560 matches
-
am strigat, îmi era scârbă, nu suportam să mă atingă. I-am ars un șut. S-a tras mai încolo, schelălăind. Poate că, fără să vreau, îl pocnisem și pe Constantin, în gleznă. „Dacă mă gonești, plec“, a spus el mâhnit și umil. Se încovoiase de durere. A plecat. Mi s-a părut că ducea în gură puiul de câine șobolan... * Taro, un câine de 8 ani din insula niponă Hokkaidō, de cum simte în aer miros de țigară, începe să dea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nemișcat, dar în profil, ușor întors spre dreapta. Privea liniștit pe fereastră. Ar fi trecut, desigur, neobservat dacă nu și-ar fi rotit din când în când, cu extremă încetineală, capul spre ceilalți. Atunci ei lăsau ochii în jos, vinovați, mâhniți și stânjeniți parcă de propria lor existență. El nu încerca să domine, dar domina prin calma lui pasivitate. I se părea normal ca oamenii aceia să stea cu ochii plecați și îi privea cu înțelegere și compătimire. Când și-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un ciorap alb și unul albastru. „Maria“, am spus, „unde umbli de atâtea zile ? Ai tăi te caută, în disperare...“. „Mă duc acasă“, mi-a răspuns. Avea o voce egală, care părea că nu participă la sensul cuvintelor. O resemnare mâhnită îi acoperea fața. Pesemne că așa arătau cei care, în zorii Maratonului, așteptau venirea morții. Atâta doar că ei se pregăteau s-o întâmpine pieptănându-și cu grație pletele lungi... „Bine faci“, i-am spus, „pentru că există, oricum, o dragoste
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din aceste încăperi în cea de-a patra încăpere, care era prevăzută cu numeroase dispozitive tehnice și cu un mic depozit de materiale. Din această ultimă încăpere se putea trece, printr-o ușă, într-un coridor îngust. Grosvenor își spuse, mâhnit, ca pe acolo va trebui să intre, pe viitor, în secția lui. Stăpânindu-și furia, începu să reflecteze, calm, la noua situație. Chimiștii se așteptau, probabil, ca el să protesteze la director. Kent avea să exploateze, desigur, incidentul în scopuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fi tocmai fericit când va vedea ca niște subalterni de-ai lui vor ajunge, curând, să posede la fel de multe cunoștințe ca și dânsul în propria-i specialitate. Când Siedel ieși pe coridor, Grosvenor îl urmări cu privirea, spunându-și, cam mâhnit, că va trebui să-și schimbe planul, deoarece psihologul nu va întârzia să-l informeze pe Kent. Era însă prea devreme pentru a recurge la măsuri drastice de autoapărare. O acțiune hotărâtă, energică ar fi putut produce la bord tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
purtarea unora dintre colegii mei. Aceștia par să se bucure de înfrângerea unui om, ale cărui izbânzi ne-au cam tulburat pe toți. E drept ca și purtarea lui lasă de dorit. Da, domnule Grosvenor, continuă Korita, ridicându-și privirea mâhnită, declarația dumitale m-a dezamăgit profund! - Domnule Korita, replică Grosvenor, pe un ton grav, dacă aș fi adoptat o altă atitudine, n-ai fi avut nici măcar privilegiul de a mă auzi spunându-le acestor domni - dintre care pentru unii nutresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de dorul unui ce N-am cui spune pentru ce, O să mor să mă sfârșesc Și om tainic nu găsesc Paraponul să i-l spui Și focul să mi-l răpui. No. 39 Puiculița mea iubită, Ce ești tristă și mîhnită? Spune-mi, suflețelul meu, Spune-mi ca să știu și eu, Ce ești, puică, întristată, Cu totul nemângâiată; Spune-mi, puică, ce-ți lipsește, Suflețelul ce-ți dorește, Spune-mi și te jăluiește Focul de-ți mai potolește, Nu-l țiine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ai aprins De se arde-n foc nestins Ah iubesc, puișor, Fie-ți milă, fie-ți dor, Nu mă lăsa să arz de viu Ci fă la tine să viu. No. 54 Zi-i să fie odihnită, Veselă iar nu mâhnită Pentru mine c-am plecat; Spune-i și făr de zăbavă Iar încununat cu slavă Va vede (pe cutare); Numai dragoste curată Pentru mine - această fată Aibă dupre cum gândesc; Și să fie în credință, Cât oi fi, nu-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Când m-ați pornit de acas'. V-am lăsat doi născători Și grădinița cu flori Ca să fiu ca ceilalți frați Ce-s cu totul depărtați. Plângeți, voi, patru păreți Că de mine rămâneți, Că aș-am fost rânduit Până în sfârșit mâhnit Să fiu