37,022 matches
-
Cancerizând sufletul omului cu produsele lor greu digerabile Saturate de e-uri, conservanți, coloranți, aditivi rafinați Care nu fermentează ci putrezesc în colon Măncăm roșii ardei castraveți sau carne de pui și toate au același gust. Mai exact: nici un gust! Mâncăm să mâncăm și scriem să scriem. Doar atât! Fără nici o plăcere, fără căldură umană, fără emoții și sentimente Fără gustul meselor noastre de sărbătoare Fără sufletul meselor noastre de familie Numai nutrețuri mcdonaldizate numai OMG-uri textualiste În curând ni
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
omului cu produsele lor greu digerabile Saturate de e-uri, conservanți, coloranți, aditivi rafinați Care nu fermentează ci putrezesc în colon Măncăm roșii ardei castraveți sau carne de pui și toate au același gust. Mai exact: nici un gust! Mâncăm să mâncăm și scriem să scriem. Doar atât! Fără nici o plăcere, fără căldură umană, fără emoții și sentimente Fără gustul meselor noastre de sărbătoare Fără sufletul meselor noastre de familie Numai nutrețuri mcdonaldizate numai OMG-uri textualiste În curând ni se vor
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
perfuzie și când sora catolică i-a adus o branulă nouă Domnul Sofian s-a bucurat ca de-un cadou de Crăciun Trombocitele lui își imaginează viitorul omului plin de branule Va dormi noaptea cu branulele înfipte în vene Va mânca ziua cu branulele la vedere Între sângele omului bolnav și inima sănătoasă a lumii Branula aceasta măruntă care închide venele și le deschide Atât de umilă și încununată totuși de o necântată glorie Un Dumnezeu în scaun cu rotile ? să
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
mișcare, prăvălia peruchierului, care nu era decât peste drum, se topise în preocuparea lui, iar degetele căutau deja prin fundul buzunarului un bănuț pentru o bucată mare de dovleac, poleită cu o crustă de chihlimbar, pe care se și vedea mâncând-o împreună cu prietenul lui, lângă poarta din spatele ospătăriei. Însă nu apucă să-și scoată la lumină micul ban. Rață ajunsese acum lângă el și-i strigă drept în ureche, cu vocea lui hârâită, "Nane, ia uite-te mă, Nane, cine
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
operație, mai scurtă de astă dată. Durase doar o jumătate de oră. Matei fumase atunci câteva țigări, cu toate că se lăsase de mai bine de cinci ani. Apoi câteva zile la reanimare, și din nou în salon. Seara reveniți la hotel, mâncau în sala de mese, când soțul întrerupse liniștea. Am vorbit cu părinții mei, și-au vândut apartamentul ca să ne ajute, spuse Andi pe o voce care se voia egală. Cheltuiele sunt mult mai mari decât ne așteptam. Of, numai sănătate
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
femeie solidă, înaltă, machiată cam agresiv și îmbrăcată întotdeauna în culori țipătoare. Avea un râs în cascadă care atrăgea și o gură cât o șură, când se punea pe vorbit nu se mai oprea, așa cum nu se putea stăpâni să mănânce cât pentru trei. O poftă de mâncare și de viață cum rar îi fusese să vadă! Se împrieteniseră dintr-o dată și se ajutau una pe alta. Cecilia o mai ținea pe asta mică la ea când ieșea din tură. Era
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
decât spre Camogli, acolo casele cu fațade pictate ne-ar fi întristat că viața toată s-a scurs fără să locuim în ele o noapte și o zi de plajă măcar. Pinii, pinus pinea, din ale căror uleioase semințe am mâncat în piațeta din Bogliasco, într-o marți, zi de târg, ("assaggiate i pinoli, signore", mă îmbie tânărul cu halat din rulotă) nu știu dacă sunt chiar chipul meu de-acum. Poate au fost cândva. Mai degrabă mă regăsesc printre oleandrii
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
a soldier to pierce my side with a spear, for me to feel that you are! D Lestine iterare SĂRUTUL TRĂDĂRII Dar iată, mâna celui ce Mă va vinde este cu mine la masă. (Luca 22 : 21) Când apostolii Îi mâncau trupul La Cină Cea de Taină, Îngerii Au stins stelele Să nu se vadă mâna Înfometata de arginti. Dar le-au reaprins curând Să lumineze Sărutul Care a pecetluit Răstignirea Iubirii Pentru puterea ei De a ierta The Kiss of
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
