3,280 matches
-
În timp ce se gândea agitat la ce era de făcut. Simțea greutatea dăgii În buzunar. Poate că ar fi izbutit să ajungă la ea Înainte ca celălalt să se fi repezit la dânsul. Plonjă În față, În timp ce mâna Îi alerga la mânerul armei. Veniero fusese luat prin surprindere și reacționă cu o clipă În Întârziere, acordându-i timpul necesar de a Încerca un atac la față, În timp ce cu mana stângă Îi Înșfăca brațul drept, imobilizându-l. Lama săgetă spre gâtul adversarului, parcurgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu rătăcirea bagajelor și cu enigmatica lor apariție În acel birou, ori salon, ori ce vroia să fie. Acum să se fi produs fractura? Probabil că da. Mai greu de stabilit era unde anume: la București sau la Paris? De pe mânerele geamantanelor gri-petrol lipseau etichetele ce se aplică În mod obișnuit la plecarea de pe orice aeroport pentru a-i ajuta pe manipulatori să se descurce În cazul călătoriilor mai lungi, care presupun schimbarea aeronavelor. Din acest moment, filmul se rupe definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mi era clar, totuși, În pofida eșuării tentativelor anterioare, ușa cu numărul 3 mă atrăgea prea intens ca să-mi mai caut și justificări pentru gest. Am Întins mâna, privind ca un animal hăituit În jur, și am Început să Învârtesc Încet mânerul rotund al broaștei spre dreapta. Mergea. Când rotația s-a terminat, am Împins lent dreptunghiul metalic al ușii, ca și când mi-ar fi fost frică să nu scârțâie, și miracolul s-a produs: nu era Încuiată și nici nu scârțâia. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
moștenite din generație În generație? Dacă, dacă, dacă...? Am Închis strâns ochii și mi-am scuturat capul ca și când aș fi vrut să mă trezesc din beție. Ce era cu mine? Începeam să cred În...? Și de ce mâna mea transpirată pipăia mânerul pistolului lăsat de Eva? Ce caraghioslâc: profesorul Adam Adam, În loc să-și susțină În mod cuviincios comunicarea la Congresul de istorie, se pregătește să facă direct, personal și neînfricat istorie, Înfruntând cu brațul Înarmat... Pe cine se pregătește el să Înfrunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-l! Încearcă să ieși de-aici și să pleci și tu. În situația dată, fuga putea fi privită ca o formă de apărare - a propriei libertăți, de exemplu. Așa se exprimase: folosește pistolul ca să te aperi! Mâna Îmi tremura pe mânerul metalic al armei. Ce-ar fi să Încerc? În trambalările prin Centru reușisem să pricep câte ceva din topografia sa și, În primul rând, reperasem ieșirea. Firește, era păzită, dar hai să spunem că nu asta ar fi fost problema: aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Apoi, întorcându-se spre viziriu: Da, te ascult. — Și, cum spuneam, acești trei preaplecați supuși din Moldova au a vă pune înainte o mică atenție și rugămintea de a-i asculta. S-aud! - zise sultanul sărind sprinten pe cămila cu mânere. Tăcutul Broanteș înainta și puse în fața sultanului o desagă dolofană. — Ce-i acolo? - întrebă sultanul. — Piatră ponce, pentru bătături, luminăția-ta, de la noi de la Rarău. Episodul 39 SCURTĂ îNTREVEDERE CU SULTANUL — Vă mulțumesc din inimă! - spuse sultanul adânc mișcat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mâncăruri de soi, picioarele scurte, vânjoase, luând oarecum forma ovală a calului pe care vremurile îl silesc să stea mereu, vorba cumpănită și degetul mare mult mai opozabil decât la altă lume din cauză că veghează ceas de ceas cu mâna pe mânerul săbiei - toate acestea, copila mea, ți-ar putea da de înțeles, dacă nu ești proastă, că omul din fața ta nu e un om de rând - răspunse Barzovie-Vodă. — Toate ca toate - zise Cosette - dar de unde știu eu că e un domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe malul de la nord nu apune soarele. La cererea publicului, puteam să aduc în fața pânzei și barca pe trei roți. Clientul putea să vâslească în ea, la unu optzeci de fundal, nu cumva să-l sfâșie cu vâsla. — O să umplu mânerul vâslei cu plumb - spunea adeseori Engelhard. Dar și așa, dacă nu erau prea mulți la coadă, Engelhard îi punea pe câte unii serios la treabă. Odată, după numai cinci minute de muncă fizică, o femeie mai în vârstă a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Transpiram, îl căram pe cărări neumblate și, când ajungeam la buza Stâncii Roșii, îmi trecea întotdeauna prin minte că acum o să-i dau brânci. Eutanasie, nu-i așa? Pleoscăie, căcănar bătrân ce ești. La asta mă gândeam întotdeauna și strângeam mânerul de bachelită al căruciorului până ce făceam bătături în palmă. — Dumneata mă urăști - mi-a spus el o dată. — Eu?! am bâiguit. De unde ai scos-o? Cum îndrăznești? — Hai, lasă. E scris pe fața ta. Crezi că, de atâta inteligență, poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
