1,032 matches
-
moldoveanca ce avea o fetiță de doi anișori. A fost primită frumos cu dulciuri și bunăvoință de gazdă. Mărioara scria o scrisoare mamei sale și ca să-i poată arăta și ei ce mare îi crescuse fetița i-a făcut conturul mânuței pe coala albă de hârtie. Mare a fost mirarea Lăcrămioarei văzând ce mult semăna mânuța copilului acela mic și dolofan cu desenul care a fost introdus în plic și urma să plece departe, departe, tocmai în Moldova, la bunica. Se
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
bunăvoință de gazdă. Mărioara scria o scrisoare mamei sale și ca să-i poată arăta și ei ce mare îi crescuse fetița i-a făcut conturul mânuței pe coala albă de hârtie. Mare a fost mirarea Lăcrămioarei văzând ce mult semăna mânuța copilului acela mic și dolofan cu desenul care a fost introdus în plic și urma să plece departe, departe, tocmai în Moldova, la bunica. Se obișnuise la căldură dar trebuia să plece așa că spuse ,,sărutmâna,, și pe aici ți-e
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
și era păcat. Să uite de ei? Ar fi fost ca și cum ar fi uitat pe nea Barbu, vecinul lor veșnic pus pe glumă. Nu, nu ar fi uitat nici ce i-a spus el când i-a dat ținându-i mânuța ca să poată să-i păstreze în căușul palmelor și să-i poată admira cât mai mult. Cu ei putea să-și ia un caiet cum avea Aristița, sora lui Săvel care învăța la școala din sat. Putea să-și ia
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
artistei. Un soi de sfială mistică, o pioșenie fără de margini cuprind atunci când pictează imagini sfinte, de pildă Nașterea Pruncului Iisus. Și chiar când artista pictează Nașterea Sfântă comunicând în spirit cu Pruncușorul Iisus care-i surâde, îi prinde degetul cu mânuța, tocmai atunci primește minuanta veste că va fi bunică pentru a doua oară. De câte ori apare Pruncul Iisus, în orice împrejurare, un nou prunc își anunță sosirea pe lume. Iisus participă afectiv și efectiv la toate evenimentele casei. Prezența Lui ubicuă
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
rămân. Iarna Baba iarna nu glumește, Frigul zilnic întețește asprul ger, necruțător, Îngheață fulgii din zbor. Vrăbiile se zburlesc, Cotlon cald abia găsesc, Umblă prin omat desculțe Tot mai greu găsesc grăunțe. Dar copiii mititei Stau pe lângă moș Andrei Cu mânuțe hărnicuțe Case fac, la vrăbiuțe. Și în ele pun frumos Fân uscat și călduros. Din buzunar, cuminței, Boabe scot acum de mei. Nu doar casă ce și masă! Arătând că lor le pasă, Prieteni sunt cum se cuvine Și la
SUFLET DE COPIL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356626_a_357955]
-
Ai refuzat morfina adusă, ai răbdat chinurile, în dorința de a trăi lucid ziua intrării fiicei celei mici în facultate. Trebuia să susțină examenul peste câteva săptămâni. „Vreau să te știu o luptătoare ... ” i-ai spus și ea își freca mânuțele, lacrimile cădeau ca niște perle transparente, pe obrajii ei frumoși de adolescentă și îți promitea că va intra la facultatea de medicină. Asistam, dopată cu calmante, la acea scenă ... Într-o zi când medicii - colegii tăi - mi-au spus că
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
de viață amestecat cu toamnă. Eram acolo în parc, începutul cu sfârșitul, jucăm pietricele. Dintrodată, Catinca, se uită în ochii mei și mă întreabă: -Tu ai mama? - Nu. - De ce? - A murit. - De ce? - Era bătrână. Catinca rămâne gânditoare și frământa, în mânuțele mici, pietricelele. Privește în zare cu ochii ei albaștri că cerul. Se întoarce spre mine: -Și tu murești? Dintr-un copac, din marginea parcului, zboară, cu croncănit puternic niște ciori. Frunze galbene cad, alene, spre pământ. Semn că vară e
INTREBARE FĂRĂ RĂSPUNS POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355734_a_357063]
-
cu floricele albe, cu petale mici, din mijlocul cărora izvorăște o rază de soare. O fetiță mică, slăbuță, cu părul aproape blond, deschide ușa, lăsand pe prag toată amaraciunea pe care cei patru pereți o ascund. Se apleacă, culege în mânuța ei firavă câteva floricele mici... care instantaneu zugravesc pe chipul ei un surâs divin. Vântul începe să adie ușor, Scuturând petalele vișinilor ca niște lacrimi zburătoare care încep sa se contopească cu părul fetiței bălaie, născând imaginea unui înger... un
JURNALUL UNEI FETE CARE RÂDE (POEME) de IOANA CREŢ în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346153_a_347482]
-