depărtat de tot Și cu negre să mă port; Și să sprijin mintea-n sus Având nădejde supus La un alt mângâitor Și de bine făcător, Să mă scape și de toate Căci lui numai i se poate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tâmplar. Viața publică a lui Isus La vârsta de treizeci de ani Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul. Apoi, s-a arătat opiniei publice ca un fel de predicator itinerant. El vestea celor săraci mesajul mântuirii, prizonierilor libertatea, celor mâhniți bucuria. Îi făcea pe oameni să înțeleagă: eu sunt Mântuitorul pe care îl așteptați. Eu vă împac cu Dumnezeu și pe unii cu ceilalți. Ca semn că spunea adevărul, a făcut lucruri pe care numai Dumnezeu le putea face: a
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
alb, tăiați de o fereastră/dreptunghiulară: luna ziua se reazemă pe cer/ning clipele rugină pe arborii de fier/și-un horn omoară timpul cu panglică albastră” [„Din almanahul îngerilor (constatări provinciale)“, 1917], „iarba moartă pălise văile și vitele pășteau mîhnite/zăream mai departe caii goi/au murit toți oamenii de pe pămînt, dar nu-mi dau/seama dacă e mai bine“ („Septembrie. Ciornă“) etc. Tzara însuși va mărturisi, în Almanahul Dada al lui Richard Huelsenbeck din 1920, că a tradus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ne pierdem prin mulțime, prin Sanya, în noaptea asta. — Cred că ai dreptate. Mă las pe mâna ta. Endō băgă pistolul în buzunar și își aprinse o țigară. Întorcându-se spre Gaston, îl întrebă: — Fumezi, străine? Gaston clătină din cap mâhnit. La flacăra roșie a brichetei se zări, pentru o clipă, trupul mătăhălos al lui Gaston ghemuit într-un colț, ca un urs, și profilul pe jumătate îngropat în mâini. Deși cam nătăfleț, realiza totuși în ce situație se afla. Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că nu prea ești serioasă cu bărbații. — De ce spui una ca asta? La urma urmei, sunt fată. Dacă îmi place un bărbat... — Există și așa ceva? — S-ar putea. Îi făcea o deosebită plăcere să-l vadă bosumflându-se. Știindu-l mâhnit, simțea o nevoie și mai arzătoare să rănească orgoliul acestui pui de nobil îngâmfat. — Cine? întrebă el cu voce spartă. Doar nu-i vorba de francezul acela, sper. — Francezul? — Da, Monsieur Gaston. Tomoe a râs cu atâta poftă, că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mine de la Ravenna pentru Bertaria. Mi-am luat capul în mâini, apoi am întrebat-o: - Rotari ce zice? N-a băgat de seamă? Nu i-ai spus toate astea? A privit de la fereastră acoperișurile din Pavia și, cu o tandrețe mâhnită, mi-a răspuns: - Din dragoste pentru mine, regele ar transforma zilele care mi-au mai rămas într-o necontenită perindare de medici, vrăjitori și șarlatani, pe care și-ar vărsa ulterior mânia și durerea. Îl cunoști. Cât timp va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a privit-o să vadă dacă se clintește, iar Ghighița a deschis ochii ca un dop de șampanie și pe urmă gura, iar printre buzele plisate i s-a strecurat sufletul, ca o bilă minusculă de lumină fierbinte. Speriat și mâhnit, Zogru l-a lăsat pe Teodosie, care nu știa ce e cu el acolo, să se întoarcă la Snagov, și a mai stat câteva zile prin Coteni. Tenica murise demult, dar deja știa, căci de ani de zile nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
faci, domnișoara Giulica? Da’ părinții matale ce-o face ei acuș în Italia, tăticu’ și mămica matale? - Bine, și eu, și părinții mei. Dar tu, Gingirică, tot nu te-ai dus la școală! - Nu m-am dus, domnișoara, spunea el mâhnit, da’ la toamnă sigur mă duc. - Ce faci toată ziua aici, pironit în poartă? - Ce să fac, păzesc și eu casa, domnișoara. În Gingirică stătea Zogru, la post, cu sufletul brăzdat de presimțiri negre. Îi era teamă ca Giulia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să-ți iei o zi liberă. Zogru bănuia un răspuns ca acesta și devenise curios și de ceea ce se întâmplă după ce iese din sângele vizitat. Cum stătuse cam mult în spital, a luat-o din loc, împreună cu Gigi, un bărbat mâhnit, care își lăsase fiica la spital pentru operație de ulcer. Din el a sărit într-un puști care chiulise de la școală, apoi a intrat într-o femeie atât de enervată, încât avea senzația că e pus la fiert. Femeia aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
