10,420 matches
-
franceză. Se căsătorise la 6 septembrie 1915 cu Maria Procopie Dumitrescu (1892-1975). Pacea provizorie încheiată cu Germania imperiala îi prilejuiește amare constatări, pe seama colaboraționiștilor, români get-beget, "vechi sau noi germanofili - nu știu - dar foarte vechi licehele cu siguranță." Și: "Mă mângâi, spunându-mi că aceasta nu e România adevărată, e o pătură suprapusa care din timpul Fanarioților nu și-a schimbat năravul, desi pielea și-a schimbat-o foarte des." Un timp se gândește la o carieră universitară ("Văd destul de des
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
răsărit și asfințire, Că nici slăvitul șah persan, Și nici un rege pământean N-a sărutat așa privire ; Nici o fântână țâsșnitoare, În vechi haremuri, pe căldură, Cu pulbere răcoritoare, N-a dezmierdat așa făptura; Și nici o mană așa par N-a mângâiat ,într-adevăr, Nici chiar în visele-ndrăznețe ; Și de când raiul l-am pierdut, Mă jur c-atâta frumusețe Pe lume nu s-a mai văzut! VIII E ultimul ei dans sub soare ! A lui Gudal moștenitoare Din leagăn liberă trăia
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
I.H., la Vaslui, implorîndu-l pe Nichita Stănescu să se ridice din baia hotelului în care acesta se întinsese aproape despuiat pe cimentul rece, umed, murdar... Cu o delicatețe cu mult mai mare decît a unui bărbat tînăr ce și-ar mîngîia iubita, - fără să știe că eu, din pragul garsonierei, privesc scena, - poetul I.H., un om grav, serios, tată exemplar îl mîngîie pe Nichita pe spatele gol, șoptindu-i drăgăstos să se ridice de acolo, să nu răcească, făcînd acest lucru
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
cimentul rece, umed, murdar... Cu o delicatețe cu mult mai mare decît a unui bărbat tînăr ce și-ar mîngîia iubita, - fără să știe că eu, din pragul garsonierei, privesc scena, - poetul I.H., un om grav, serios, tată exemplar îl mîngîie pe Nichita pe spatele gol, șoptindu-i drăgăstos să se ridice de acolo, să nu răcească, făcînd acest lucru mai mult decît cu afecțiune, făcîndu-l cu o datorie sacră, cu ceva pentru care, de fapt, nu există cuvînt,... Încercînd să
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
douăzeci și patru, o văduvă veselă matură, care (asigură zvonul) are penibila reputație că ridică coapsa pentru un da sau un nu cu primul venit. Per-fect: unul de-al nostru o confirmă. A văzut cuplul pe o bancă într-un parc. Băiatul mîngîia gîtul femeii, gîtul ei, brațele ei, da-da, fără pudoare. Și chiar, el îi punea un deget în nas pentru a o sîcîi, ah nu, nu, aici bîrfele depășesc măsura, dar deloc, martorul este un polițist de primă categorie: se
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
spune este că traducerea lui Sorin Mărculescu sună splendid, iar notele de la final sînt mai mult decît folositoare. La asta se adaugă și formatul prietenos al volumelor, coperțile atît de fine și de frumos colorate încît îți vine să le mîngîi și nu în ultimul rînd prețurile accesibile. Yasunari Kawabata, Frumusețe și întristare, în românește de Sorin Mărculescu, Editura Humanitas, 2000, 206 p., f.p.
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
de destin. Mijloacele cu care operează regizorul Pip Simmons sunt simple: pantomima este expresivă, logica irealității și sentimentele refulate comandă acțiunile personajelor, mișcarea, obiectele necesare unei cine înrămează și impulsionează acțiunea. Fața de masă e cearceaf și giulgiu, ofițerul german mîngîie amenințător un porumbel, mama acționează sub imperiul unor impulsuri nu tocmai materne și toate elementele irealității se combină pentru a comenta o realitate inevitabilă. Anna Frank se trezește din coșmar și descoperă că nu a visat. Pentru această coproducție, planificată
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
Mă rumenesc/ Cu fiecare boț de carne tocată,/ Așezat în uleiul încins/.../ Tresar erotic la fiecare sfârâit/... Mă rotunjesc./ Cresc./ Simt cum ies din tablou./.../ Mă impregnez/ Miros a femeie// Trăiesc ultimativ și ritualic,/ Până la capăt,/ Gestul simplu de gospodină./ Mângâi apoi cu privirea mormanul de carne prăjită/ Și mă simt simultan Ofelia, Isolda, Desdemona și,/ Nu în ultimul rând,/ Madame Bovary./.../ Sunt fericită." (Ars domestica) Teribilistă cu grație și sinceră cu artă, Simona Tache atentează la statu quo-ul instaurat de
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
Prefață de Philip Kolb, traducere de Irina Mavrodin, Editura Est , Biblioteca internațională, București , 2001, 61 de pag, f.p. Timpul singurătății " Toate diminețile lumii se duc pe un drum fără întoarcere. Timpul trecuse. Cînd se trezea dimineața, Domnul de Sainte Colombe mîngîia cu mîna pînza pictată de Domnul Baugin și își trăgea cămașa. Mergea să șteargă praful în baracă. Era un om bătrîn. Apoi uda florile și arbuștii pe care-i sădise Madeleine înainte de a se spînzura. Apoi aprindea focul și încălzea
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
în memoria mea toată povestea asta se va fixa de un ax major: prietenia. Este centrul lumii mele, este dimensiunea care nu mă lasă să mă-ntunec. Uitarea este, la urma urmelor, zgomotul Someșului agitat, la Cluj, într-o după-amiază mîngîiată de soarele blînd de dinaintea crepusculului.
