1,063 matches
-
timpilor sonori, ale solfégiilor și/sau a structurilor muzicale preexistente, dorind descoperirea altora noi? Maestro Eugen Doga: Eu toată viața am fost și sunt nemulțumit. La Sankt-Petersburg o revistă a scris că: Doga tot timpul e contrariat, tot timpul critică, ”mârâie” și bormojește (bomârjește?)... -Vai, sărmanii! Eu critic nu pentru a distruge, ba dimpotrivă - vreau să curăț mediul de uscăciuni, să reîntocmesc lucrurile. Pentru ce să mai consumăm energia, de altfel, dacă lucrurile stau bine?? Apoi da, e bine și ceva
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
impresia acelui idiot care i se părea mai lucid decât ceilalți, că-l place. Astfel, masculul din el, odată stimulat, avea să-i țină la distanță pe ceilalți prădători. Ca și cum i-ar fi intuit intențiile, aceștia strânseră cercul în jurul ei, mârâind amenințători. Ea căută intenționat protecția foarte improbabilă a individului turmentat, fără a-și face însă, prea multe speranțe. - Nu mă înțelegeți greșit! Dacă e petrecere, să o facem de pomină! promise el nerușinat, trăgând-o pe fată către sine, ca
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
de pomină! promise el nerușinat, trăgând-o pe fată către sine, ca pe un trofeu binemeritat. Dau eu de băut! Cine se duce să mai ia niște bere și un pachet de țigări? Între timp eu îi povestesc domnișoarei continuarea. Mârâind furioși ca niște lupi neîncrezători, cei patru prădători se consultară din priviri și se așezară pe iarba umedă, ascunși de umbrele nopții, dar fata le simțea ochii ce pe niște cuțite otrăvite ce-i sfâșiau carnea. - Mă cheamă Florin! Tu
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
pe timpuri, la palat... Lătrați, mușcați... și bine vă mergea pe-atunci! Câini turbați, cum pot să cred că v-ați schimbat?! Potăii, ce dizidenți sunteți? Iar vă târâți pe brânci? Lingeți piciorul altui stăpân, care vă lasă să-i mârâiți? Din ce aluat sunteți? Câți arginți primiți pentru trădare? Pe cine-ați vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți, Nici voi nu credeți în ce scrieți. Pungași la drumul mare! Când blidele lingeați, parșivi slugarnici, vă era bine?... Dulăi de
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
fi de toți uitați. Lătrați, mușcați... și bine vă mergea pe-atunci!Câini turbați, cum pot să cred că v-ați schimbat?!Potăii, ce dizidenți sunteți? Iar vă târâți pe brânci?Lingeți piciorul altui stăpân, care vă lasă să-i mârâiți?Din ce aluat sunteți? Câți arginți primiți pentru trădare? Pe cine-ați vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți,Nici voi nu credeți în ce scrieți. Pungași la drumul mare! Când blidele lingeați, parșivi slugarnici, vă era bine?...Dulăi de
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
lui Moreno Orteca, eu am pierdut un milion de dolari. Săptămâna viitoare vreau să citesc despre ei în ziare. S-a înțeles? Antonio Dorini, omul de încredere al tatălui său, cel care era prezent peste tot unde era și Eduardo, mârâi: - Sau vrei să-i cânte cineva prohodul cât de curând Angelinei și frumoasei Cristina? Fabrizio încremeni cu mâna în aer. Cu ce se ocupa mai exact tatăl său? Și... Angelina și Cristina erau soția și fiica lui Ricco din câte
CEEA CE NE APARŢINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362170_a_363499]
-
vrăjite instant de Cleo. Poate erau ținutele ei, poate părul ei de un negru lucios, de-a dreptul orbitor și atent tapat, sau poate parfumul bogat. - Havai, dragă, adus de la București de cineva! Apropo, cu ce te dai? - Favorit, am mârâit pe jumătate rușinată deja. - Acesta nu e parfum, dragă, e un deodorant de pe vremea comuniștilor. - Mie îmi place. - Nu te încrunta, dragă, că faci riduri! N-ai văzut chinezoaicele cum stau? Zici că sunt păpuși de porțelan. N-ai habar
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
nu vă e rușine să ieșiți așa pe stradă? Culmea! Roșesc, dar își continuă drumul. Le mai zic o dată: nu vă e rușine? (cîtă naivitate! sigur că nu le e, că dacă le-ar fi...) Le trece roșeața și apelează mîrîit la sloganul la îndemînă: dacă ne e foame... dacă nu ne dau de mîncare... Și-și urmează ținta cu burțile la gură, mîndre ca niște căluți de Anul Nou. Mîndre și, mde, revendicative ca soțiorii lor, sindicaliștii, gata în orice
