864 matches
-
o va lua. 29. Haldeii, care luptă împotriva cetății acesteia vor intra, îi vor pune foc, și o vor arde, împreună cu casele pe acoperișul cărora au adus tămîie lui Baal și au turnat jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mînie. 30. Căci copiii lui Israel și copiii lui Iuda n-au făcut din tinerețea lor, decît ce este rău înaintea Mea; copiii lui Israel numai M-au mîniat întruna cu lucrarea mîinilor lor, zice Domnul." 31. "Căci cetatea aceasta Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
lui Baal și au turnat jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mînie. 30. Căci copiii lui Israel și copiii lui Iuda n-au făcut din tinerețea lor, decît ce este rău înaintea Mea; copiii lui Israel numai M-au mîniat întruna cu lucrarea mîinilor lor, zice Domnul." 31. "Căci cetatea aceasta Îmi ațîță mînia și urgia, din ziua cînd s-a zidit și pînă azi, de aceea, vreau s-o iau dinaintea Feței Mele, 32. din pricina tot răului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ațîță mînia și urgia, din ziua cînd s-a zidit și pînă azi, de aceea, vreau s-o iau dinaintea Feței Mele, 32. din pricina tot răului pe care l-au făcut copiii lui Israel și copiii lui Iuda ca să Mă mînie ei, împărații lor, căpeteniile lor, preoții lor și proorocii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, 33. Mi-au întors spatele, nu s-au uitat la Mine; i-am învățat, i-am învățat întruna, dar n-au ascultat și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Tu vrei să treci la Haldei!" 14. Ieremia a răspuns: Nu este adevărat! Nu vreau să trec la Haldei!" Dar Ireia n-a vrut să-l creadă, ci a apucat pe Ieremia și l-a dus înaintea căpeteniilor. 15. Căpeteniile, mîniate pe Ieremia, l-au lovit, și l-au aruncat în temniță în casa logofătului Ionatan, căci o prefăcuseră în temniță. 16. Așa a intrat Ieremia în temniță și în gherlă, unde a stat multă vreme. 17. Împăratul Zedechia a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
nenorocirile, pe care le-am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai sunt decît niște dărîmături, și nimeni nu mai locuiește în ele, 3. din pricina răutății cu care au lucrat, ca să Mă mînie, ducîndu-se să tămîieze și să slujească altor dumnezei, care nu erau cunoscuți nici de ei, nici de voi, nici de părinții voștri. 4. V-am trimis întruna pe toți slujitorii Mei proorocii, ca să vă spună: Nu faceți aceste urîciuni, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Pentru ce vă faceți voi singuri un rău atît de mare, ca să se nimicească din mijlocul lui Iuda bărbați, femei, copii și prunci, și să nu mai rămînă nici o rămășiță din voi? 8. Pentru ce Mă mîniați voi prin lucrările mîinilor voastre, aducînd tămîie altor dumnezei ai țării Egiptului, unde ați venit să locuiți pentru o vreme, ca să fiți nimiciți și să ajungeți o pricină de blestem și de ocară printre toate neamurile pămîntului? 9. Ați uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pentru cei vii? 20. La Lege și la mărturie!" Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. 21. El va pribegi prin țară, apăsat și flămînd, și, cînd îi va fi foame, se va mînia, și va huli pe Împăratul și Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii în sus, 22. fie că se va uita spre pămînt, iată, nu va fi decît necaz, negură, nevoie neagră, și se va vedea izgonit în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și mîna Lui tot întinsă este. 5. "Vai de Asirian, zice Domnul; nuiaua mîniei Mele, care poartă în mînă toiagul urgiei Mele! 6. I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit; l-am trimis împotriva unui popor pe care sunt mîniat ca să-l prădeze și să-l jefuiască, să-i calce în picioare ca noroiul de pe ulițe. 7. Dar el nu judecă așa, și nu acesta este gîndul inimii lui, ci el nu se gîndește decît să nimicească, decît să prăpădească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și numai vuietul ei vă va îngrozi. 20. Patul va fi prea scurt, ca să te întinzi în el, și învelitoarea prea îngustă, ca să te învelești cu ea. 21. Căci Domnul Se va scula ca la muntele Perațim, și Se va mînia ca în valea Gabaonului, ca să-Și facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Și împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit. 22. Acum, nu batjocoriți, ca nu cumva să vi se strîngă mai tare legăturile; căci am aflat de la Domnul, Dumnezeul oștirilor, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
