5,997 matches
-
dai așii din mînă pe cioara de pe gard, zice Curistul. Cine te-a învățat să riști în halul ăsta o fi fost ori inconștient, ori și-a bătut joc de tine. — Dacă nu cumva ăți fi avut alții ascunși în mînecă, zice Croitorașul, pe care însă n-a mai fost chip să-i scoateți la iveală. M-am rugat ca lui Dumnezeu, dom’ Roja, cînd erați sus pe Baricadă, să coborîți, ca nu cumva vreun glonț rătăcit tras de sus de la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
avea de făcut, încotro s-o apuce, ce informații să adune. Știam și unde, și cînd urma să ne întîlnim după aceea, locul și ora exactă, fără să le fi stabilit dinainte. Ăștia să fi fost oare așii ăia din mînecă? Ce zici Nepoțică? întreabă răsucindu-se, privindu-l pe Patru Ace direct în ochi. — îmi datorați niște scuze, spuse Roja oprindu se în loc, lăsîndu-și greutatea cînd pe un picior, cînd pe celălalt. — Jur că dacă am fi știut că se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asta, zise Roja neluîndu-l în seamă, spuneți-mi cel puțin dacă pot să mai am încredere în oamenii voștri sau trebuie să-mi găsesc alții în ultima clipă? Dar repejor, că în zece minute apare autobuzul, adăugă trăgîndu-și în sus mîneca hainei, dezvelindu-și încheietura mîinii, ciocănind de cîteva ori cu unghia în sticla ceasului. Le mai venise inima la loc, rîdeau, chicoteau, începuseră să facă glume. Se apucaseră să-i spună totul de-a fir a păr, să se scuze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asta Cliff? De ce m-ai tîrÎt și pe mine În asta? Credeam că sîntem prieteni! N-am făcut-o, n-am făcut-o, sîntem prieteni! se roagă Bladesey de mine și apoi cedează nervos. Na-ham-făcuuut-o... Na-ham-făcuuut-o... se sufocă el, mușcîndu-și mîneca hainei lui În carouri ca să-și Înăbușe hohotele de plîns. E patetic să vezi cum un om În toată firea plînge În felul ăsta. N-are pic de mîndrie. Mă vezi tu pe mine că cedez așa nervos ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pictura asta blestemată va putea salva Însfârșit, o viață: aceea a soției.. Lui Antoniu i-au amorțit picioarele și spatele. Se ridică de pe pat, Își schimbă tricoul care e Îmbibat de transpirație, cu o cămașă mai subțire de pânză, cu mâneci scurte. Își stropește fața cu apă, deasupra ligheanului hârbuit. Se gândește la Kawabata, la mașina care a purtat trupul inert prin tot orașul, spre locul În care oasele lui bătrâne vor odihni pentru totdeauna. N-a apucat azi noapte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Nu știam atunci că era ultimul, cu adevărat ultimul moment de liniște, sfârșitul unei lumi vechi și pure, momentul final după care aveam să fiu azvârlit în coșmarul pe care îl vor relata în paginile ce urmează. I-am ridicat mâneca jerseului și i-am mângâiat brațul. — Ce minunat material este carnea! — Când o să te mai pot vedea? — Abia după Crăciun, am răspuns. Am să vin, dacă pot pe douăzeci și opt sau douăzeci și nouă. Dar te mai sun oricum până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
s-au aprins din pricina valului de sânge care mi s-a urcat la cap, de parcă m-ar fi izbit ceva. Genunchiul meu îl atingea pe al Antoniei. Cu mâna stângă i-am prins ambele mâini, care încă se agățau de mâneca mea. — De când? De câte ori? Mă privi cu spaimă și hotărâre. Antonia avea un stil propriu, blând, evaziv și totuși disperat, de a obține ceea ce își dorea. Simțeam cum puterea voinței ei se agăța de mine ca o lipitoare. — Nici nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
răspund. — Sper că nu mă hipnotizezi, am spus. — Sigur că nu, la ce mi-ar folosi, răspunse el. Relaxează-te, Martin. Scoate-ți sacoul. Ești lac de transpirație. Mi-am scos sacoul, mi-am deschis vesta și mi-am suflecat mânecile cămășii. Nu reușeam să-mi desfac butonii. Am încercat să mă ridic, dar canapeaua era făcută în așa fel încât nu puteai ședea pe ea și m-am întins din nou. M-am uitat în sus spre Palmer, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai târziu intram pe poarta de la Rembers. 6 „Și-am plecat din Plumtree, Și din statul Tennessee, Și de-atunci mereu A fost iarnă-n jurul meu!