4,645 matches
-
potrivit ( așa mi se pare). În fiecare noapte, Înainte de a adormi, pornesc Într o lungă și minunată călătorie alături de tine. Tu ești lumina nopților mele de singurătate, izvorul de apă vie la care-mi potolesc setea de dragoste și tandre mângâieri, raza de bucurie reaprinsă În dosul unei lacrimi. Nu te supăra dacă aștern pe hârtie prea-plinul inimii mele. Rezerva ta mă intimidează de atâtea ori, Îmi oprește mărturisirile pe buze, mă tulbură. Îți scriu pentru că nu voi cuteza poate, să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
M.Borger) „Nu mai am vești de la tine, dragul meu drag. M-ai părăsit Într-o seară de iarnă, fără un cuvânt. Ningea pentru prima oară. Fulgi mari se roteau, se roteau ... Și pe fruntea mea, arsă de dor - În mângâieri catifelate se topeau! Ți-aduci aminte! Ți-am scris un poem. Să mi-l trimiți, draga mea! Și l-am trimis chiar a doua zi. Puțin parfumat (așa, să-ți amintești), o floare nemuritoare și o șuviță din părul meu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ale mele cu adevărat, cu ele voi trăi și când mor le iau cu mine. Aici, în sufletul meu este ACASĂ, aici mă reîntorc ori de câte ori îmi va fi dor.”. „Rochița nouă” - abnegația mamei, puterea de înțelegere a mamei, pedagogia mamei, mângâierea mamei; dar și despre invidie, despre acest păcat, care poate provoca multă supărare sufletului. „Tradițiile din familie” - educația religioasă se face întâi în familia cea bună de creștini. Aceasta se conformează tradiției despre care dogmatistul rus Vladimir Lossky spunea că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu acceptase. O rugă pe sora să nu se supere, zicându-i că nicăieri nu se va simți mai bine decât la căsuța lui, acolo unde și-a trăit viața alături de mama și unde, împreună, și-au crescut copiii. Toată mângâierea lui era Biserica, credința și nădejdea pe care niciodată nu le pierduse. Reușise să cultive multă dragoste și la nepoții, pe care foarte mult îi iubea. Aceștia se adunau la el acasă ca albinele la flori. Datorită tatălui meu, ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Lipsa mamei a fost cea mai mare suferință a lui din copilărie, care l-a marcat pentru tot restul vieții. Pentru un copil, nu poate fi ceva mai greu de suferit decât acest lucru. Nu a știut ce înseamnă nici mângâiere în viața sa de copil, nici zâmbet sau bucurie. Aceste trăiri lăuntrice își lăsaseră amprente pe chipul său, dar nu reușiseră să-i schimbe sufletul, care păstrase bunătatea și omenia. Tatăl lui nu se mai recăsători. Se înscrisese la o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mereu severă, cum ar fi putut altfel să hrănească atâtea guri, să pună la punct o casă, să conducă o filarmonică unde fiecare se crede un geniu. Dar ce o stânjenise cel mai tare fusese gestul lui, acel gest de mângâiere, de căutare a ridurilor, a puținelor depuneri, a împuținării "masei musculare". Încercase să se țină cu firea, dar își jurase în sinea ei că nu va mai veni la nicio întâlnire de acum încolo, poate dacă el va insista, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
zile a terorizat-o, i-a spus că este un moft noua ei legătură, nu a acceptat să fie abandonat. Se credea o victimă perfectă. Nici copiii nu-l prea iubeau, prea fusese ocupat când ei aveau nevoie de o mângâiere. Ațos și înrăit, a trebuit să accepte singurătatea. A venit Silvia și, zice ea, l-a adorat, l-a zeificat. Dar el ținea banii la bancă și ei răbdau de foame. Trăiau într-o casă care arăta ca o cocină
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe care le-a cunoscut și care au părăsit-o fără să-i ceară părerea, fără să o întrebe, "tu nu mai ai nevoie de noi", "ba am", le-ar fi strigat ea, la toate trei, are nevoie de o mângâiere pe creștet, și acum simte mâna mamei ei pe creștet, palma stareței pe umăr în timp ce o învață să scrie, degetele Mariei pe clapele pianului, jocul acela febril, scânteile din ochii acesteia, parcă era cuprinsă de febră, de nebunie, de dragoste
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
neîntâlnit la ceilalți prieteni sau dușmani, însoțit de un nonconformism de frustrare, ce aveau menirea de a îndulci surghiunul amar și lipsa căldurii unui cămin de familie normal, așa cum fusese până la fractura sufletească provocată de Securitatea comunistă. Nu am primit mângâiere, în toți cei patru ani de detenție executați de tata, decât de la două rude apropiate, bunicul Nițucă și tanti Jeni, în rest toți mă acuzau că eram ulițarnic și neastâmpărat. Mai ales mama, care mă lua în primire la școală
