1,406 matches
-
a avut loc la Muzeul de Aviație din București, profesoara Ana-Maria Vizanti, fiica eroului nostru, avea să declare cu lacrimi pe obraz: “Da. Sunt mândră de tatăl meu!” În veci să fiți slăviți, eroi ai aripilor românești! Referință Bibliografică: “SUNT MÂNDRĂ DE TATĂL MEU” / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1375, Anul IV, 06 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ștefan Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
“SUNT MÂNDRĂ DE TATĂL MEU” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353051_a_354380]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > IACOB CAZACU-ISTRATI - CÂNTECELE CETĂȚII (2) (POEME) Autor: Iacob Cazacu Istrati Publicat în: Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului ȚARA MEA Foaie verde viorea, Sireaca Moldova mea, Sireaca Moldova mea Ești o mândra floricea. Ai fost ruptă de la mumă, Prin înșelăciuni, minciună, Prin înșelăciuni, minciună, Ți-au furat limba străbună. Te-au rupt de la munți și mare, De la frați și surioare, De la frați și surioare, De la România mare. Ne rugăm la Mama-Țară Să
CÂNTECELE CETĂŢII (2) (POEME) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353072_a_354401]
-
iubirea mă alungă în iaduri să m'ascunză și-apoi să mor *** Povești de dor M-o-mpins diavolu-ntr-o seară Să-mi iau ceata și pe-afară Să pornim hai-hui prin sat La fete de măritat. Oarbă, luna ne pândește, Mândrele le-adăpostește, Prin cotloane și unghere Chicotind a îmbiere. Nu-i nici vorbă de bujori Arși și-ntinși în obrăjori. Numai ochii strălucesc, Flăcăii-i-ademenesc. Strânse-n brațe, se feresc De sărutul fecioresc, De pe buze să li-l soarbă. Scapă și-
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353200_a_354529]
-
odată, Fecioria ei de fată. Ea-l împinge și-l strunește, Arșița îi potolește C-un sărut și fuge-apoi, Către casă, înapoi Unde-n vise se cufundă Și fiorii o inundă. Iar pe el, pe drum l-apasă Dor de mândra cea frumoasă. *** Dorule ... Dorule, de ce mă doare spinul tău? Tu nu ești floare! Dorule, sau ești zefir înspicat pe trandafir? Dorule, chiar de ai spini fă ceva să mă alini! Dorule, fă-mi orice-ai vrea, numai dă-mi iar
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353200_a_354529]
-
Apoi prin alte țări. Peste tot pe unde a mers, lumea a spus că știe hori. Deliciul muzicii este punctat de vorbe înțelepte, presărate de-a lungul spectacolului. Auzim, de exemplu, că omul care alege să nu se ducă la mândra, alege să rămână cu Dumnezeu. In caz că alege însă să meargă la mândra, copiii ramân/devin astfel nemuritori. Frumos, nu? Maestrul ne invită pe toți, cu drag, la Stoiceni, de unde e el... ba chiar ne spune cu de-amănuntul
MAESTRUL GRIGORE LEŞE LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353234_a_354563]
-
știe hori. Deliciul muzicii este punctat de vorbe înțelepte, presărate de-a lungul spectacolului. Auzim, de exemplu, că omul care alege să nu se ducă la mândra, alege să rămână cu Dumnezeu. In caz că alege însă să meargă la mândra, copiii ramân/devin astfel nemuritori. Frumos, nu? Maestrul ne invită pe toți, cu drag, la Stoiceni, de unde e el... ba chiar ne spune cu de-amănuntul pe unde s-o luăm de la București să ajungem taman la Dej, cum s-
MAESTRUL GRIGORE LEŞE LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353234_a_354563]
-
după harul și bunăvoința Lui. În acest fel el reduce la zero importanța propriei contribuții existențiale în lucrarea mântuirii lui, din cauză că o scoatere în evidență a prorpiei lui contribuții, are în ea direct pericolul alunecării lui în simțăminte egocentrice și mândre. În același timp, însă, spre localizarea lui psihologică-duhovnicească, omul patristic învață și proclamă adevărul soteriologic valabil în mod obiectiv, că dacă creștinul nu se luptă „până la sânge” („dă sânge și ia duh”) nu se poate mântui numai cu tainele Bisericii
DESPRE PREDAREA RELIGIEI CRESTINE IN SCOALA, P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354190_a_355519]
-
așa-n uitare. se lasă seara-ncet pe pleoape o zi din viață s-a mai scurs umbre se leagănă pe ape în buza tristului apus. am deschis ochii către cer priveam la soare și la lună ca să te cer, mândro, te cer, să fim de-apururi împreună. tot așteptând să vii odată ca să-mi răsai frumos în prag cu chipul tău gingaș de fată să-mi mângâi sufletul pribeag. n-a mai rămas într-un potir decât a visului ispită, și