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
reparat, inoculîndu-le oamenilor în sînge licoarea ipocriziei. De atunci totul s-a schimbat ca prin farmec. Zidul singurătății s-a prăbușit, bărbații, femeile, ba chiar și copiii au început să se apropie unii de alții, să se adulmece, să se mîngîie și să se giugiulească, să-și încălzească sufletele și trupurile, să-și cînte osanale și imnuri de slavă, să-și închine poeme de dragoste și nemărginită prețuire. N-a fost ușor, pentru că, precum spuneam, ipocrizia presupune multă stăpînire de sine
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
specifică a sufletului românesc și a manifestărilor lui artistice, unanim remarcată, e simțirea unei legături mistice cu natura animală și vegetală. "Miorița" e numai un exemplu în această privință; cel mai frumos. Românul e frate cu codrul, se spovedește paserilor, mîngîie boul din tînjală, se lasă în seama căluțului. Porumbul plivit de buruiană rîde de bucurie, mărul necurățit se roagă de fata bărbată să-l curețe. În povești, în doine, în viața de toate zilele, românul pune umanitate în raporturile sale
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
după masacrul odios al ofițerimii poloneze de la Katin. Știu din copilărie cum arată niște soldați polonezi. Acasă, la Urziceni, ni se repartizaseră câțiva. Ședeau toată ziua închiși și fumau și vorbeau bând din erzatzul lor. Într-o zi, unul mă mângâiase pe creștet, pentru că, școlar fiind, le strigasem cu entuziasm: Vivat Magna Polonia! Mai târziu, aveam să aflu că niște generali de-ai lor, foarte semeți, refugiindu-se în România, în septembrie 1939, după dezastru, s-ar fi plâns că nu
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
M-am lăsat dintr-o dată, am trecut prin spital, am făcut un infarct. în realitate, nu erați rău... Nu eram rău, dar aveam un fel de opoziție. Adică aș fi pretins că eu sînt ăl mai mic și să mă mîngîie și pe mine. Dar mama nu putea să mă alinte, avînd șase copii... Mîncam și bătaie din cauza asta. Cînd ați început să compuneți versuri? Compuneam mental, la început. Pe la cinci-șase ani. Iar mama se mîndrea cu mine, de pildă, vara
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
poemelor mele rotulele ultrasensibile fîntîni din care beau lapte dulce ciobanii din lună/ dona juana mireasă ascunsă mireasă misterioasă se plimbă maiestuoasă pe valurile mării negre și se gîndește la mine/ dona juana regină a timpurilor și a miracolelor îmi mîngîie obrazul și pleoapele cu obrazul și pleoapele ei/ dona juana vine în fiecare secundă în mine nu pleacă înapoi niciodată sînt un paradis de done juane" (dona juana mireasă misterioasă paradis de done juane). Neoromantismul se adaugă așadar ipostazelor ce
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
Johnny Răducanu are vocația prieteniei. Relația cu cei pe care îi iubește poate fi citită din felul în care ține contrabasul în brațe, se încordează, cuprinde instrumentul și pare că sînt unul și același, se depărtează brusc dar degetele rămîn mîngîind coardele, dialogul lor tainic nu se întrerupe nici-o secundă. La fel clapele pianului, mai senzuale, mai parșive parcă, mai vii și mai languroase dedate plăcerii de a fi chemate, atinse, ocolite de mîna celui care le caută armonia, le inventează
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
simt liber și în largul meu. În jur de șapte și jumătate, un duș, Gilette, unghiile, costumul, cravata. Ascult între timp radioul, uneori și jurnalul de la ora opt. Mă gîndesc la cîteva fraze de introducere, pentru prezentarea emisiunii. Îl mai mîngîi odată pe Rominet (motan vărgat, mare și frumos, cu ochii verzi, migdalați, născut în 1973, anul debutului meu în televiziune; lîngă mine, lipit de mine, pe biroul meu, - niciodată pe mine, înțelegînd că nu poți citi bine cu o pisică
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
său de independență și de detașare absolută față de proba grea a nașterii prin care trecuse. * * Cristos trăgând cu mitraliera într-o mulțime și care după aceea se culcă și adoarme în timp ce poetul Ion Horea, în visul său de poet, îl mângâie încetișor pe păr zicându-i: - Lasă... nu-i nimic... lasă, te-ai răcorit, că erai furios... înțeleg, înțeleg. Sentimentul puternic al unui om, sentiment comparat cu dezvoltarea spectaculoasă a unei plante provenind dintr-o sămânță aruncată de vânt pe un