“ recită Alexander fluturându-și mâna lungă cu unghii late în fața noii sale aeroterme. Mâneca halatului se unduia și flutura în bătaia curentului de aer cald. Trecuse o jumătate de oră, ședeam în anexa ca o alveolă a studioului lui Alexander, beam ceai și priveam, în lumina tot mai împuținată a amurgului, ninsoarea și fațada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Se așeză lângă mine și încercă să mă ia de mână. Mi-am retras mâna. Totul aducea cu o scenă de dragoste destul de ciudată. — Nu, Antonia, am spus. — Ba da, Martin, zise ea și-și lăsă din nou mâna pe mâneca hainei mele. Am început să tremur. — Nu crezi că e destul, am spus, chiar trebuie să faci asta? — E important, Martin, răspunse Antonia. Nu fugi de mine. Trebuie să putem să ne atingem și de acum încolo. Asta e părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
importanță pentru mine, replică Antonia. — Ei, terminați odată! am intervenit. Nu puteam suporta insistența blândă a Antoniei. — Martin, te rog, spuse Antonia. Fără a-și lua ochii de la Georgie, puse o mână pe brațul meu și o lăsă acolo. Prin mâneca hainei o simțeam cum tremură. Eram copleșit de milă pentru ea. — Iată cum stau lucrurile, spuse Georgie încrețindu-și nasul. Am vrut să vă întâlnesc pentru că dumneavoastră ați vrut să mă cunoașteți. Așa mi s-a părut că este drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
gemene, țepene și estompate, nu prea îndepărtate. Apoi, în timp ce silueta ei se micșora și dispărea, a lui plutea spre mine cu o viteză tot mai mare iar capul lui mare, cu trăsături evreiești, arăta ca un ou uriaș plutind peste mânecile largi ale halatului de mătase. Am rotit în fața lui sabia, însă, în mișcare, lama s-a desprins și a zburat în sus, în întunericul iernii care se adunase deasupra noastră. Strângând tare în mână ceea ce mai rămăsese din sabie, cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am întors. Nu crezi că am dreptate? Dacă aș fi renunțat de la început m-ar fi chinuit tot timpul gândul că poate altfel ar fi fost mai bine... Dar nu-l mai iubești pe Palmer? am întrebat, cu ochii la mâneca pijamalei care-mi ieșea de sub sacou. Mă udasem leoarcă alergând după taxi. — Poate părea cam dur ce spun acum, continuă Antonia, dar ieri și azi-noapte... nici nu-ți pot spune cum a fost. Am simțit că mă urăște. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fără a se uita la mine. Și tu ai noroc, am zis. Așezați-vă aici lângă foc, să bem o șampanie. Și lăsați mutrele astea vinovate, de parcă ați fi fost prinși făcând ceva îngrozitor. Am tras-o pe Georgie de mânecă și am dus-o spre canapea. De data asta am fost convingător. S-au așezat amândoi. — Peste puțin timp n-o să mai arătăm atât de vinovați, spuse Alexander. Ne bucurăm grozav că ți-am spus. Unde este Antonia? I-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
loc în apartamentul ei. Dopul sticlei de șampanie se lovi de tavan. — Suflețelule, nu te agita, stai cumine, stai cuminte, spuse Antonia. Noi toți te iubim. Te iubim foarte mult. Se apropie de mine, încercând să se agațe iar de mâneca mea. I-am oferit un pahar, apoi i-am dat și lui Rosemary unul. — Am să-ți fac cadou de nuntă planșele de Audubon, am spus. Am sorbit din pahar și am râs din nou. Amândouă mă priveau dezaprobator, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
metri mai Încolo pe una dintre străzile lăturalnice, În spatele unei sinagogi, nefiind deloc genul de local unde omul se duce pe două roți. Ca de obicei, Konrad stătea pe butucul de tocat de la intrare. E ușor de descris: vestă descheiată, mâneci suflecate, brațe tatuate balansându-se pe genunchii de fost boxer. Între degetul arătător și cel mijlociu lucea un trabuc scurt, dar gros. Văzându-mă, s-a ridicat, și-a băgat chiștocul bine mestecat În gură și mi-a Întins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și-și dădu la o parte o șuviță de păr de pe ureche. Am observat că Își ținea poșeta strâns lipită de piept și purta bocanci lungi, maro, cu șireturi roșii. Odată ce termină, bărbatul pocni din călcâie, Își așeză degetele pe mânecile sacoului și - cu totul lipsit de sens - Își scoase În evidență cămașa deja scofâlcită. — Alors? Întrebă. Partenera