1,105 matches
-
înainte de a-i răspunde; repetă ceea ce ai auzit de la el pentru a fi sigur că ai înțeles corect punctul lui de vedere. Răspunde-i în așa fel încât să te audă: copilul se va îndepărta de tine dacă vei deveni mânios sau defensiv; concentrează-te pe sentimentele copilului tău, în timpul conversației, mai degrabă decât pe ceea ce simți tu; exprimă-ți părerea fără a i-o respinge pe a lui, admițând că este în regulă să te contrazici.
COMUNICAREA ÎN RELAŢIILE PĂRINŢI-COPII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Alina Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1390]
-
specialiști, Dierna (Cerna), de la radicalul indoeuropean kers = negru. În Oltenia, atât Jiul de Est, cât și cel de Vest, au la izvoare câte un pârâu montan, cu aspect torențial, purtând același nume și anume Stârminos. Numele acesta arată oare caracterul mânios al curgerii acestora? (Cuvîntul mînios-mînie se află și în greaca veche). Să menționăm și pârâul Sadul, afluent pe stânga al Jiului, la ieșirea din defileul montan, al cărui nume are origine indoeuropeană (sned = dulce, plăcut). Și mai jos, pe dreapta
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
au o bună impresie despre ei. Când se simt slabi devin ipocriți și supuși. În familie îi terorizează pe cei slabi, sunt cinici, răi și afișează indiferența. Adesea își calomniază părinții și se cred insuficient de iubiți de aceștia. Iritabili, mânioși, încăpățânați, nu admit ca să li se facă observație. Au imaginație morbidă. Leneși și instabili în activitatea profesională, își schimbă frecvent locul de muncă. Manifestă tendință la fugă și furt utilitar neînsoțit de regrete sau remușcări. Mitomanie utilitară. e) Instabilii cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ereditate încărcată (nevroze, etilism, TBC, meningită, sifilis). Din punct de vedere psihopatologic notăm somn agitat, anomalii sexuale cu erotism precoce, dezvoltare intelectuală normală sau chiar peste medie; indiferență afectivă cu tendință la închidere în sine. Sunt ipocriți și ironici, încăpățânați, mânioși, indisciplinați, mitomani și profitori. Se notează furturi frecvente. f) Perverșii instabili. Au o ereditate foarte încărcată, în special pe linie caracterială. Părinții sunt adesea tarați. Somnul este agitat. Turbulenți și zgomotoși, sparg, rup, strică. Au un limbaj vulgar, trivial, injurios
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ordine vizibile, sosite să înfrunte mulțimea, au fost ale pompierilor. Apoi acestea au fost întărite de detașamentul antiterorist al trupelor speciale de securitate. La început, mulțimea a conjurat soldații să nu reprime demonstrația, pledând pentru nonviolență; au existat și reacții mânioase împotriva sosirii soldaților, aceștia fiind admonestați. În cele din urmă, dezorganizată și presimțind reprimarea, mulțimea s-a retras, fugărită de detașamentele antiteroriste. Cu această ocazie, au fost operate primele arestări printre demonstranți (câteva zeci). Majoritatea arestărilor (sute, de data aceasta
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
căpitanului; privind în direcția aceea, zări fața încinsă a unui om, prin crăpătura ușii, pe care cineva o ținea întredeschisă înapoia lui. Era medicul de bord; după ce protestase în zadar împotriva ordinelor date de căpitan în acea zi, se dusese, mînios, în „cabinet“ - cum numea el ruful căpitanului - ca să se ferească de ciumă; nu-și putea, însă, stăpîni furia și indignarea, pe care și le exprima prin acele strigăte, amestecate cu rugăminți. Observînd toate aceste lucruri, Stubb se gîndi că ele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
adesea apă sau praf cu trompa lui și, ridicîndu-și-o, scuipă totul într-un șuvoi. în.a.). în englezește, gally sau gallow, a speria peste măsură, a umple de groază. E un vechi cuvînt saxon, care apare o dată și la Shakespeare: „...Mîniosul cer îi sperie de moarte pe drumeți/ Făcîndu-i să rămînă noaptea-n peșteri. Regele Lear, îactul III, scena a 2-a). Cuvîntul nu mai e deloc în uz în limba oamenilor de pe uscat. Cînd aceștia îl aud pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
uman cum e râsul. De ce or fi râs așa de puțin poeții prin 1950? N-or fi avut de ce râde? Într-adevăr, este cam gravă, prea gravă și prea încruntată poezia noastră, de parcă ar fi o femeie ce-și așteaptă mânioasă bărbatul care întârzie și a uitat să-i spună dacă are sau nu vreo ședință în seara respectivă (...)”. Așadar, chiar și-ntr-un material festiv cum este acesta, publicat de autor în numărul de 1 mai, sunt remarcate două lipsuri
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