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mmi... Gri-mmi... Gri-mmi... Păpușa se aplecă și culese, Într-un joc de mim, interpretat cu aleasă trăire, o floare imaginară, pe care o atinse cu delicatețe de obraz și, sărutândo, o aruncă spre public. Culese o alta și, după lungi mângâieri, Începu să-i smulgă petalele, una cate una, și să le arunce În sală. Unii, râzând, se prefăceau că le prind din zbor. Și aplaudau Încântați. Lumina reflectorului principal dănțuia zglobie, lăsând dâre albe peste pânza de Întuneric transparent din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nopți cu oftaturi... - Crezi că pot să dorm, mamă!? - Trebuie! Va veni o zi în care, într-o dimineață, când te vei trezi, lumea ți se va înfățișa în alte culori, ai să vezi, ascult-o pe mama ta. Sub mângâierile mamei sale, Îndulcite de cuvinte duioase pe care numai o mamă e în stare să le pună pe rănile sufletești ale copilului ei, Olga adormi. Din când în când, tresărea prin somn de parcă cineva ar fi biciuit-o cu un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Nu plecau de acolo decât la toaletă. Știau că dincolo de colțul lor nu putea fi decât întunericul lung și întins pe întreg coridorul. Cei care veneau să aștepte îi ocroteau ca pe niște orfani care simțeau privirile străinilor cum deveneau mângâieri pe creștet. Amândoi credeau că fiecare este un fel de mama sau de tata, numai cu altă înfățișare. Nici unul nu a realizat cât a durat așteptarea, doar Alex a simțit-o pe Moni cum se ridică în picioare. Brusc a
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
transmisia. În încăpere va fi mult întuneric și multă liniște. Însă, spre dimineață, în fotoliul din fața televizorului se va găsi altcineva care să urmărească cum răsare soarele și luminează mâna îngrijitorului văruind din nou zidul în alb. CEA MAI CALDĂ MÂNGÂIERE Gândurile lui Slavko Klanic nu au fost niciodată împărtășite. De altfel și lui îi plăcea să țină în el, vorbea atât de puțin, încât nimeni nu-și aducea aminte de vocea lui, ci doar de puloverul său roșu-închis. Oamenii de la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mergem o bucată de drum împreună, după care o să ne despărțim fără numere de telefon, trandafirii lui nu pot să fie decât pentru altcineva. Delia apucă să facă un pas în stație - și trandafirii după ea, atingându-i ușor coapsele. Mângâierea îi înfioră pielea și simți o căldură în obraji. Prin geam mai văzu cum tânăra palidă se ridică, își trase fusta și se oglindi în ușa de sticlă. Numai cel care dormea se întinse acum pe trei scaune, scoțându-și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de vedere esențiale ale unei asemenea povestiri. Voi puncta, autobiografic, despre dânsa, doar, că, trăise o copilărie ca vai de ea. Niciodată n-a știut ce înseamnă fericirea; nici mulțumirea de sine, măcar; nici mila cuiva; cu atît mai puțin mângâierea. Ea a trecut prin viață, până la etatea de treizeci de ani, ca o umbră, și viața, pe lângă ea, ca o altă umbră. Două umbre, care s-au șters, una de alta, fără săși dea seama de acest fapt. Mediul creștin
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care am pierdut-O, iar între noi s-a ridicat un zid de piatră, un dig umed, fără lucarnă, apăsător ca plumbul, mi-am dat seama că, pentru totdeauna, viața mea e inutilă și fără sens. Ea lăsase fără răspuns mângâierea privirilor mele și nu împrăștiase voluptatea profundă pe care o resimțisem la vederea Ei - pentru că nu mă observase. Aveam totuși nevoie de ochii Ei! O singură privire din partea Ei ar fi fost suficientă pentru a găsi soluții tuturor problemelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
corpului. Ființa mea tindea spre universul ușor și insensibil al regnului vegetal - o lume calmă, dar plină de forme, de culori mirifice. Gândurile își pierdură coeziunea, topindu-se printre aceste contururi și culori. Pluteam printre unde ce mă acopereau de mângâieri vaporoase. Îmi auzeam inima bătând, percepeam pulsațiile arterelor. Totul căpătase o semnificație profundă și îmi crea o imensă plăcere. Aspiram din tot sufletul să mă abandonez somnului uitării. Și dacă această uitare ar fi devenit nesfârșită, dacă ochii mei, închizându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