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne este ea arătată, seară de seară, pe sticlă. E de-ajuns ca un (pînă la urmă bizar) japonez să fie mușcat de-un pîrlit de maidanez și trimis, cum dracu', pe lumea cealaltă, pentru ca întreaga nație să-nceapă a mîrîi vindicativ, ancestrale furii anticanine să se orchestreze brusc într-o dodecafonie soră cu rabia, ce mai... Pînă cînd vigilentele, dar visătoarele instituții ecarisabile să scoată în stradă comandourile de hingheri nu cu toții de înaltă calificare fierberea de stabiliment s-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
către necunoscut, urîndu-se însă în același timp pentru negura care îi acoperise mintea ce forfotea mai întotdeauna de idei. - Ce vrei? îi strigă el de departe. - Tribul Ulanni vrea să îi fie predat ucigașul. - Nu avem nici un ucigaș printre noi, mârâi Xtyn ridicând în același timp între ei un mic nor de praf. - Nu mă sperii, băiete. Nu m-ar mira să fii chiar tu cel pe care îl căutăm. Tânărul zâmbi larg. - Adevărul și minciuna se împletesc caraghios în vorbele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mâinile pe creștetul fetei și închise ochii. - Ieși din mintea ei, strigă el imediat spre Xtyn. - Nici nu mă gândesc. Vreau să văd ce faci. E privilegiul meu de Preot. - O să-ți arăt când vom avea un caz mai ușor, mârâi Arrus. - N-am uitat că ai vrut s-o jertfești... Făurarul dădu să spună ceva, dar privirea din ochii tânărului îl convinse că nu avea cum să se opună. Închise din nou ochii și îi permise și băiatului să intre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
planeta de origine să scoată colții unei asemenea vipere! Cine ar fi crezut vreodată că, în ciuda stranietății despre care povesteau toți prietenii tăi, vei decădea totuși într-atît încît să te aliezi cu viermele ăla de împărat. - Ce vrei să spui? mârâi femeia. - Să nu îmi insulți inteligența! Doar n-o să pretinzi că atacul tău n-arc nici o legătură cu ofensiva pe care aud că prăpăditul ăla de Bella vrea s-o declanșeze împotriva noastră, folosindu-sc și de niște extratereștri înfiorători! Oksana
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
asta și trădătorilor Ulanni, spuse Xtyn trufaș. Eu cred că noi suntem cei atacați, fiindcă am îndrăznit să apărăm ceea ce este al nostru. - Obiectele găsite pe podiș nu aparțin nimănui. Așa e legea încă de la venirea primilor coloniști pe Kyrall, mârâi preotul Ulanni. - Da, dar dacă nu mă înșel, asta se referă la obiectele naturale, la plante și animale, și nicidecum la cele făcute de mâna omului. Ați încercat să furați un vas care a aparținut mamei mele! - Un vas? se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-l urmeze. - Vrei să-l fac pierdut în spațiu? întrebă Barna imediat după ce rămaseră singuri. - Nu ne putem permite lucrul ăsta, zise gânditor Durdrin. - Ba bine că nu! îi tai o mână, o pun lângă cealaltă și am rezolvat problema, mârâi Șestov. - Nu se poate... trebuie să ne sfătuim și cu Oksana. Cine știe ce ar putea vedea ea în băiatul asta. Șestov și Barna se priviră încruntați neîncercînd să ascundă că nu prea erau de acord cu șeful lor. - Hai, lăsați. Viitorul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lui să poată fi conștientizate, în fața micului grup de luptători imperiali se materializă Oksana, care ținea în mână două pumnale pe care se mai putea încă vedea sângele luptei crâncene care se dăduse în psiac. - Să nu faceți vreo prostie! mârâi femeia. - Să revenim, spuse calm Xtyn, aruncând scârbit cadavrul lui Bella. - De ce l-ai omorît? întrebă calm extraterestrul. - Zuul, Zuul, atâția ani petrecuți printre oameni și încă nu ai învățat cine suntem cu adevărat. Noi facem doar arareori de două
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
deschise-o sticlă de whisky” (Nocturnă). La extrema cealaltă se manifestă o imaginație terifiantă, halucinări ale realului, reprezentări grotești ale degradării organicului, stări de delir provocat („scrisul meu e mâncat de o fabuloasă gânganie / cu elitre de albastru alcool”; „fereastra mârâie obnubilată”; „Mie însumi mi s-a părut / în momentele acelea de spaimă / că sunt un fluture / cap de mort / venit la termele lui Caracalla”; „femurul mi-e spart / și din șira spinării mi-au apărut / cocoloașe / pe care felinele blonde
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