întunericul. Se priveau fix, fiecare ghicind că primejdia de care fugea, atât de ciudată, atât de legată de trecut, se amesteca de acum înainte cu primejdia de care fugea celălalt. Că viețile li se amestecau. În depărtare răsunară un glas mânios, un ordin, apoi câteva lătrături. Și tocmai atunci o smucitură urni întreaga garnitură, iar Pavel simți, în trupul lui și în aceeași clipă și în trupul femeii, efortul involuntar al tuturor mușchilor încordați în copilăreasca dorință de a ajuta plecarea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
prudentă cu aerul de a face auditoriului destăinuiri grave. Respirația tuturor rămânea tăiată de curiozitate și teamă, o liniște încordată apăsa pretutindeni, iar toamna ai fi putut să auzi ritmul lent al ploii lovind pe acoperișuri. Deodată, N. Iorga devenea mânios. Vindicativ, oratorul supunea publicul unui rechizitoriu sgomotos. Sala se umplea de grindină, de ceață și de tunete. Străpunși de degetul răzbunător al lui N. Iorga, dușmanii invizibili se prăbușeau surd pe dușamele, în timp ce cuvintele cădeau ca trăznetele într-un copac
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
o însemnare de 15 rânduri despre Eminescu. După câteva secunde de gândire, ziaristul a acceptat, asigurându-și șeful că în două ore va avea textul cu pricina. Nu pot să descriu reacția secretarului, uimirea teribilă întipărită pe chip și acutele mânioase ale vocii sale: „Ai înnebunit? În 10 minute să am textul pe biroul meu”. A fost prima mea lecție de jurnalism: la un cotidian, urgent înseamnă câteva minute. Angajat fiind la un cotidian, trebuie să percutezi în orice clipă, să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
înfierează războiul antisovietic, povestind întâmplări oripilante, creionând personaje definite prin bestialitate. Caricând fără preget, C. vrea să instituie o realitate atroce, pentru care metafora titlului ar fi prea blândă. Dar construcția defectuoasă, tezismul evident, situarea autorului în postura de acuzator mânios fac din Negura o scriere caducă. Romanele Temelia (1951; Premiul de Stat), Satul uitat (1974) și o lungă serie de povestiri propagandistice (Făina chiaburului și bordeiul săracului, 1947; Secerișul, 1951; Pe drumul belșugului, 1951; Dreptul la viață, 1953 ș.a.m.
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
din gândurile lor cu voluptate, zise el banal. Ai putea să împiedici oamenii să moară, să te controlezi într-atât de bine încât să-ți manipulezi corpul. Ai putea face atât de multe, Corvium! termină Vladimir entuziasmat. Delirezi! îi zisei mânios și mă întorsei rapid spre poarta îndepărtată. Am făcut câțiva pași apăsați. Nu simțisem niciodată o dorință mai mare de a pleca de undeva... poate doar din orele de fizică din laborator. N-ai auzit nici o șoaptă acum, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
al florilor de seară mă cuprinse iarăși. În fața mea, Vladimir stătea încruntat și cu ochii închiși, concentrându-se. Ce curioși suntem noi, spuse el cu dinții încleștați, furios, deschizând încet ochii. Era prima dată când îl văzusem într-atât de mânios de față cu mine. Era, de asemenea, și ultima dată când voi mai avea prilejul să-l văd în acest mod. Stăteam, bulversat de ceea ce văzusem, înfricoșat și țintuit locului de furia lui Vladimir. Afișam, probabil, cea mai tâmpită expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din corpul cel mai îndepărtat al liceului și am plasat câte vreo trei oameni la fiecare scară și la fiecare colț, ne-am întors spre cancelarie. În timp ce mergeam, liniștiți într-un fel, am auzit voci. Unele erau bucuroase, altele erau mânioase și strigau cu furie. Se auzeau chiote și amenințări! Erau de-ai noștri! Au intrat în școală și au urcat până la primul etaj. Nu avea cum să nu fie așa. Aceste sunete ce ne asigurau de izbânda noastră ne mângâiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Mai cu viață! Parcă sunteți niște morți. Nici n-au venit Gardienii și voi parcă sunteți morți! Matyerebyets! LUA-V-AR DRACU' SĂ VĂ IA DE ÎMPUȚIȚI LENEȘI, HAIMANALE NENOROCITE! MAI CU VIAȚĂ! Se auzi din apropiere și acel glas mânios tăie liniștea de după răsărit. După înjurături ar fi fost Sergiu. Ne-am strecurat printre tufișurile dese și neîngrijite de la capătul grădinii și am dat față în față cu cel puțin o sută de elevi care se chinuiau să smulgă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Putea doar să folosească pasajul privat dintre camera ei și cea a cezarului. În fața ușii, șovăie imperceptibil. — Deschide! ordonă scurt Livia. Înăuntru, clipește de câteva ori, buimacă la vederea grămezii de oameni adunați în jurul patului. — Ce vă buluciți așa? izbucnește mânioasă. Dați-vă la o parte! Lăsați omul să respire, că-l asfixiați stând claie peste grămadă pe el. Mulțimea de ajutoare face speriată câțiva pași înapoi. Lângă împărat nu mai rămân decât Themison și Antonius Musa, medicii curanți. — Nu te