grele, criză, sărăcie multă și nu era lesne de hrănit o casă de animal. Cu toate acestea, cei doi obișnuiau să împartă ceea ce agoniseau în timpul zilei: de pildă, cînd Vulpea prindea cu greu vreo găină, sau o rață, nu o mînca toată, ci lăsa pentru Corb bucăți prinse de oase, pe care pasărea, chemată fiind, venea să le devoreze, odată ce intrau în putrefacție. Corbul, la rîndul său, cînd avea norocul să fure din sat, de exemplu, o bucată de brînză, venea
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
cît de frumos poate cînta, va deschide ciocul și va lăsa brînza să cadă, iar Vulpea o va înșfăca. - Și i-o va da înapoi, zise Vulpea cinstită. - Nu fi toantă, Vulpeo! Nu i-o vei da, ci o vei mînca pe dată, ba apoi îi vei mai ține Corbului și o lecție de morală practică: să nu mai ia seama la glasul lingușitorilor, etc, etc... Înțeles? - Bine, dar în felul acesta, cum vom mai putea fi prieteni? - exclamară cele două
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
pe scaunul din fața mea. Și parcă trădarea mea nu mi se mai pare atât de evidentă, e ceva neclar în aer, ceva confuz... Beau din nou. Mi se prelinge în trup o dorință caldă. Alcoolul și altitudinea. Și n-am mâncat nimic de ieri seară. Incerc să ghicesc dacă e rom și în băutura Zoiei -nu cred că e, prea soarbe cu ușurință. Imi explică acum că are doi frați, Valentin si Nicușor. Au făcut fizica, amândoi. Turtit, de la paharul de
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
ca lumea, nu Rozofin sau Primăvara, și nu sub un duș care se oprește după ce i se pișă trei stropi reci în cap. Cu dinții cam încleștați, îi spun: Să scriu despre mine... Ca să scriu despre mine, cum trăiesc, cum mănânc, cum mă spăl, ce gândesc, ce prieteni am... Fac o pauză, îmi surâde binevoitoare. Ca să scriu despre mine, ar trebui să scriu despre zidul invizibil care înconjoară tot ce fac. Tot ce gândesc, și fiecare cuvânt pe care-l pun
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
și eu. - Taci din gură cu treburile tale. Ai treabă! Ce treabă ai la minister? N-ai nici o treabă. Treaba ta e să îți faci imagine că nu te mai votează nimeni dacă nu apari. Ce dăm la copii să mănînce? - Mamă, exagerezi, au ce să mănînce. Sînt pe picioarele lor, au diplome, au servicii... - Au servicii? Au acum, că ești tu ministru și că ai fost deputat. Dar ia nu mai fi! Să vezi ce șut or să le dea
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
treburile tale. Ai treabă! Ce treabă ai la minister? N-ai nici o treabă. Treaba ta e să îți faci imagine că nu te mai votează nimeni dacă nu apari. Ce dăm la copii să mănînce? - Mamă, exagerezi, au ce să mănînce. Sînt pe picioarele lor, au diplome, au servicii... - Au servicii? Au acum, că ești tu ministru și că ai fost deputat. Dar ia nu mai fi! Să vezi ce șut or să le dea toți. - Doar n-o să-i dea
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
cu acid azotic. Salata era paranormal de sărată și nu avea ulei. Cel din oliviera de argint se dovedise rînced, cu iz de motor de rabă. Se gîndi să-i spună nenorocitei din fața lui, că stăteau vizavi, să nu mai mănînce din peștele ăla, care cine știe de ce o fi murit. Dar ea înfuleca absentă, îi era cu adevărat foame, săraca. Adică de ce săraca? O idioată, n-are decît să crape. Dacă murea intoxicată cu pește era și ăsta un subiect
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
era asurzitoare. Luminile jucau ca la balamuc. Pe scenă se fîțîiau două animatoare care se aflau în contratimp și cu muzica și între ele. Tipa începu brusc să se scuture și să miște brațele lungi și goale. Ziceai că o mănîncă în fosa septică... Avea, după cum scriau gazetele care știu totul, un metru șaptezeci și opt și cinzeci și nouă de kilograme. Cățărată pe tocuri, era mai înaltă cu o șchioapă decît ministrul. El începu la rîndul lui să se scuture ca un
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
clatin cu o aripă frântă, în căutarea întregului, sub norii haotici. - Să fiu eu Odette, din care Daimonul și-a făcut veșmânt de sărbătoare aruncat pe masa de operație, iar tu, lumina din care se-aude plânsetul meu. Ca și cum aș mânca hârtie Otrăvuri în doze ca pentru elefant mi s-au dat, amestecate cu grefe, pentru a mă păcăli, înainte ca lama cuțitului să-mi strălucească în față și să treacă prin lăuntrul meu. Doar lapte cu vitamine beau și le