IUBIRE BLONDĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354641_a_355970]
-
într-o mână, iar pâinea în cealaltă și așa alerga afară. Mă strigă bunicul, zâmbea către ceilalți și nimeni nu îndrăznea să-l rețină în asemenea momente. Uită- te, Dumitru, la acest mânzuț, cât e de frumos! Și cât de mândră e și maică sa! Bunicule îl pot mângâia? - întreba Mitică. Du-te și mângâie-l, simte că este iubit. Mitică îl atingea la început mai timid, apoi începea să-l mângâie ușor pe păr, ca să-l îmbrățișeze până la urmă de după
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
mi L-a prezentat pe Isus . La 8 ani am înțeles că a crescut mai repede decît mine. Atunci am fost fericită cînd am descoperit că Prietenul meu era deja așezat pe tron lîngă Tatăl Lui și al nostru. Eram mîndră de măreția Prietenului meu. Știam că nu-mi era numai Prieten și Protector, ca atare trebuia să-i datorez iubire, ascultare și respect. În România Socialistă în care am crescut, ne argumentau la scoala despre teoria Darwinista cu toată convingerea
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
a recitat versurile unui cântec popular de plugărie: Ară badea cu plugu’ / Câtu-i câmpu’ de-a lungu’ / Și ară și samănă / Și din gură cuvântă: / Să te faci, grâule, faci / Ca iarba printre copaci, / Să stai bine la tăiat / Ca mândra la sărutat, / Să stai bine la cosit, / Ca mândruța la iubit. „Îmi amintesc de un cosaș de la noi din sat, căruia i se zicea Dacul; când era vremea fânului, venea la noi câteva zile să ne cosească iarba, și-n
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
căruia i se zicea Dacul; când era vremea fânului, venea la noi câteva zile să ne cosească iarba, și-n timp ce trăgea din greu la coasă cânta un cântec care suna cam așa: Plânge valea cu suspine / Eu cu mândra n-o duc bine / I-auzi cum răsună valea / Și mândruța-mi ține calea... Eu auzindu-l, l-am întrebat curios: păi cum merge mai departe? - căci aveam doar opt ani!” „Dați bună ziua la toți” Dacă-și amintește nea Mitică
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
Să mă pui stăvar la cai, / Să mă uit din deal în vale, / Pe care mă sui călare, / Pe șargul cu coama mare, / Pintenog de trei picioare, / Dă, murgule, pasu’ mare / S-ajungem în sat cu soare / C-am o mândră ca o floare / Și ne-așteaptă-n șezătoare. / Pe laița cu florile / Unde stau dorurile / Pe laița cu floricele / Unde-s dorurile mele. Nu-și mai amintește acum toate cântecele de șezătoare, dar cu certitudine își aduce aminte că aceste întruniri erau
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
câteva versuri dintr-un alt cântec de șezătoare - a continuat nea Mitică: Azi e luni și mâine-i marți / Poimâine-i târg la Galați. Mă dusei și eu la târg, / Să văd boii cum se vând, / Vacile cum se plătesc, / Mândrele cum se iubesc!” “Bucură-te soacră mare!”- obiceiuri de nuntă Lumea satului a fost întotdeauna plină de creativitate și spirit; fiecărei etape din viața unui om, țăranul român autentic a știut să-i cânte sau să-i recite, după obiceiurile
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
a lungul căii ferate, până unde își avea pământul. Nu știu dacă îl duceam eu pe cal spre pământul nostru sau dacă, după atâția ani, nu-l cunoștea singur, mai bine chiar decât mine. Eram așa de fericită și de mândră, că nu priveam decât coada calului care se mișca nervoasă. Asta numai până când ieșeam în drumul „Teilor”, căci, de acolo începea câmpul și nu mă mai vedea nimeni. Atunci fără să-i dau un pic de răgaz lui tataie, îi
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
la coada rândului. Cum stăteam cu rândul în clasă în timpul recreațiilor să ștergem table, să udăm florile, să deschidem ferestrele și să strângem hârtiile, am avut norocul să descopăr misterul disparițiilor repetate ale lui Matei. Deschizând fereastra m-am uitat mândră să văd dacă cineva mă vedea cum scuturam cu vrednicie buretele plin de praful de la cretă, dar nu mică mi-a fost mirarea când l-am văzut pe Matei, ascuns după un boschet, în dreptul clasi noastre, mâncând de zor. Mă
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
Acasa > Strofe > Creatie > BALADA VISĂTORULUI Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 929 din 17 iulie 2013 Toate Articolele Autorului fă-mă, doamne, fiu de drac, îmbătat cu flori de mac, mândrele ca să mă-nvie cu miros de iasomie, iar la răsăritul lunii să mă scalde în petunii și apoi să mă blesteme în ocări de crizanteme, de poate, să mă-nvelească cu frunze de îngerească în crivaturi de argint, plapome de
