3,421 matches
-
Christina, Îngrijorată. — Doamnă, v-au căzut pantofii, observă Marychka. — Da, da, mă strîngeau cam tare. Mi-i pun imediat. Și deodată Începu să plouă, iar cineva spuse la Întîmplare: asta e ultima ploaie. Apoi se risipiră care Încotro, tăcuți, grăbiți, mînați de o teamă tulbure; treptat, terenul se goli de lume. Ce caut eu aici? Întrebă Pablo Într-un tîrziu, dar nu-l mai auzi nimeni. INTERLUDIU Fragmente din „Memoriile tovarășului Nicolae Ceaușescu“ În a doua jumătate a deceniului opt, situația
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu mai avea ce găsi. Deocamdată, nu văzuse nici un turn pe unde cutreierase. Întîlnise doar cîțiva munteni care Îl priveau bănuitor. Nu prea avea figură de geolog. De aceea, dacă vreunul, după ce-i da binețe, se interesa ce treburi Îl mînaseră Într-acolo, ridica mai degrabă din umeri. Caut ciuperci, zicea. Aha, Înseamnă că totuși cauți ceva! exclama celălalt și pleca mai departe aproape vesel. Dar, de cele mai multe ori, nu se Întîlnea cu nimeni. CÎnd auzea voci sau pași de oameni
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
altfel. Poate că tocmai vopseaua de pe chipul lui Îl făcea să pară mai În vîrstă. Prin urmare, nu se mai temea de el; l-ar fi privit chiar cu simpatie, dacă ar fi avut ocazia. Deocamdată, celălalt continua să-l mîne de la spate, mormăind nemulțumit cîte ceva, cînd trebuia să-i arate În ce direcție să o ia, dar Pablo era aproape sigur că orice neînțelegere se va risipi În momentul cînd vor ajunge În locul către care se Îndreptau și despre
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
căror sistem nervos este mai labil, umblau delirînd pe străzi, sau se cățărau În balcoanele unor instituții publice, pretinzînd că vor să adreseze anumite mesaje Întregii omeniri. Uzinele și-au Încetat și ele brusc lucrul, iar cîteva ore mai tîrziu, mînate de un instinct tulbure, puhoaie de lucrători au invadat străzile, apoi s-au reunit pe principalele artere de circulație și au pornit spre centrul capitalei. Inițial, fără nici un scop precis... Icnind și mișcîndu-se cîte puțin, Pablo reuși să se Întoarcă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să nu mă înțelegi greșit, eu nu sînt din același aluat cu ei, deși s-ar putea să fii tentat să mă arunci și pe mine în aceeași tabără de neaveniți. Ai comite o mare eroare, deoarece eu sînt singurul mînat de idei doctrinare adevărate, sînt tobă de politică, iar tot ce fac, o fac cu convingere, nu din amor propriu, răzbunare personală, goană după îmbogățire sau alte frustrări de genul ăsta. Lupta mea e strict ideologică și socială, așa cum o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un conflict care acum a ajuns să răbufnească. Mi-am promis în primul rînd mie însumi să te înlătur de la putere prin orice mijloace. Odată pus cu botul pe labe soarta ta nu mă va mai interesa. Cei care sînt mînați de alte tipuri de sentimente vor avea grijă de detaliile astea revoluționare, despre care dacă aruncăm o scurtă privire la tradiția europeană ne putem da cu ușurință seama că n-au fost niciodată favorabile tiranilor. Nici de data asta nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În curînd la tine. Îți promit. — Ok Bruce. — Ne vedem În curînd. — Bruce... te iubesc... Hai sictir grăsano. Stai numa s-ajungă Bladesey la pîrnaie și relația dintre tine și mine intră În agonia morții. Reține bine, poate c-o să mîn vita asta Încă o vreme; nu pune Întrebări stînjenitoare și face curățenie ca lumea acasă. O să se-aleagă cu o Încrețitură formidabilă pe zgardă individa! — Și eu te iubesc Bunty. Urmează un moment de tăcere. — Trebuie să Închid, Îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