iar cealaltă fremătînd de presimțirea viitorului - cei doi căpitani întruchipau parcă întregul contrast dintre ele, un contrast izbitor. ĂPoftim la bord, poftim la bord! strigă veselul comandant de pe Burlacul , ridicînd un pahar și o sticlă. Ă Ai zărit Balena Albă? mîrîi Ahab printre dinți. Ă Nu, am auzit doar vorbindu-se despre ea, însă nu cred deloc în existența ei, răspunse celălalt cu voie bună. Poftim la bord! Ă Ești prea cu chef. Vezi-ți de drum! Ai pierdut ceva oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-vă ce tandem: eu și soarele, pe care-l mîn! Deodată, însă, aducîndu-și aminte de ceva, se repezi spre timonă și întrebă, cu asprime în glas, care-i direcția vasului. Ă Est-sud-est, domnule căpitan, îi răspunse timonierul, speriat. Ă Minți! mîrîi Ahab, izbindu-l cu pumnul. Zici că mergi spre est la ora asta matinală, cu soarele la pupa? La auzul acestor cuvinte, toți rămaseră cu gura căscată, căci fenomenul observat de Ahab scăpase, în mod inexplicabil, tuturor celorlalți - pe semne
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sale tainice - nu scosese nici un cuvînt, decît pentru a împărți ordinele cerute; iar, Stubb și Flask, care păreau să-i împărtășească într-o oarecare măsură simțămintele, se supuseră și ei, fără să crîcnească. Cît despre marinari, deși unii dintre ei mîrîiau, teama lor de Ahab era mai mare decît teama de Destin. Doar harponiștii păgîni rămîneau, ca de obicei, impasibili sau, dacă simțeau ceva, asta se datora magnetismului transmis inimilor lor de inima neînduplecată a lui Ahab. Bătrînul se plimbă un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
copil autist. Și totuși, acesta este motivul pentru care un tânăr autist poate să se apropie de o căprioară și să o mângâie sau să intre în cușca unui câine și să-i ia farfuria cu mâncare fără ca acesta să mârâie. Ne petrecem 60% din timp privindu-i pe ceilalți, în vreme ce la un autist este vorba doar de 4%. Asupra persoanelor care ne interesează întârziem privirile mai multă vreme și mai des decât asupra celorlalte. Astfel, le dăm senzația că sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
priviri dure și supărăcioase, am trecut de tejghelele strălucitoare, de bucătăriile încinse și îmbâcsite cu mâncăruri care ar otrăvi până și o broască râioasă. Camioane mari duble treceau huruind spre Sepulveda, venind dinspre Ridge Route, pornind încet de la semafoare și mârâind ca leii de la grădina zoologică. Descrierea acestui peisaj transuman nu e chiar întâmplătoare. În capitolul anterior, Marlowe o vizitase pe Mavis Weld, actrița în ascensiune, iar confruntarea dintre ei se încheiase cu un dezastru. Acum, la adăpostul întunericului, Marlowe are
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu abaterea de la real, prin aglomerarea de personificări, metafore etc. Când Cornel Nistorescu surprindea o zi geroasă de iarnă (SLAST, 1986, 18 ianuarie), nu imaginea în sine a străzii îl interesa, ci starea, senzația crâncenă de frig, de inconfort: Vântul mârâie. Își bagă coada stufoasă pe sub uși [...] În stație, stâlpii tropăie de frig. Un autobuz s-a așezat de-a curmezișul drumului și refuză să plece acasă [...] Simți o ură cumplită, încât îți vine să pocnești pe primul om care trece
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nu da tu noblețea ta siameză pe toată Africa lui Coco. (o mângâie). Uite ce blană de mare doamnă ai. Și ce ochi frumoși... Piki: Și ce mustăți de mare doamnă are mâța... Miki: Uite javra, a prins glas... (Piki mârâie agresiv la Miki; intervine Gigel) Gigel: Piki, mâine mergem la clinică pentru ultimul vaccin. (îl mângâie pe cap) Cum să se îmbolnăvească un asemenea cavaler? Casanova cartierului. Rasa Akita a împărăției la chinezi. Coco: Coco? Gigel: Tu, Coco, ești un
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Neculai desfășurarea isprăvii, încât victimelor nici nu le da prin cap să-l probozească. El însuși nu se temea de nimic. Odată și-a tras haina peste cap și, ca un arici, s-a rostogolit între labele unui dulău furios. Mârâind, câinele dansa pe picioare și, după ce încercase în zadar să-l apuce în colți, nedumerit, s-a lăsat păgubaș. Cea mai grozavă ispravă a lui Neculai a fost însă atunci când s-a ascuns în bezna unui coteț. între dinți ținea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
tremurând, câinii rămâneau cu boturile pe labe. Toate simțeau umbra iar baciul, cu ochii în jar și știind că trece stăpânul, nu cuteza să întoarcă fața. După ce umbra se mistuia în râpi, oile se mișcau, clopotul clincăia iar, și câinii mârâiau înăbușit. Baciul cel nou își trăgea zeghea peste cap. Când era băitănaș, povestea părintele, la Lespezi se afla un boier care avea moară. într-un rând năpădiseră moara puzderie de guzgani. N-avea chip boierul să mai ție nimic, spărgeau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]