din camion și am înșfăcat vioara lui Clyde exact când era cât pe ce să pice. După ce am îndesat-o înapoi înăntru, am mers la ușa din față. Tanti Mae spunea: — Bine, Clyde, dar foarte puțin. Am pus mâna pe mânerul de la ușa camionului ca să o deschid, dar tanti Mae mi-a spus: — Uite, dragă, du-te și așteaptă-mă acolo lângă cărare. Eu mai stau puțin aici cu Clyde. Dar nu pleci, mă auzi? Nu vreau să urc cărarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
se uita la film. Mi-am coborât ochii în jos de la fața ei, la locul unde brațul ei mă atingea. Era alb și îl simțeam așa moale. După o vreme am luat-o de mâna pe care o ținea pe mânerul scaunului. Nici nu m-a privit, însă am simțit cum își strânge degetele în jurul mâinii mele, și asta m-a mirat. Filmul se terminase și toată lumea se ridica. Doar puștii din primele două rânduri mai erau pe scaune, dar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dintr-asta care mergea perfect cu încuietorile mai mari, dar trebuia să fie alimentată cu curent și făcea o grămadă de zgomot. Am răsuflat ușurată când am văzut că Lee are un singur rând de yale la ușă. Am apucat mânerul și l-am răsucit către stânga cât am putut, atât cât să fac o crăpătură între ușă și cadru. Cardul din plastic laminat, pe care îl folosesc la treburi de genul ăsta, a alunecat destul de ușor înăuntru, iar încuietoarea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ușor înăuntru, iar încuietoarea era la fel de veche și obosită ca întreaga clădire și mi-a fost tot atât de greu să o sparg cum îi e unui pensionar cu artrită să își fractureze genunchiul. Yala a cedat. Trăgând de ea, am întors mânerul, care a scârțâit ruginit, și am deschis ușa. într-o secundă am fost înăuntru, închizând ușa după mine cu atâta grijă de parcă ar fi fost o sculptură prețioasă pe care o așezam pe piedestal. Apoi m-am rezemat de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de jocuri, cu vitrină. Am intrat și m-am ascuns după una din mașinării înainte ca el să fi dat colțul după mine. Mașinăriile erau destul de mari, așa că doar partea de sus a feței îmi rămânea neacoperită. Mă împungeau diferite mânere și simțeam cum mașina îmi bâzâie insistent în stomac. Am ignorat-o. A apărut la fix, după câteva momente, mergând grăbit. Oprindu-se în mijlocul trotuarului s-a uitat de-a lungul străzii mișcându-și zbuciumat capul și corpul, făcând abstracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la parter era sculptată în coloane dând impresia unor gardieni aliniați în tăcere în fața clădirii. Ferestrele erau fumurii; la fel și ușa imensă. Era o adevărată pată neagră înrămată de un arc masiv, în stil gotic, din marmură roz. Nici un mâner, nici o sonerie. Per ansamblu efectul era cel al unui palat de zahăr creat de Charles Addams într-una din zilele lui proaste. Am traversat strada și m-am apropiat cu precauție de ușă. S-a despicat de la mijloc, deschizându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a decis. — Sunt motive personale pentru care nu pot, a repetat. —Atunci asta e. M-am ridicat. —Nu primești ceva pentru nimic. S-a uitat în sus la mine, cu ochii cafenii îngustându-se îngândurați. Degetele ei au bătut ușor mânerul fotoliului. —Dacă îți spun că vei afla când vei face rost de scrisori, ești de acord? Mă mai gândesc, am răspuns scurt. M-am întors să plec, dar s-a ridicat brusc în picioare, spunând repede, aproape cu nerăbdare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Sugismund, care pân-atunci stătuse á l’écart, înțelese că nu mai era chip de statere degeabas și se-avântă în luptă. Il avait un cal cu șapte capete e coadă del arginto, plus o sabie cu onze tăișuri e mâner format din pizdă de albină. Asta îi sperie-n așa măsură pe oamenii