respecte. Antoniu este poate un bunic de prin poveștile copilăriei, ce-i drept mult mai instruit, un bunic care-i vorbește tot timpul despre lucruri, multe neștiute de ea, și va sta lângă el, atâta timp cât Îngerii și drăcușorii care-o mână de colo-colo se vor Înțelege și nu-și vor pune bețe În roate unii altora. Problema Uniunii Europene s-a șters deocamdată din gândurile lui Antoniu, a căpătat o nouă traiectorie probabil, dar asta nu Înseamnă că a fost pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ar căuta evadarea cu orice preț sau ar muri de ,,inimă rea,,. Puțini sunt cei stăpâni pe propria cerșetorie, așa cum este spre exemplu Antoniu. Majoritatea au În spate ca o vegetație crescută Într-o carne bolnavă, pe cei care-i mână la cerșit trăind pe spinarea lor. De obicei copiii și bătrânii cad victime, sunt Împinși la cerșit cu multă cruzime de trântori bețivi, de căpușe sinistre, hahalere analfabete, pândind din umbră și eventual pedepsind fizic orice eșec, minciună sau ascunzișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe Domnul! ĂPsalmul 150ă Nouăsprezece Au trecut câteva săptămâni, timp În care Antoniu a scris, a fost bântuit de cele mai negre gânduri, și-a revenit, s-a bucurat că poate din nou să scrie, și a ieșit la cerșit, mânat de nevoi firești, imediate. Vremea s-a dezmorțit, miroase a primăvară În toată regula, iar, agitația de fiecare zi a orașului a ajuns paroxistică, din cauza pregătirilor de Paște. Cohortele de oameni aleargă de dimineață până seara, năvălesc În magazine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cine să se lupte pentru viața unui cerșetor? Spitalele se plâng de lipsa medicamentelor, a hranei, a aparaturii, a fondurilor...Cine să se lupte pentru a salva un bătrân muribund, când străzile sunt pline de copii care n-au ce mâna și unde dormi, iar În pubele sunt găsiți nou născuți abandonați? Dreptul la viață Îl capeți la naștere odată cu dreptul la moarte. Un slogan sinistru, Își mai spune Antoniu. Kawabata este un dezmoștenit care a apucat bătrânețea. A ascultat poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai fac Îngerii, Kawabata? -Ce să facă? Se zbenguie, dau din aripi, dorm, visează, zâmbesc, culeg flori, se joacă cu norișorii, dansează, și nu se supără niciodată. -Cam asta faci și tu, Kawabata. -Da, dar eu mai fac ceva: te mân la scris, așa cum e mânat măgărușul să urce o pantă. -O să vedem, sunt aproape de final. Știi că era să fiu omorât? -Mare scofală! Doar duci o viață de vagabond. Vrei să fii premiat? E normal să se joace alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să facă? Se zbenguie, dau din aripi, dorm, visează, zâmbesc, culeg flori, se joacă cu norișorii, dansează, și nu se supără niciodată. -Cam asta faci și tu, Kawabata. -Da, dar eu mai fac ceva: te mân la scris, așa cum e mânat măgărușul să urce o pantă. -O să vedem, sunt aproape de final. Știi că era să fiu omorât? -Mare scofală! Doar duci o viață de vagabond. Vrei să fii premiat? E normal să se joace alții cu viața ta. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
evidentă de a scăpa cât mai curând de mine. Nu-i oferisem consolarea de care avea nevoie, nu găsisem cuvintele potrivite. Știam că mai târziu voi reuși să o alin și să o bucur cu toate aceste lucruri. Acum însă, mânat de un resentiment pe care îl apreciam singur ca fiind nedrept, eram dispus să o țin în așteptare și să răspund la gestul ei de resemnare obosită, cu un oftat de ușurare. Nu, acum imaginația mea se învârtea, în chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Am avut un sentiment de ușurare când am plecat de acolo și cred că și ea a simțit același lucru. N-am mai abordat nici o temă gravă, ne-am purtat unul cu celălalt cu multă blândețe, ca doi invalizi. Eram mânat de nevoia vitală de a-i vedea pe Palmer și pe Antonia. Trecuse de ora unsprezece dar lada cu vin promisă îmi oferea un pretext bine venit. Am presupus că nu se culcaseră. Am bătut la ușa salonului și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
haosului în care mă zbăteam acum. Totuși, când o găsisem în compania lui Alexander, simțul posesiei se trezise brusc și agresiv: un simț al posesiei ce dăinuia acum în mine ca un resentiment dureros. Ciudat era faptul că nu mă mâna o nevoie acută de a o vedea pe Georgie. Ceea ce-mi doream în clipa aceea era doar să o pun la păstrare undeva la rece. Ce ghinion că nu putem imobiliza alte ființe omenești după bunul plac. Orice aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