sa nu spuse nimic, dar Își Îndreptă spatele și Își aruncă o privire languroasă și acră În același timp. În loc să răspundă, Konrad se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sau, mai bine spus: un rob“. Dar asta numai până la asediul turcilor din 1683. De atunci, au dispărut de pe scena istoriei - până când Într-o zi au reapărut. Fischl adăugă pe un ton pedagogic, Înlăturând un fir invizibil de praf de pe mânecă, „așa cum reapar păduchii În șifoniere. “ Dar, bineînțeles, un knisch putea să fie și un fel de mâncare, mi-am spus, o unealtă, o marcă de biciclete. Sau poate fi un fel anume de a te uita cruciș și mirat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pot s-o facă. Noi vrem doar să-i ajutăm pe cei care suferă. Și pot spune că sunt destui. Camera În care am intrat era plină de obiecte, instrumente și articole de Îmbrăcăminte. Am tras-o pe Dora de mânecă; ceva Îmi atrase atenția. Montată pe un piedestal În mijlocul camerei era o roată de bicicletă fără anvelope și boaiou. Când ne-am apropiat de ea, un cuplu tânăr se deplasă mai Încolo. Lângă roata al cărei butuc arăta ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întreagă. Dacă Froehlich a Învățat-o ceva, era tocmai acest lucru. — Și ar fi timpul să vedem cum stau lucrurile cu dorințele tale obscure, ești de acord cu mine? Purtam o cămașă nouă care mă strângea la guler și avea mânecile prea scurte. Am slăbit manșetele cu grijă sub masă, promițându-mi să nu mă mai las niciodată fraierit de bijnițari. Apoi m-am aplecat peste masă și am vorbit În șoaptă, prefăcându-mă că port o conversație elevată. La Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu litere mari de tipar: „GERMANIA E PENTRU SCHULTHEISS“. I-am arătat lui Anton locul În care am fost jefuit, apoi am cotit-o spre Bursă și am continuat să mergem pe partea cu umbră. Prietenul meu și-a suflecat mânecile - și s-a oprit brusc. Fir-ar să fie, Sascha! Cred că mi-am uitat haina la tine. N-am țigări, nici bani. La dracu’. Iritat, se bătu ușor peste piept și șolduri. Hai. Să ne Întoarcem. — Nu te ambala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
jos În aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul său, Diels Își fixă țigara Între dinți, Își suflecă mânecile de la cămașă și haină până la coate, se duse la patul meu și sfâșie așternuturile cu o determinare care nu necesita perfecționare. După ce-mi aerisi lenjeria de pat, Își Îndreptă atenția către salteaua mea. Mulțumit că aceasta nu conținea altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
direcții diferite. Am tăiat-o printre două mașini și am intrat pe o stradă lăturalnică, mărginită de copaci Înfrunziți. Căldura era sufocantă și Începusem să regret că nu mi-am luat o Înghețată. Eram pe punctul de a-mi sufleca mânecile când un balon argintiu veni spre mine zburând prin aer. Forma sa ovală și sfoara șerpuindă mi-au amintit de desenele acelea sub formă de lalea, pe care le-am contemplat cu Dora la muzeul Fundației. Un băiat alerga după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scos cheia falsă pe care o șutisem din valiza lui. Capitolul douăzeci și unu Spre groaza mea, din cameră s-au auzit mișcări, apoi cineva smuci ușa - și nu era Anton, cum mă temeam, ci bărbatul cu părul blond ca paiul. Avea mânecile suflecate și brațele pline de tatuaje, printre care unul cu un bărbat Întins, cu picioarele desfăcute larg. Trebuie să fi așteptat pe altcineva, pentru că deschisese ușa astfel Încât se vedea toată camera. Nici priveliștea nu mă Încuraja. În scaunul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
frunții mele, era puțin probabil că avea să-mi Îmbunătățească situația. Obosit, am observat că ciorapii mei de mătase fuseseră sfâșiați. Aveam picioarele zgâriate; rotulele, pătate de sânge. Rămășițele fustei mi se ridicaseră pe șolduri. Bluzei galbene Îi lipsea o mânecă și toți nasturii. Acum am băgat de seamă că sutienul negru atârna În afară: bretelele fuseseră rupte și șosetele cu care Îl umplusem au dispărut. Am dus mâna la tâmplă și mi-am dat seama că Îmi pierdusem și peruca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]