del nisipado, că fură brusc cuprinși de panic și devălmășie, care oricum îi caracteriza din naștere. Chaos era atât de mareones, încât arabon păreau că-s terminați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rotulei. Atacatorul se prăbuși pe asfalt gemând. Individul îndesat care mai rămăsese în picioare ezita să se apropie. Se legăna de pe un picior pe altul încercând să-i distragă atenția. În mână avea un cuțit pe care îl ținea de mâner ca pe un satâr. Cristian zâmbi ușor, nu așa se ține cuțitul dacă vrei să-l folosești ca pe o armă de luptă. Încă odată i se confirma că cei trei nu sunt bătăuși de profesie, așa încât se relaxă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nou accelerația. Măi oltene, tu ești turc? rosti molcom Mureșan care stătea alături de șofer. N-ai auzit ce a spus șeful? Mergi mai domol! Vrei să ne nenorocești? Unde te grăbești așa? Agentul șef se ținea crispat cu mâna de mânerul de deasupra portierei și nu-și desprindea privirea din față. Deși vorbise cât se poate de calm, ceva în vocea lui fusese destul de convingător, pentru ca Vasilică să reducă semnificativ viteza. Trecuseră de un muncel și acum coborau panta destul de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și noi s-o deschidem ca să vedem dacă nu cumva băiatul se află înăuntru. Și? se interesă Pop. Este? Nu! Ne-am urcat pe scară și am privit pe geam. Nu-i nimeni în cabină. Adică ați pus mâna pe mâner și pe geam? întrebă Cristi. Drăgan îl privi fără să răspundă. Se uita la comandant neștiind cine este tânărul care îl luase la rost. Poți vorbi fără grijă! îl liniști Pop. Dumnealui este un ofițer de poliție de la Iași. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre cei doi bărbați care stăteau mai la o parte. Să fie sănătoși! ridică Cristi din umeri. Numai că acum nu mai putem lua nici o amprentă de acolo, au compromis câmpul infracțional. De fapt, și dumneavoastră ați pus mâna pe mâner, deci pista asta s-a dus dracului. Gura mă-si de treabă! înjură Pop printre dinți, privindu-și mâinile mari și ștergându-și-le vinovat de pantaloni. Iar te gândești la prostii! Nu vrei să renunți la ideea ta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu ne lămurim ce s-a petrecut aici, trebuie să luăm în calcul toate variantele! Pop dădu a lehamite din mână. Îi era ciudă pentru că se repezise ca un începător la portieră și atinsese cu mâna liberă suprafața cromată a mânerului de metal. Puștiul, pentru că în sinea sa așa îi spunea tânărului său coleg, avea perfectă dreptate. Se întoarse spre directorul societății și începu să-l descoase ca să stabilească ce se întâmplase cu șoferul și mașina începând de ieri seară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să fie de față. E un dispozitiv universal care se potrivește la toate încuietorile auto. Toma sări jos de pe scară și îl invită pe Voicu să se apuce de treabă. La a treia încercare, acesta reuși să rotească butucul din mâner și deschise portiera. Curios, polițistul îi ceru lui Voicu să vadă și el scula pe care acesta o folosise. Deși în activitatea lui văzuse destule instrumente folosite de spărgători, dispozitivul lui Voicu era o noutate. Eu l-am inventat! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pensie o să-l distrug. Cristi dădu din cap, tăcut, examinând cu atenție dispozitivul. Nu era de loc o șurubelniță, așa cum crezuse la început. Din tija subțire ieșeau o serie de știfturi minuscule la apăsarea unui șir de butonașe aliniate pe mâner. Da, era o găselniță interesantă, o biju terie mecanică lucrată îngrijit și, după cum văzuse acum câteva momente, extrem de eficientă. Fără discuție că așa ceva nu trebuia să apară pe piață. Orice spărgător ar fi dat bani grei ca să pună mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pună mâna pe ea. Pe loc, ar fi putut spune cel puțin trei nume de infractori dispuși să dea oricât numai să intre în posesia ei. Înapoie șperaclul după care își trase pe mâini o pereche de mănuși subțiri. Apucă mânerul portierei, puse piciorul pe scară și se urcă în cabină. Așezat pe scaunul șoferului, Cristi încercă să înțe leagă ce se petrecuse cu o seară în urmă acolo. Și aici, totul era în ordine, chiar prea în ordine, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]