternitatea și se întâlnesc din zbor în dreptul unei stele...Poezia caracteristică și mare a lui Eminescu se ridică din mâhnire. Speranța, credința, mângâierea nu par să-l încolțească pe poet așa cum o face dezamăgirea. Accentele acestei trăiri sunt profunde. Poate de aceea, din această dezamăgire limba română a strâns o capodoperă de amărăciune glacială, Luceafărul.” ,,Ca și în poezie, Eminescu
SUB CERUL OPEREI EMINESCIENE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354465_a_355794]
-
Da, acel ceva - poate fi prins în cuvinte simple, scrise pe azurul privirii. Montate sau nu, fărâmele de vitraliu, pot fi citite pe bucățele, în devălmășie. Împreună, alcătuiesc segmentul numit viață. Cu toate ingredientele. Nu lipsesc însă din notațiile diurne, mâhnirile adânci pricinuite de absența persoanei iubite. Jurnalul trădează sufletul poetei în toată splendoarea nudității lui. Materia parcă își pierde greutatea când poetul îi smulge sufletul vieții. Îngenunchere. Sărutatul pământului. Îmbrățișarea aerului. Pășitul pe valuri. Stavilă cascadei din creierul munților. Ce
JURNALUL NEFERICIRII DE ELENA M. CÂMPAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354445_a_355774]
-
puțin vin! -Iartă-mă prietene dar nu mă pot gândi la altceva decât la învățătorul nostru, la patimile lui și la destinul său atât de crud! Denisis îl privi pe tânărul din fața lui. Frumusețea chipului său era într-adevăr umbrită de mâhnirea pe care acesta o încerca. Altminteri Stephanus era un tânăr plin de viață, amabil și binevoitor, vesel întotdeauna, dezinteresat în prietenia pe care o arăta tuturor iar Denisis îl prețuise în trecut tocmai pentru acest lucru. -Vorbește-mi atunci de învățătorul
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
mai des cu copiii. Asta era un inconvenient pentru lady Morgan. Ea urmărea cu orice preț să ajungă la inima și banii lui M.Joseph. Grea misiune. Beth, încă, nu era cooperantă. Alma avea răbdare, dar luna trecea repede și mâhnirea îi cuprindea sufletul la gândul că despărțirea de ei era aproape. Nu dorea să se gândească la asta. Privea la cei trei frați cum se jucau, râdeau, alergau. Leon era captivat de dresarea lui Tricky, poneiul lui alb-cenușiu. Stătea ore
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > APRILIE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1187 din 01 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Să nu mai cugetăm despre mâhnirea Și vaga-urmă-a frigului fugit... Pâlpâie, înviind înmugurirea, Pendula de sus, într-un joc vrăjit. În văzduh aurul, din nou, dospește Aruncat zilnic de pe roata de foc, Amorțit pământul se învârtește Deși ni se pare că el stă pe loc. Se
APRILIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354118_a_355447]
-
scopul cunoașterii, cercetării, creării, stimulării, promovării, apărării și eternizării valorilor dacoromânești de pretutindeni și pregătirii spirituale a renașterii pentru reîntregirea națiunii dacoromâne de pretutindeni în contextul valorilor umane universale, vă înaintăm următorul protest reieșit din propria noastră conștiință. Cu profundă mâhnire și tristețe în suflet am aflat despre producerea unei agresiuni fără precedent împotriva ființei neamului nostru. Mormintele unde-și dorm somnul de veci voievozii cei străvechi au rămas printre puținele locuri de alinare sufletească. Românii le percep ca locuri sfinte
COMUNICAT DE PRESĂ: APEL CĂTRE PATRIARHIA ROMÂNĂ de GEO STROE în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354648_a_355977]
-
Și vin savanții peste mine În minele de sare și minele de tanc. Iar norul se acoperă cu ploaie. Meteoritul se grăbește și strănuta, Așa cum badea Gheorghe are-o oaie Iar moș Ilie, are guta. Decentă troglodiților, se sparge șuvoi Mâhnirile sterpe se oglindesc... cohorte, Doar florile din curte ce se usuca-n noi Urmate în alai peste destin și vorbe. Referință Bibliografica: Decentă Troglodiților Mioritici / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 305, Anul I, 01 noiembrie 2011. Drepturi
DECENTA TROGLODITILOR MIORITICI de PETRU JIPA în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357320_a_358649]
-
Voi ați făcut din mine rug arzând, Din viață mi-ați făcut un drum ascuns. Mi-ați spus cuvinte care dor. Și grele... Și m-a-nvățat răbdarea cum să tac. Batjocorit-ați visurile mele Și v-am iertat, cerșind mâhnirii leac. M-ați pus ades la stâlpul infamiei Am suferit. Și eu nimic n-am spus. De-am înălțat o Odă Bucuriei M-ați biciuit la fel ca pe Iisus! De-ați spus cuvinte grele, care dor Eu m-am
AM ASCULTAT DESTUL de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358485_a_359814]
-
coridorul vieții noastre” De când ne naștem, plecăm în căutarea Iubirii Uneori o gustăm bine, alteori ne fac alții pofta de ea. Înțelepți sau nu încă, dorim prin tot ce ne stă în putință să nu mai provocăm durere. Multe din mâhnirile noastre esențiale vin din imposibilitatea sau neștiința de a închide uși; uși ale trecutului. Înăuntrul nostru este mereu curent. Ba ușa, ba geamul au rămas deschise. Zeci de uși, sute de geamuri, în funcție de cât a visat, sperat, dorit sau construit