șancru! Acum înfățișarea lor, lăsând la o parte ideea că odată am supt cu lăcomie sucul vieții acestei femele și trupurile noastre și-au transmis unul altuia căldura, simpla lor înfățișare îmi făcea greață. Când eram mic, mă acoperea cu mângâieri și tocmai de asta mă trata și acum cu nerușinarea al cărei privilegiu îl au văduvele și mă privea cu aceiași ochi ca atunci când mă ținea pe oliță. Cine știe? Poate se excita în prezența mea, cum fac femeile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
greșeala (care?), mă făcea să înțeleg și mai bine finalul filmului sau mai bine-zis să înțeleg cu adevărat finalul acestui film și să întrezăresc faptul că, orice am face pe pământ, într-o bună zi tot singuri vom rămâne. Singura mângâiere ar fi și atunci și acum, pianul. Strigătul de disperare al pianului! Numai el mai e capabil să deplângă viața care e o continuă cădere. În clipele acelea atât de distrus eram și de singur, încât n-aș mai fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nostru și vrând-nevrând și al tău. Să știi, băiete, că îți vorbește unul căruia - când era mai tânăr - i s-au aprins călcâile tot după... după Măriuța... Hliboceanu simțea că vorbele lui Pâcu, deși erau dojenitoare, cădeau totuși ca o mângâiere pe inima lui aprinsă... Pâcu, cu nasul lui fin, l-a mirosit pe Hliboceanu. A întins mâna și, luându-l de braț, a ieșit cu el afară, sub clar de lună... S-au așezat pe o buturugă, lângă fântână... Cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de carne sângerândă... „Doamne!!! Ce s-a întâmplat??? - m-am întrebat și am alergat la armăsar, să văd de aproape despre ce poate fi vorba...Bietul animal! Cred că suferea cumplit! Și-a lipit botul de pieptul meu, căutând parcă mângâiere. Tremura din toate încheieturtile și ofta din străfunduri...L-am mângâiat pe frunte și am privit în ochii lui... Lăcrimau!!! Câtă durere să fi avut sărmanul!!! Îl mângâiam pe bot în neștire. Parcă îmi pierise glasul...Într-o clipită, m-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care, aidoma semenilor săi din grajduri și de pe câmpii, murea cu fiecare moment. Trebuie să fi fost minunat să-l vezi cambrându-și grațios spinarea la fiecare bici al ploii, nechezând mut la orice pală de vânt, aplecându-și greabănul sub mângâierea soarelui, pînă când din el nu a rămas decât o mână alunecândă de clisă. „Frumusețea adevărată este fragilă, perisabilă, are viață și se comportă altfel decât vrea creatorul“, Își frângea Leonardo mâinile În sala judecății. Cu adevărat, au admis membrii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
frig sau poate, În timp, a devenit claustrofob. Dacă descoperim o băltoacă sub mașina de spălat, ne imaginăm că problema vine de la o conductă spartă și chemăm urgent reparatorul, când ea, de fapt, poate că are nevoie doar de-o mângâiere și de-un pic de Calgon. Ne imaginăm că alarma automobilului care ne trezește noaptea din somn s-a declanșat așa, din senin, și-atunci o potolim printr-o apăsare de buton, fără să ne treacă prin cap că i-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
direcțiile, căutând senzații tari. De când Guvernul Mondial interzisese - ce ironie, sub amenințarea pedepsei cu moartea! - declanșarea, sponsorizarea și purtarea oricărei forme de război, fiecare Își afla fiorul apropierii de nemărginit după posibilități. Toți acești nefericiți cronici, care aveau nevoie de mângâierea doamnei cu coasa pentru a se simți vii, care-i atingeau obrazul Înghețat cu degetul, chicotind apoi Înfiorați ca niște fetițe la vederea unui șoarece, nu dovedeau pic de respect pentru moarte. O căutau doar pentru a-și extrage din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
peste noapte, Întreaga aventură, iar și iar. Dar visele veneau cum voiau ele, uneori iuți ca niște avioane În picaj, aruncându-și teribila Încărcătură explozivă asupra minții adormite, alteori blânde ca niște căței nou-născuți care-și oferă pântecele moi spre mângâiere, niciodată Însă nu erau coșmaruri, ca În anii deplinei mele integrități fizice, când cataclismele Îmi despicau somnul În două. Curând aveam să descopăr și strania legătură dintre vise și bucătăria spitalului, aflată, cred, la numai câțiva metri de salon. Aroma
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]