urgent acasă. M-am așezat și eu lângă micuța și am mângâiato încet pe cap. Ea m-a privit tăcută, cu ochii blânzi și nespus de negri. M-am gandit imediat să micșorez distanță dintre noi și i-am luat mânuța rece în mâna mea. -Cum te cheamă micuțo? M-a privit câteva clipe care mie mi s-au părut nespus de lungi apoi mi-a șoptit tremurând: - Ema! - Frumos nume, draga mea, și unde locuiești tu? Așteptăm înfrigurata un răspuns
EMA, UN INGER DE COPIL! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346199_a_347528]
-
cât mai datorez, la dijma, marelui flamand, boier? oare, sus, acolo, printre stele, care mi-i aleasă? cine ne cunună, cât va ține nuntă de poveste? care dintre-arhangheli ne va da, în zori, de veste? vine îngerașul să răstoarne, cu mânuța-i casă? oare, sus, acolo, printre stele, codrii de iluzii-i voi străbate? m-oi, trezi, pe ziua, cu desaga plină cu-alte griji mai mari? pe la prânz, vreo ploaie, mă va prinde-n brazda, pe hotar? în amurg, uita
ELOGIU CELOR NELUCRATE de ION MARZAC în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356260_a_357589]
-
și de neînchipuit a fost că cea mică când a auzit la ”fața locului că unchiul e sub acea grămadă mare de pământ: ”să-l dăm deoparte, de ce ați pus așa mult pământ pe el?”, ”săracul de el.., iar cu mânuțele ei se apucă în disperare să dea pământul deoparte...nu mai conta că ea este ca o prințesică-frumușică, nu mai conta decât că cineva drag a fost „ascuns” privirii ei..„vreau să-l văd pe unchiul..!”. Apoi, când a înțeles
FRATELLO.. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369043_a_370372]
-
toate mările și oceanele Pământului pentru a născoci noi lucruri de acest fel... Ghemotocul de om se așeză cât mai bine între perne, își lipise ursulețul de pluș de corpșorul plăpând și acoperit de pijamaua moale și înflorată, își puse mânuța dreaptă la rădăcina urechiușii parcă pentru a sta să prindă și mai bine din zbor cuvintele bunicului. Acestea se lăsau încă așteptate pentru a umple cu farmecul lor tăcerea nefirească dintre ei dar și din încăpere, o scădere a vocii
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
din vatră pentru mine, limba ce nu ne părăsește niciodată, oriunde am fi, oftăm în limba mamei, ne minunăm în limba mamei, dacă n-o vorbim, ea totuna ne încălzește. Limba maternă, de fapt, este mama care ne poartă de mânuță prin lume. Toată viața! COORDONATOR: MARIA TONU ***6. ANA MARIA GÎBU (Dorohoi, Botoșani) - GRĂDINA MEA (reeditare carte de debut, poezie). Eroina cărții și a propriei copilării călătorește mereu printre anotimpuri, flori, personaje de poveste, animăluțe și copaci. Mijlocul de transport
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
patru prichindei care se bucurau la sosirea lui, acasă, de la muncă! Ne îmbrățișa iar brațele lui vânjoase ne înconjurau pe toți, nu lăsa pe dinafară pe niciunul dintre noi și niciodată nu îl vedeam obosit. Apoi, când ne lua de mânuțe și mergea cu noi cu Moș Ajunul, când făcea cărare prin zăpada ambundentă, iarna, iar noi ne construiam oameni de zăpadă, ajutat de el, când ne învăța să călărim pe caii pe care îi avea și de care era mândru
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
salopetă cu alb și roz, din cutia cu hăinuțe, așezând-o peste Daniela să vadă cum îi vine... - Hm! Ce zici? Îți place? își întrebă Emanuela, zâmbind, finuța. Fetița făcu ochii mari de bucurie și trase un chiot, agitându-și mânuțele și picioarele, asigurându-și nănuța că alegerea făcută este cea potrivită. I-a dat jos hăinuțele de la spital. I-a verificat pampersul și i l-a aranjat, apoi a îmbrăcat-o cu salopeta, și a privit-o admirativ, cu multă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
ea... Te iubesc, draga mea! Te iubesc mult de tot! Lacrimile îi șiroiau pe obraji și își simțea stomacul ca pe un pumn în capul pieptului. Știa, simțea încă de atunci, că ceva nu este bine... Daniela își plimba concentrată mânuțele prin umezeala lacrimilor de pe obrajii Emanuelei, parcă într-o încercare de a le îndepărta, de a le înlocui cu un zâmbet, al ei, al unui îngeraș nevinovat așezat în mâna destinului. Emanuela își șterse lacrimile, o mai sărută o dată pe
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
capodoperă. Lumină Lina, pentru Mama Lisaveta! Mama - eseu de Maestro Eugen Doga Deși au trecut mai mulți ani de când mama a plecat la Ceruri, eu și acum îi simt căldura sărutului pe obraji, văd ochii ei umezi de lacrima bucuriei, mânuțele ei calde și moi, care mă cuprindeau și mă mângâiau cu duioșie. Nu pot să explic această puternică legătură dintre mine și mama, sau... dintre mama și mine. Cine și ce a determinat lucrurile astfel, încât ea să devină pentru