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cât îmi este cu putință - să-i salvez pe toți. O privește drept în ochi. Am instituit puterea suverană în vederea siguranței celor guvernați - să nu-și pricinuiască daune unii altora și să nu sufere prejudicii din partea unor neamuri străine... Înalță mânios brațele către cer: — Pe Zeus! Nu ca să îndure neajunsuri de la cei ce au pu terea! — Așa? face batjocoritor Livia. Bravo ție, joacă-te cu vorbele astea stoice! Crezi că instituția imperiului are nevoie de o atare justificare de ordin moral
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să se liniștească. Cu nervi și istericale n-are nici o șansă să câștige bătălia. Murmură: — E vorba de un senator... Un senator, deci! Se aștepta la asta. — Cine? o întreabă cu asprime. Nu știu. Bătrânul își întoarce fața de la ea, mânios. Sigur că știi, dar nu vrei să-mi dai timp să mă pregătesc dinainte. Pe neașteptate, își pierde răbdarea. Izbește cu pumnul în tăblia patului. — Am nevoie de fapte, de dovezi incriminatorii, nu de vorbe, Livia. Augusta își trece discret
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt bani! Izbucnește enervat: — Fă rost de unde-oi ști, că doar de aia ți-am dat atâta pu tere pe mână. Se revoltă: — Nu am unități de rezervă! Ca să întăresc o parte a graniței, trebuie să slăbesc o alta... Cată mânios spre secretar: — Tu te gândești ce s-ar întâmpla dacă imperiul ar fi atacat pe două sau mai multe fronturi? Își pungește buzele și șuieră lugubru: — Ne-am prăbuși ca un castel de nisip! Fața lui Ianuarius rămâne de piatră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu degetul, cifrele din fața sa: — Conversia trupelor auxiliare... Privește cu subînțeles către împărat: — ...pe care le furnizau până nu demult statele aliate... — Fiindcă stăpânirea noastră era atât de nepopulară încât guvernul nu îndrăznea să apeleze militar la provinciali, îl întrerupe mânios Augustus. Nici măcar pentru a i pune să-și apere propriile cămine împotriva invaziilor! Ridurile de pe frunte se adună amenințător. — Ți-e chiar atât de greu să înțelegi că supușii Romei tre buie să ajungă să identifice interesele lor naționale sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
citit secretarul, îl îndepărtează ușor de ochi ca să poată vedea mai bine și ridică o privire scandalizată către libert: — Păi bine, măi omule, asta nu înseamnă nici jumătate din bugetul imperial! Ianuarius dă să se justifice, dar bătrânul îi face mânios semn să tacă. — Nu ții deloc seama că, în loc să plătim salarii bune, am început să folosim aproape regulat recrutarea pentru a completa unitățile de auxiliari, uneori chiar și legiunile, cum a fost de curând, cu ocazia evenimentelor din Pannonia. Șeful
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce-ai vrea? îl întrerupe posac împăratul. Gesticulează iritat. — Nu-i normal să ofer jocuri pentru fiul meu adoptiv, Tibe rius Nero? După ton, Iulius Ianuarius își dă seama că a reușit să-l ener veze. Vocea cezarului se înalță mânioasă. — Mai ales că e vorba să aducem mulțumire zeilor. Pune bolul pe masă și înalță fruntea și brațele în sus: — Întâi de toate lui Jupiter, pentru că ne-a îndeplinit rugile și am câștigat războiul... Ianuarius oftează înfundat. De câștigat, l-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dimineață, șoptește încet. Augustus clipește de câteva ori, buimac. Își recapătă stăpânirea de sine într-o clipă. — Dă-l naibii de Fulcinius, rostește în scârbă. Se reazămă de spătarul curb al catedrei. — Vorbeam despre cavalerii care servesc în finanțe... Cată mânios spre el: — Mi se pare ciudat că te sfiești să le bagi pumnul în gură. Libertul murmură cu timiditate în glas: — Dar poziția mea, cezare, este pseudo-oficială... Se oprește brusc, străfulgerat de gândul că exact acesta este și scopul împăratului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trebui să o vadă cu ochii lui... Iulia Caelis îl face atent. Parthenicus arată cu degetul spre ei și spune cu voce tare: — Trio Fulcinius! Cel strigat se clatină. I se taie picioarele. Înaintează tras de Caelis, insensibil la vociferările mânioase cu care este întâmpinată alegerea cubicularului. — Au ajuns senatorii să dea întâietate fiilor de liberți...! — Uite-i cum se fudulesc de când au voie să poarte inele de aur și pot intra în rândul cavalerilor! — Eu am venit cu probleme de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]