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
doze ca pentru elefant mi s-au dat, amestecate cu grefe, pentru a mă păcăli, înainte ca lama cuțitului să-mi strălucească în față și să treacă prin lăuntrul meu. Doar lapte cu vitamine beau și le simt ca și cum aș mânca hârtie. Nevăzute degete divid celulă după celulă într-o progresie geometrică, până acestea pierd armonia întregului: uită izvorul din care curg și-n care trebuie să se reîntoarcă. Două lanțuri A.D.N., răsucite elicoidal, unul în jurul altuia, ca un alfabet
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
începe haosul? E ca și cum într-o bună zi fiecare s-ar despărți în două, și fiecare parte, în două, la nesfârșit. Cum ai mai stăpâni, doamne, prăbușirea asta de lumi? Doar lapte cu vitamine beau și le simt ca și cum aș mânca hârtie. Oprește, doamne, mâna ce-mparte steaua și înmulțește cărările morții! Împărțit ochiul, cum să mai aibă vedere? Nici în afară, nici în lăuntru. Cine desparte lumea și cară sicriu după sicriu în interiorul celulei? Cine să unească toate în tot
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
morții! Împărțit ochiul, cum să mai aibă vedere? Nici în afară, nici în lăuntru. Cine desparte lumea și cară sicriu după sicriu în interiorul celulei? Cine să unească toate în tot? Doar lapte cu vitamine beau și le simt ca și cum aș mânca hârtie. Ipostaze ultime Sunt călătorul căruia i s-a retras drumul de sub picioare; sunt înotătorul căruia i-au secat apele de sub brațe; sunt pasărea căreia i-a dispărut aerul de sub aripi; sunt cuvântul căruia i s-a tăiat limba rostitoare
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
prietenilor." Jean Paul Mamei mele, Liuba Reînnoiește crengile venicului, mamă, legile Constituției se rescriu pe chirpici, cu degetele Ecaterinei, cu mugurii de salaneț; cu adâncul căciulilor de astrahan. Ghinda s-a spart de fruntea unei memorii de călău. Stăpânii polei mâncau dimineața miez de ghindă, eventual fiert cu porumb sau prăjit în piele de somn sau copt în foaia certificatului meu de naștere. Ochii din astrahan au strâns ghinda și în testament au lăsat crengile de stejar pentru venicul aspru cu
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
ciment!" Ninucika, tu îi pui ciorapi de lână, cimentul e rece, el te îmbracă în cămașa de noapte, îți pune șalul pe umeri și nemurirea în picioare. Privirea îți cade pe cei doi sâni ai lui cu zmeură din care mâncăm până ne devin buzele cotoare de Biblie. Cu ochi de flamingo te vede, tu, apă râzând, cu gât lung Te vede te vede te vede și te bea, dar nu de tot, lasă un strop să i se scurgă printre
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
am șters ție ochii, el e mânz și tu ești mamă. Ești una dintre acele mame care-și fac copiii să dea de pomană după ce le-ai dat mâncare mestecată cu gura ta, cu saliva ta ca să nu se înece mâncând pâine. Ești una dintre acele mame care atunci când moare propria ta mamă, bunica mea tu plângi și strigi "Copilul meu! Copilul meu!" De ce plângi mamă ? Copilul tău are ani, iar mama ta are lemnul de nuc ascuns in pod! De ce
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
proaspete. Câinele alb adulmecă mâinile tatălui nostru pe numele ei. Părinții mei au adus în casă un vâsc. E un dud imens în sus. E intuiția celor rechemați, în sus. În procesiunea vulpilor, cizmele rămân în urmă. Părinții mei au mâncat din vâsc. Sunt urme pentru câinii care duc spre casă. Mai sunt urme care duc spre casă. Merg cozile înainte. Părinții așează pe pragul meu un vâsc. Dumnezeu a înghețat lângă plop când cel mai mic dintre noi s-a
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
timpul Poemul fulgeră, aerul electrizat, umed, poemul se descompune în elemente, atinge suflarea atomului cu gură de iască, îmi sărută buzele cu iz de căpșună fragedă, se gudură pe lângă mine, se face praf pe oglinzile venețiene, îmi gustă beregata, îmi mănâncă merișorul, îmi bea neființa, mireasă, poemul zornăie bănuți de argint dintr-o salbă veche, strigă la pereți, face sluji, despletește feșnicele și bea din pocale o licoare aurie până când întunericul devine fosforescent și se scurge prin crăpături, se evaporă în
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]