improbabil și de ieșit din comun, un psihanalist ar fi putut să o intuiască prin interpretarea comportamentului meu violent. Se pare însă că o asemenea idee nu-i trecuse prin minte lui Palmer și credea că pornisem pe urmele lui mânat de bănuieli și că venisem să-l dau în vileag. Primul și cel mai puternic sentiment pe care l-am avut a fost acela de recunoștință față de Honor. Faptul că nu-i spusese nimic fratelui ei mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cuceritor sau a unui judecător; și, pe măsură ce discuția noastră înainta, am început să simt, străbătând prin amețeala mea bolnăvicioasă amestecată cu milă dureroasă, că balanța puterii începe să se încline în favoarea mea. Trecusem cu adevărat pe versantul celălalt al muntelui. Mânat de un sentiment brusc de milă pentru el, am rostit: — Îmi pare rău, Palmer. — Să nu-ți pară rău, răspunse Palmer, ai acționat inteligent, hotărât și foarte prompt. Nu-ți cunoșteam această latură. Hai să nu ne pierdem vremea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-i spun nimic Antoniei, am adăugat. M-a privit grav. — Dacă-i spui Antoniei, vom fi toți niște oameni terminați. În liniștea care a urmat acestor cuvinte mi-am băut ultimul strop de whisky și m-am pregătit să plec. Mânat de un imbold spontan, m-am înclinat politicos în fața lui Palmer. El și-a plecat capul și, pe când ieșeam din cameră, l-am văzut cu privirea ațintită asupra focului și capul tot plecat. Mângâie grilajul căminului cu piciorul gol. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Am privit-o un timp. Se auzi din nou soneria de la intrare. Antonia se opri brusc din plâns, de parcă ar fi întors un comutator, și, pe când treceam pe lângă ea, îmi întinse mâna pentru o clipă. I-am răspuns strângându-i mâna încurajator și am ieșit în hol. În cadrul ușii se profila o siluetă. Firește, era Palmer. Mă așteptam să apară încă de când venise Antonia, iar acum, stând față în față cu silueta lui impunătoare, mă cuprinse o stare de euforie extraordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Mi-a trecut prin cap acest lucru dar prostește, fără pic de sentiment. Trupul lui Georgie nu se compunea ca un întreg și nu-l puteam atinge. Mi se părea că aș fi pus mâna pe un cadavru. Și totuși, mânat de o nevoie de abandon total, din care nu lipsea și o urmă de dorință, m-am întins pe jos lângă ea, cu fața aproape de a ei. Îi simțeam respirația în obraz. Au trecut câteva minute. Am auzit un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai sceptic. Foarte repede, a suspectat ceva ce autoritățile locale nu erau dispuse să accepte: și anume, că faimosul vârcolac din Hanovra era chiar unul dintre informatorii poliției, alienatul mental care făcea turul azilurilor de nebuni de douăzeci de ani. Mânat de-o sete perversă, Haarman omora băieți pe care Îi agăța pe străzile din jurul gării. După ce Îi mușca de artera carotidă, Îi tranșa. Organele genitale erau conservate deoarece individul le atribuia puteri magice. Când se simțea slăbit, Haarmann deschidea pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de șoim“, cum spunea ea, să fie sigură că nu uită să-i dea carnea tranșată prin mașina de tocat kușer. Le dădea telefon tuturor gospodinelor din bloc care își uscau rufele pe sfoară afară, în spate - într-un rând, mânată de noblețe și generozitate, a sunat-o și pe divorțata goite de la ultimul etaj -, să le spună să fugă și să-și strângă rufăria, că tocmai răpăise un strop de ploaie pe pervazul nostru. Ce radar avea femeia asta! Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
urmărea să obțină programul tău de pregătire. Bineînțeles! Bineînțeles! Rămâne un mister nu faptul că nu-s mort asemenea lui Ronald Nimkin, ci faptul că nu-s la fel ca toți acei flăcăi drăgălași pe care-i văd plimbându-se mână-n mână prin Bloomingdale’s sâmbătă dimineața. Mamă, plaja de la Fire Island e plină de trupuri de băieți evrei frumușei, în bikini și Bain de Soleil, care se purtau și ei în restaurante ca niște gentlemani mititei, sunt convins, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sticlă, liniile desenate de gheață și aburul propriilor respirații. Dr. Czinner Îi putea număra ridurile feței, putea spune ce culoare au ochii lui și-i examina cu scurt interes profesional o inflamație de pe obraz. Dar de fiecare dată țăranii erau mânați Înapoi de cei doi soldați, care-i loveau cu paturile armelor. Țăranii dădură Înapoi și trecură iar dincolo de linii, dar reveniră fără veste, Încăpățânați, stupizi și incorigibili. În sala de așteptare tăcere dura de destulă vreme. Dr. Czinner se Întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]