24. Nici un locuitor nu zice: Sunt bolnav!" Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui." $34 1. Apropiați-vă, neamuri, să auziți! Popoare, luați aminte! S-asculte pămîntul, el și ce-l umple, lumea cu toate făpturile ei! 2. Căci Domnul este mîniat pe toate neamurile, și plin de urgie pe toată oștirea lor: El le nimicește cu desăvîrșire, le măcelărește de tot. 3. Morții lor sunt aruncați, trupurile lor moarte miros greu, și se topesc munții de sîngele lor. 4. Toată oștirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. 11. Iată, înfruntați și acoperiți de rușine, vor fi toți cei ce sunt mîniați pe tine; vor fi nimiciți și vor pieri cei ce ți se împotrivesc. 12. Îi vei căuta, și nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciți, vor fi pierduți cei ce se războiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea, orice limbă va jura pe Mine. 24. "Numai în Domnul", Mi se va zice, locuiește dreptatea și puterea; la El vor veni, și vor fi înfruntați toți cei ce erau mîniați împotriva Lui. 25. În Domnul vor fi făcuți neprihăniți și proslăviți toți urmașii lui Israel." $46 1. "Bel se prăbușește, Nebo cade; idolii lor sunt puși pe vite și dobitoace; idolii pe care-i purtați voi au ajuns o sarcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
vedea rușinea. Îmi voi răzbuna, și nu voi cruța pe nimeni." 4. "Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oștirilor, Sfîntul lui Israel." 5. Șezi într-un colț, și taci, fala Haldeilor! căci nu te vor mai numi împărăteasa împărățiilor. 6. Mă mîniasem pe poporul Meu, Îmi pîngărisem moștenirea, și-i dădusem în mîinile tale, dar tu n-ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu jugul asupra bătrînului. 7. Tu ziceai: În veci voi fi împărăteasă!" și nu te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
dragoste veșnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. 9. Și lucrul acesta va fi pentru Mine ca și cu apele lui Noe: după cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pămînt, tot așa jur că nu Mă voi mai mînia pe tine și nu te voi mai mustra. 10. Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, și legămîntul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
smerite, și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16. Nu vreau să cert în veci, nici să țin o mînie necurmată cînd înaintea Mea cad în leșin duhurile, și sufletele pe care le-am făcut. 17. Din pricina păcatului lăcomiei lui, M-am mîniat și l-am lovit, M-am ascuns, în supărarea Mea, și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui. 18. I-am văzut căile, și totuși îl voi tămădui; îl voi călăuzi, și-l voi mîngîia, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El. 5. Tu ieși înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale, și își aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mîniat, pentru că am păcătuit: vom suferi noi veșnic, sau putem fi mîntuiți? 6. Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mînjită. Toți suntem ofiliți ca o frunză, și nelegiuirile noastre ne iau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Tine: de aceea ne-ai ascuns Fața Ta, și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre." 8. Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul, și Tu olarul, care ne-ai întocmit: suntem cu toții lucrarea mîinilor Tale. 9. Nu Te mînia prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar, spre noi, căci toți suntem poporul Tău. 10. Cetățile Tale cele sfinte sunt pustii, Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate! 11. Casa noastră cea sfîntă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