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
intrat în altă lume. Lumea celor drepți. Nu-mi aduc aminte să fi spus mama vreodată „nu pot”, „am obosit”, „vreau odihnă”, „nu vreau”. Deși, de bună seamă, ea obosea și avea nevoie de odihnă. Câteodată, ea mă lua de mânuță și mergea în sat la joc. Pe drum trecătorii o întrebau, cine e băiatul acesta? Mama cu mândrie răspundea că acesta este cavalerul ei și unica ei nădejde. Nu știu pe cât de bine i-am îndreptățit speranțele, dar cred că
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
la colegii mei. Mie, însă, nu a avut cine să-mi pună pe cap ”pilotcă”... A mea rămase pe veci cu tata în mormântul aflat pe pământ străin, situat în preajma lacului Balaton din Ungaria. Mama atunci, m-a luat de mânuță încetișor și mergând începea a se clătina de durere și slăbiciune... ca prin ceață am pornit noi spre casa noastră... casă și ea rămasă orfană. Acolo, la marginea de sat, încă mult timp a răsunat baritonul lăutarului orb, Moș-Fedot, chiotele
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
metri până la apă și vreo șase de apă, prelingându-se cu forța cu care corpul este atras de pământ și de apă, mătușa Safta întinse, în sfârșit, o mână, scăpându-și adorata din gheara morții chiar în secunda-n care mânuța acesteia pierduse lupta, pierduse ultima fărâmă de putere. O trase peste budăi, de unde este preluată de mâna puternică a tatălui, care îi dă câteva sfaturi bune la fund, așa, ca să uite de frica fântânii, că de: crește mare și trebuie
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
doamna Lucreția, cu cearceaful tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere și se îndreptă ca o felină spre patul fetiței. O privi lung, zâmbindu-i cu toată dragostea maternă, după care se aplecă și îi sărută ușor fruntea, mânuțele și piciorușele, pe rând, ca într-un ritual pe care-l respecta cu sfințenie în fiecare dimineață. Ieși din încăpere la fel de grijulie, să nu trezească cele mai dragi ființe din viața ei. Se îndreptă spre baie, dar după doi pași
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
îngeraș, Lumina sufletului meu, ești ca un fluturaș . Iar când zâmbești, mă prăpădesc, Nu știu nici ce-i cu mine, Alină mică, te iubesc, Sunt fericit cu tine . . . Când te adorm, cu mine-n gând, Uit tot, e-o desfătare Mânuțele să-ți văd mișcând, Privirea-ncântătoare. Odor ce-aduci în viața mea, imensă bucurie, Dar, dăruit de Dumnezeu, când vremea o să vie, O clipă gândul să-l alungi, pân-la bunicul tău, Rostind frumos și teatral: ,,Bunicule, nu-s glume, Actriță
DAR DĂRUIT DE DUMNEZEU de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369781_a_371110]
-
mai mult. Mmm! Și ce salopetă superbă avem! Parc-am fi o bombonică! Iată de ce-mi vine să te pap! Doctorul Bogdan Chiriac, cu un zâmbet larg, se apropie de Daniela, care se afla în brațele Emanuelei, îi luă mânuța și i-o sărută galant. Fetița chicoti veselă. - Mmm! Și ce frumos miroși domnișoară! - Bună ziua, domnule doctor! rosti Emanuela cu un ton ferm, pricepând aluzia și dorind să pună punct acestui asalt deranjant al doctorașului, chiar din primul moment. „Ce
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
decât țipătul său tânguit, strigătul de revoltă și zguduiala feroce. Apoi, o liniște macabră învălui orașul. Oamenii au început să țipe, la rândul lor, și să plângă, să fugă care încotro, într-o agitație vecină cu nebunia. Sakura, înspăimântată, întindea mânuțele după mama sa care plângea, iar Keiko dispăruse fără urmă. Hărmălaia dură câteva ore după acel cutremur înfiorător, iar un ecran imens, atârnat pe zidul unei clădiri înalte, transmitea cele mai groaznice știri. Tocmai se produsese cel mai devastator cutremur
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
Stați că nimeni nu v-a acuzat de nimic deocamdată. D-voastră sunteți cea care a descoperit-o și e nevoie de o investigație . Știți ,meseria ... „ Păi sigur ,poate n-ai omorât-o fiindcă ți-e silă să atingi cu mânuțele tale delicate o insectă mizerabilă care umblă prin rahat. ” - Nu face nimic,vă răspund cu plăcere la toate întrebările. La fel ca și dumneavoatră,vreau să aflu cine anume a fost în stare de așa o oribilitate. Nu mințea,chiar
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]