BALADA VISĂTORULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357215_a_358544]
-
a lungul căii ferate, până unde își avea pământul. Nu știu dacă îl duceam eu pe cal spre pământul nostru sau daca, după atâția ani, nu-l cunoștea singur, mai bine chiar decât mine. Eram așa de fericită și de mândră, că nu priveam decât coadă calului care se mișcă nervoasă. Asta numai până când ieșeam în drumul „Teilor”, căci, de acolo începea câmpul și nu mă mai vedea nimeni. Atunci fără să-i dau un pic de răgaz lui tataie, îi
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
a lungul căii ferate, până unde își avea pământul. Nu știu dacă îl duceam eu pe cal spre pământul nostru sau daca, după atâția ani, nu-l cunoștea singur, mai bine chiar decât mine.Eram așa de fericită și de mândră, că nu priveam decât coadă calului care se mișcă nervoasă. Asta numai până când ieșeam în drumul „Teilor”, căci, de acolo începea câmpul și nu mă mai vedea nimeni. Atunci fără să-i dau un pic de răgaz lui tataie, îi
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
adevărată sărbătoare! Îți mulțumesc, Doamne, pentru acele clipe cu adevărat unice pe care mi le-ai daruit! Cu câtă dragoste îl ținea pe Liviu în brațe, cum îl plimba prin parc cu landoul... Era un bărbat fericit, și eu eram mândră de el. Eram cu toții o familie. Și când l-am dat la școală... nu-și mai încăpea în piele că are un fecior. Zicea că nu se va lăsa până nu va ajunge băiatul lui inginer. Ce hotărât era! I-
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
mai repede... spre seară a vrut să ia o nouă carte din biblioteca muzeală. Era un pelerinaj adevărat pentru ea: pătrunderea în camera de zi în timpul nopții și libertatea de a alege orice corp acoperit cu piele moale... mătușile erau mândre de ea, că există cineva care vrea cărțile tinereții lor... da, pe coperți simțea și urme de mâini, care purtau o dragoste împlinită sau neîmplinită, integrau o enigmă vitală, care mulțumește sau nu... -Citește draga mea, orice ai vrea, noi
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
și încă o carte, unde sunt coautor alături de Aurora Liiceanu și mai apoi și alte cărți. Am reeditat „Pânza de păianjen” a Cellei Serghi și câteva dintre cărțile marii, fabuloasei Nina Cassian, care trăiește acolo, în America. Sunt atât de mândră de colaborarea mea cu Nina Cassian, atât de fericită de întâlnirea noastră, atât de onorată de posibilitatea de a-i răspândi cuvântul... Octavian CURPAȘ: Care dintre cărțile „Tango” este cartea ta preferată? Alice NĂSTASE: Iubesc, desigur subiectiv, propriul meu roman
INTERVIU CU ALICE NĂSTASE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357430_a_358759]
-
în seară. Aici, fie vară, fie iarnă, fie ploaie, soare, vânt, eu compar mereu tot ce mă-nconjoară cu ce este la noi, cum este la noi și NIMIC, NU POATE FI LA FEL! La noi, cum spuneam la început, mândra Bucovină este un Colț de Rai binecuvântat de Dumnezeu, cu oameni credincioși, harnici și buni, iar pământul, apa, aerul, toată natura sunt unice în felul lor. Referință Bibliografică: AM IUBIT / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 535, Anul
AM IUBIT de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357457_a_358786]
-
din 16 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nedivina comedie În loc să privim în față Oamenii, privim în oglinda orbitoare A orgoliului propriu, O durere de dinți ne doboară, Devenim iar oameni, Ca oamenii. Tu, cel onorat cu titluri și premii, Ce mândră îți flutură barba, Tresaltă bărbia cu toată mândria, Dar piedestalul pârâie, plânge, granitul se frânge, redevii om ca toți oamenii, bun ca o pâine, de mâine. Adio poate fi odios, un cuțit Sau o floare pe un mormânt neînceput, Mai
NEDIVINA COMEDIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357974_a_359303]
-
lui cată poala codrului. săraci dorurile mele, le bat numai vânturele, la cârcimă le-am băut cu zahar și cu năut, eu în rai nu mă voi duce că mi-a plăcut gura dulce, dorurile pot să zboare, eu țuc mândra pe cărare. cântă cuce-n deal la cruce, tu te duci și eu m-oi duce, că eu sunt un om năuc și după mândra mă duc... zorilor, surorilor, mândrelor, voi zânelor, stați pe loc și tot ziliți, pe mândruț nu
DOINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358385_a_359714]