oglindă mă privesc Un zâmbet șters mi se-agită Pe chipu-mi plin de armonie.. Imaginea deodată-i albă Nu mai zăresc nici armonie Nu mai zăresc nici zâmbet fals. Mai văd o singură privire Ce-i goală,mută și mâhnita Și vrea sa capete un sens Matei Georgiana, clasa a VI-a Școala Gimnazială ,,Nichifor Ludovig” Niculițel Tulcea profesor coordonator Șerban Daniela Prietenul tău Un prieten este cel mai bun lucru Pe care l-ai putut avea vreodată. Acest prieten
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mine! - Dar dumneata ești cel care l-a lovit. Și apoi, cu el, nu e tot aia! - Străinii sînt mereu vinovați, așa e? TÎnărul jandarm Îi susținu privirea. - Adesea. Scriitorul dădu din umeri și se lăsă condus, urmărit de privirea mîhnită a Annei, care nu Îndrăzni totuși să-i ia apărarea În mod public. Înainte ca ușa barului să se Închidă În urma lui, Ryan Îl văzu pe Loïc ridicîndu-și fratele de jos și Înălțîndu-și paharul gol. - Dați de băut! RÎsetele reîncepură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trăgîndu-l pe Loïc după el. Inima i se strînse la vederea cătușelor. Așadar zvonul era Întemeiat. - Ți-ai pierdut mințile, Stéphane? șuieră ea azvîrlindu-i o privire de gheață tînărului jandarm. Scoate-i-le imediat.! - Nu pot, doamnă Gwen, replică el, mîhnit, făcînd un vag semn cu capul În urma lui. Am ordin... Pentru că nu era În stare să-i reziste, acceptă totuși ca ea să stea de vorbă cu Loïc un minut, cu condiția să rămînă la vedere. Se duse cîțiva metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Într-adevăr ultimul om căruia ar fi avut chef să-i Încredințeze o parte din rătăcirile ei nocturne, cu riscul de a vedea cum le face bucăți fără nici o jenă. Ryan Îi prinse privirea și, preț de o clipă, păru mîhnit cînd declară că el fusese cel care prevenise jandarmeria. - Ce s-a Întîmplat? Întrebă Lucas, reținînd pentru sine acel iarăși care Îi stătea pe buze. - Spune-i dumneata, Îi lansă Marie lui Ryan. Pe mine n-are să mă creadă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apoi... - Nu, Marie. M-am mulțumit să-i trimit o copie a articolului despre necunoscuta din Molène... Iar asta a aprins pulberea... El a fost ucis, apoi Yves, apoi... - Responsabil, dar nu vinovat? ironiză ea cu amărăciune. O privi, sincer mîhnit. - SÎnt convins că unul din jefuitorii de la vremea aceea a profitat de prezența mea ca să se descotorosească de ceilalți, ca să-i Împiedice să vorbească. - Iar pe dumneata ce te-a Împiedicat să vii să-mi spui toate astea după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
căror necazuri erau prea Încâlcite pentru a putea fi povestite. În unele după‑amieze calde, el, Ravelstein, asculta uneori, compătimitor și oarecum visător, poveștile lui Ruby Tyson - aflate, realmente, dincolo de sfera lui de interese. Bătrâna avea o Înfățișare liniștită, demnă, mâhnit rezervată. Vă puteți imagina cum o asculta Ravelstein, cum urmărea haosul care e viața acestor oameni. Buna bătrână deprinsese jocul albilor de la decanii, prodecanii și de la alți birocrați universitari ale căror așternuturi le aerisea și În ale căror saloane deretica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
acești faux pas pe care eu Îi consider doar asta, iar aripa „industriei Holcaustului” specializată În cazul românesc i-a considerat dovezi peremptorii de antisemitism, tocmai bune pentru a fi integrate În narațiunea anti-antisemită. Am urmărit și eu, consternat și mâhnit, controversa internă și internațională, care a avut cel puțin o consecință pozitivă - faptul că discuția a fost lansată În sfera noastră publică - și cel puțin o consecință negativă: blocarea imediată a discuției Într-o bruscă extrapolare de la un caz particular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ea; însă în momentul în care se trezi și văzu că ambii săi pretendenți se mutaseră cu arme și bagaje în tabăra lui Helen, îmbogăți scepticismul pur al Hermiei cu o efervescență uimitoare. Iar Hazel era într-adevăr supărată și mâhnită, sigură că toată lumea îi juca o festă, înfuriindu-se, la rândul ei, când nimeni nu recunoștea acest lucru. Celor doi băieți le era puțin mai greu, mai ales pentru că, practic, rolurile lor erau interșanjabile. Fisher mi s-a părut mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]