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
fi făcut galerie dl. Verheugen. Mă întreb ce se va întâmpla începând de luni! Problema e că încrederea nu ajută în România la nimic. În cine să avem încredere? În ditamai oamenii politici albiți la tâmple care se zvârcolesc lubric, mângâind scabros bucile cutărei "traseiste" avansată la excepțional cu prilejul lansării gunoiului pornografic "Hustler"? În ciocoii precum Dan A. Lăzărescu, turnător de cea mai joasă speță, care nici pus în fața probelor absolute nu-și recunoaște ticăloșia? Cocoțat la balconul unei nesimțiri
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
sau alte produse ale Extremului Orient și Orientului Mijlociu (din unghi european), mai ales din Iran. Aici au migrat - citez din Cahiers... - "acea senzație a sublimului, acel veșmînt al intangibilului, pe care numai cinema-ul îi îngăduie spectatorului să-l mîngîie". Se vede că cinematograful, în loc să moară, e mai puternic, finalmente, decît orice regim politic, fără a mai vorbi de minusurile tehnice sau economice. Doar subcultura profesională ș.a.m.d. îi este fatală. Ar fi rațiunea secretă în virtutea căreia mai nici una
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
funebru articulat cu sobrietate în nuanțe gradate fin are o dimensiune lirică, sublimată mai degrabă decât dramatică, iar finalul încheie ciclul simfonic nu fără momente spectaculoase, însă păstrând tot timpul cumpăna estetică a clasicismului. Să mai adaog că auzul este mângâiat de calitatea sound-ului orchestrei, de maleabilitatea cu care se desfășoară scara intensităților, consistente în nuanțele mici și rotunde în cele mari; că nu poți decât să admiri precizia atacurilor și transparența pastei sonore - pe scurt, acele date care definesc o
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]
-
de o mare frumusețe: îndemnîndu-și oștenii la luptă, comandantul le dă întîlnire în moarte, în Cîmpiile Elisee, locul de retragere postumă a celor protejați de zei. Laitmotiv frisonant: în tonuri de albastru cenușiu evocînd deopotrivă visul și coșmarul, mîna protagonistului mîngîie un lan de grîu, înaintînd spre veșnicie... O cinematografie precum cea americană își permite pe parcursul aceluiași sezon să jongleze la extreme pe scala aceleiași referințe: antichitatea - romană și respectiv greacă. Frații Coen - Ethan și Joel - și-au adjudecat detașat premiul
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
a fi compătimit și ăsta este mecanismul care-l împinge pe el la mărturisire continuă? Nu cred că trebuie să ne punem toate întrebările astea, pentru că mărturisirea lui are consecințe cu bătaie mult mai lungă decît dorința de a-l mîngîia cineva pe creștet. De ce n-o fac și ceilalți? Fiindcă este greu, fiindcă această dificultate n-o înving decît foarte puțini oameni și într-un climat receptiv la mărturisire, într-o lume pregătită să se purifice. Credeți că ne putem
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
vor să-ți dea împărtășania lor. MAJESTATEA SA: Spune-le să se întoarcă în altarele lor și să le transmită din partea mea Dumnezeilor lor că, din mila-mi binecuvântătoare, bisericile nu le vor fi dărâmate, de mi se vor închina. (Mângâindu-și coroana.) Nu mă strânge. Oare până când? MĂSCĂRICIUL: Strașnică coroană. Acum ai antenă directă cu Ăl de Sus... MAJESTATEA SA: Gura! MĂSCĂRICIUL: Ai văzut că m-am abținut? Răsplătește-mă că nu te-am făcut de râs. De-ai ști
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
Chloé se îndrăgostește de Lăură, pur și simplu, sub impulsiuni safice revelate târziu. La început sunt numai sugestii, aluzii, e stăruința lui Chloé de a vorbi despre "armonia dintre noi", mărturisirea dorinței "de comuniune totală cu mine, vrea să-i mângâi părul, mâinile, gleznele". Repede însă, dând curs firii ei, Chloé renunța la ambiguitate și dă pe fata ce simte și ce vrea, în patetice, dezlănțuite mesaje epistolare presărate peste tot în camera Laurei (locuiesc în încăperi vecine la aceeasi pensiune
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]