iată-Mă!" către un neam, care nu chema Numele Meu. 2. Mi-am întins mîinile toată ziua spre un popor răzvrătit, care umblă pe o cale rea în voia gîndurilor lui! 3. Spre un popor, care nu contenește să Mă mînie în față, aducînd jertfe în grădini, și arzînd tămîie pe cărămizile de pe acoperiș; 4. care locuiește în morminte, și petrece noaptea în peșteri, mîncînd carne de porc, și avînd în străchini bucate necurate. 5. Și care totuși zice: "Dă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
sinceră, sunt un monstru, cu atât mai mult când faptele ei nu o merită. Irina a fost întotdeauna bună cu mine, m-a suferit, s-a umilit, mi-a știut toate slăbiciunile, și acum orice ar face și oricât de mâniat aș fi contra ei, în afară de a se aranja personal, se sacrifică puțin și pentru mine. Se sacrifică poate, și în orice caz o doare pasul pe care-l face. De altfel, nici durerea mea nu e atât de grozavă ca să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sau nu (dar era foarte punctual), să scrie sau nu, îi era perfect egal totul. Nici nu observa mare lucru, în timp ce la mine observa cele mai mici intenții și, numai când alții îl ironizau prea pe față, sesiza și se mânia mai mult de rușine. Chiar dacă ajung la aces-te constatări așa de mulțumitoare pentru mine, totuși unul din reproșurile pe care i le îndrept mai ales, producând în mine imensă dezolare: "Să te fi despărțit de el cu un timp înainte de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
niciodată că o să plece sau că o să încerce să-și refacă viața în altă parte. Când o iscodesc asupra intențiunilor ei ascunse: "Știu ce se întîmplă fără tine! Oricât de rău ar fi, continui viața aceasta." Spune așa chiar dacă e mâniată pe mine, și mă miră, căci știu că e incapabilă să profite de o experiență și că rămâne tot așa de instinctivă. În schimb, eu am planuri mari de a fugi. Altă dată mă simțeam prea slab ca să iau hotărârea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă amenințase în felul acesta. Ai spus: Dacă aș avea curajul să plec!" Poate ți-ai ținut amenințarea. Sau poate te-ai omorât. Ești așa de trist, iubitule, uneori, că eventualitatea aceasta nu mi se pare exclusă. Eram pe rând mâniată pe tine, geloasă sau disperată să nu ți se fi întîmplat ceva rău. Plănuiam cum să procedez în fiecare din posibilitățile închipuite. M-aș fi omorât; sau de ar fi trebuit să te pedepsesc, m-aș fi dat primului venit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stângace, mâinile ude de haina scurtă din piele de lup, își drese vocea, ridică privirea către femeie și o salută, căutând să-și păstreze fermitatea glasului: — Trebuie să ne ierți, Malaberga, că am dat buzna așa. Afară zeii s-au mâniat: e un vânt teribil, toarnă cu găleata, iar cărările sunt acum niște râuri de noroi. Tuși din nou, stânjenit. — în sfârșit, nu era cu putință să mergem mai departe - și nicidecum cu caii. Prietenul meu a văzut casa de pe cărăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gură că Atila nu intenționează să pornească război cu burgunzii, ci doar cu romanii și vizigoții din Aquitania. Se căiesc de felul în care i-au primit acum câteva luni pe trimișii lui și se întreabă dacă merită să-l mânie aliindu-se cu Ravena, de vreme ce Augustus - gândesc ei - nu are nici o intenție să pornească la luptă. Toți se îndoiesc de toți și, chiar dacă partida neutralității nu îndrăznește să o spună în mod deschis, situația asta pune o serie de probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tuturor fiilor, și tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. 5. Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă. 6. Potrivnica ei o înțepa deseori, ca s-o facă să se mînie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. 7. Și în toți anii era așa. Oridecîteori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci ea plîngea și nu mînca. 8. Elcana, bărbatul ei, îi zicea: "Ano, pentru ce plîngi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]