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
2014 Toate Articolele Autorului Indila În zborul ultimului dans „O, dulcele meu chin, de ce te înverșunezi, o iei de la capăt?! Nu sunt decât o simplă ființă, fără el sunt cam pierdută, Rătăcesc singură prin metrou, un ultim dans Ca să uit mâhnirea mea adâncă, vreau să evadez, Să iau totul de la capăt, o dulcele meu chin... Răscolesc cerul ziua, noaptea, dansez cu vântul, ploaia, Puțină iubire, un pic de miere și eu dansez, dansez, dansez... Și în vacarm alerg și mă tem
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
și împreună cu el, veți fi protectorii și slujitorii mei credincioși, spre bucuria și mulțumirea celor din grădina mea. -Nu, prea frumoasă prințesă, nuu! se frământa disperat Mărțișor, continuând să dea din mâini. Pe fața Primăverii se așternu o umbră de mâhnire, care-i întunecă albastrul privirii: -De ce mă refuzi, voinice? De ce nu vrei să-mi fii alături? Ce nu-ți place la mine? -Dimpotrivă, slăvită prințesă, sufletul meu este vrăjit de frumusețea, gingășia și maiestatea ta. Iar eu...sunt cuprins
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CÂNDVA ZĂPEZILE-MI PĂREAU MIRESE Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Singurătatea mea era pădurea... Printre copaci ce tânăr căprior eram Doar muntele-mi vuia oftând mâhnirea Furtunile mă ascundeau dar eu muream. Cândva zăpezile-mi erau mirese Cu ochii limpezi îmi alergau dorințele în ea Sub brazi lumina lunii rostea cântări alese Ce albă catifea era și viața mea... Cândva poienile-mi erau iubite Prin ierburi
CÂNDVA ZĂPEZILE-MI PĂREAU MIRESE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359317_a_360646]
-
albul fericirii e înecat în prea mult negru. De aceea, pentru că la el totul e doar în alb și nimic în negru, în timp ce loc de gri nu există, Sfântul Nicolae ți-a dăruit o nuielușă fermecată, cu care să alungi mâhnirea, grijile și supărările și să îți clădești un suflet pentru fericire. Folosește-o! Fii fericit, iar fericirea ta să înfrunzească, să înflorească și să lege rod, pentru ca astfel, să îi faci și pe alții fericiți! Să știi că fericită sunt
O CU TOTUL ALTĂ POVESTE DESPRE MOȘ NICOLAE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359436_a_360765]
-
a stat în puterea mea. Să mai sper? Să mai cred în sintagma că “Speranța moare ultima ?” Și, uite-așa, cu gândul înecat în amărăciune, ajung la poarta părintească, unde o idee buclucașă își pusese în cap să-mi alunge mâhnirea din suflet, salvându-mi gândul în ultima clipă. Ce credeți că a făcut draga mea idee? Mi-a șoptit dulce la ureche, spunându-mi: “Lasă-te purtată de mine!”. Am ascultat-o și am pornit de mână cu “nebuna” într-
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
bine conservată. Aceasta este odiseea fascinantei Regine, iubite, adorate, Regina inimii, Regina Maria a României, acestea sunt adevărurile istorice despre regii făptuitori ai României Mari, întregite, ai României independente, demne și libere! Ai Marii, demnei, prosperei și liberei Românii ! Nemiloasele mâhniri ale Reginei Chipul Reginei Maria a României a fost și va dăinui atât de luminos încât nu-i poate fi dăltuită forma și nu i se poate descătușa izvorul strălucirii, decât într-o piatră mai rară decât oricare dintre acelea
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
din inima istoriei și pe scara ei, încorporând în el zguduitoarea odisee a unei regine simbol pentru țară și universalite. Dincolo de firea sprintenă și chipul uimitor de frumos, ea avea un chip interior, chinuit de multe răniri, lungi singurătăți, groaznice mâhniri, fierbătoare trăiri de iubiri și descurajări. Războiul, înfricoșătoare jertfă Întâile înghițituri de pelin i-au înădușit gustul vieții cu ororile războiului. Europa, împărțită în vremea sa în idealuri sinistre de expansiune pe șenile și desfăcută în țări beligerante, nu a
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
a străbătut tranșeele fronturilor, i-a îngrijit și îmbărbătat soldații zdrobiți de schije, i-a tânguit morții, i-a presărat jerbe sub cruci, i-a ajutat săracii doborâți în prăpastia mizeriei, făcând acte de binefacere. Războiul a fost întâia crudă mâhnire a Reginei Maria. A participat activ pe front, printre ostașii de pe câmpurile de luptă, care o chemau, răpuși, în ajutor, numind-o „Mama Regină”, „Mama tuturor”, „Mama noastră”, „Mama răniților”, „Regina soldat”, „Regină soră de caritate”... Aceste apelative s-au
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
răniților”, „Regina soldat”, „Regină soră de caritate”... Aceste apelative s-au născut din gloria unei femei încleștate în confruntări aprige despre care s-a revărsat multă cerneală în pagini de literatură română și universală, de atunci și până azi. Adâncile mâhniri ale Reginei Maria, provocate de grozăviile războiului nu au putut fi scrise încă de nimeni mai bine, ca de însăși Regina, în jurnalele sale. Însemnările de pe frontul de răsărit, unele făcute, probabil chiar în timpul și locul incursiunilor sale în inima
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]